Reclamantul, dl Constantin Timciuc, este un cetățen român care s-a născut în 1956 și trăiește în Satu Mare. Prezenta cerere constă în plângeri depuse în momente diferite de către reclamant, fiecare plângere cu privire la seturi individuale de proceduri interne în ceea ce privește care a adresat Curții. Începând cu 31 octombrie 1996, reclamantul a ocupat postul de director al administrației piețelor din Satu Mare, un organism administrativ sub autoritatea primarului. În acel moment primar al Satu Mare a fost H.A. Reclamantul a lucrat, de asemenea, ca consilier juridic part-time pentru Primăria Satu Mare. După arestarea sa (a se vedea punctul 7 de mai jos), el a fost eliberat de la sarcinile sale în calitate de director printr-o decizie a Consiliului Local din 24 aprilie 2003 și a fost respins de la postul de consilier juridic printr-o decizie a Oficiului primar din 9 mai 2003. Din 2002, a fost publicată o serie de articole în Gazeta de Nord Vest („GNV”), ziarul local, în care reclamantul și primarul au fost acuzați de a accepta mită în calitate de profesionist. La 13 ianuarie 2003, la ora 6:00, doi polițiști au efectuat o vizită și l-au invitat la secția de poliție pentru a face o declarație. În aceeași zi a fost dus de la Satu Mare la București împreună cu alte persoane și interogat în timpul nopții cu privire la presupusele acte de corupție. Primarul a fost, de asemenea, investigat. La 14 ianuarie 2003, în dimineața procurorului a emis un mandat de arestare în legătură cu crimele de acceptare a mitărilor pe o perioadă de timp și abuz de birou („luare de mită în formă continuătă” și „abuz în seviciu în dauna intereselor publice”). Reclamantul a fost eliberat la 17 noiembrie 2003 printr-un ordin al Curții de Apel Oradea. În timpul anchetelor penale, au fost publicate mai multe articole în GNV cu privire la presupusele acte de corupție ale primarului și ale reclamantului. Majoritatea articolelor au apărut în coloana de bârfe intitulată Gura Târgului, unde fapte mici despre cifrele publice locale au fost publicate fără menționare de autor. Directorul GNV a explicat instanțelor care se ocupă de reclamațiile de difamare aduse de solicitant împotriva ziarului că aceste articole au fost crearea tuturor editorilor, astfel încât nu au putut fi atribuite unui anumit individ. La 23 și 24 februarie 2005, ziarul a publicat o „notă” susținând că, ca urmare a fluierului său, primarul și reclamantul au fost arestați. 10. La 22 septembrie 2003, Oficiul Procurorului împotriva Corupției (Parchetul Național Anticorupție) a decis să închidă procedura penală cu privire la anumite conturi de corupție, continuând totodată cu alte conturi. 11. La 17 octombrie 2003, procurorul a angajat reclamantul, fostul primar și alte cinci persoane să judece mai multe conturi de corupție în timpul mandatului primarului. Reclamantul a fost inculpat pentru abuz de birou și da mită (dare de mită). 12. Procurorul a remarcat că reclamantul a ocupat postul de director fără formalități juridice - concurență pentru postul, decizia Consiliului Local care confirmă nominalizarea - a fost finalizată. De asemenea, a remarcat că postul de consilier juridic nu a apărut în organismul Primăriei, și că nimeni din administrația locală nu știa că reclamantul îl ocupa. 13. În plus, în 1999 reclamantul și primarul au fost de acord că primul își va obține gradul de lege în 2000 și că acesta din urmă va ține un post de consilier legal blocat pentru el până atunci. În schimb, reclamantul a promis H.A. că va convinge mama și unchiul să vândă primarului un pachet de teren. La 14 martie 2003, primarul a cumpărat această teren pentru un pret mic, pe care nu l-a plătit. 14. Procurorul a remarcat, de asemenea, că reclamantul a închiriat o cabină pe piață către o companie administrată de el și deținută de fiul său și de o altă persoană, și a plătit pentru repararea cabină din bugetul local. 15. Curtea județului Alba a examinat cazul și a dictat hotărârea de lungă durată de 79 de pagini la 28 februarie 2008. Curtea a respins în mod nefondat acuzațiile că reclamantul își ocupase două posturi în administrația locală ilegal. Curtea a considerat, de asemenea, acuzațiile nefondate referitoare la vânzarea terenurilor către primar; a constatat că prețul plătit corespundea calității terenurilor și prețurilor din zonă, și a remarcat că reclamantul nu a deținut niciodată complotul în cauză, prin urmare, nu ar fi putut să-l ofere ca mită; a reiterat că, întrucât reclamantul și-a ocupat posturile în administrație, în mod legal, nu există nicio legătură cauzală între ele și vânzarea înnebunită. În sfârșit, instanța a considerat că reclamantul nu a încălcat nici o reglementare atunci când a atribuit spațiul pe piață societății fiului său. 16. Reclamantul și co-apăratorii au fost achitați pe toate conturile. 17. Hotărârea a fost susținută, printr-o decizie din 5 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, și printr-o decizie finală din 19 noiembrie 2009 a Curții Înalte de Casare și Justiție (aceasta a fost pronunțată printr-un recurs asupra punctelor de drept depuse de reclamant și de codefendenți). 18. I.C. a publicat un articol în ediția 20-26 august 2002 a revistei satirica săptămânale Academia Cațavencu. Articolul se referă în principal la presupusele practici de afaceri dubioase ale primarului, și în acest context a abordat relația dintre primar și solicitant. 19. Reclamantul s-a plâns de o declarație din acel articol care a citit că el “a fost făcut șef al administrației piețelor, de unde carne, ouă, lapte și ploaie de lână pe el în fiecare lună” și că primarul a vândut niște cabine pe piață la dublu valoare lor și a împărtășit banii cu reclamantul și un alt individ. 20. La 15 martie 2004, Curtea de District Satu Mare a achitat jurnalistul și a respins cererea reclamantului pentru daune. Acesta a constatat că articolul a fost scris în stilul obișnuit al unei hârtii satirica și că faptul că reclamantul a fost arestat și angajat la judecată după aceea a fost o indicație bună pentru jurnaliștii că ar fi putut să comită presupusele infracțiuni. Cu privire la acest punct, a remarcat că reclamantul a fost arestat pe baza dovezilor din dosarul procuraturii, și nu exclusiv în acest articol, după cum a susținut în plângerea sa. În cele din urmă, instanța a considerat că autorul articolului, prin mijloace jurnalistice, a avut ca scop să facă publice anumite aspecte negative ale lucrării funcționarilor publici și să nu difame reclamantul. 21. Jurnalistul nu a participat la proceduri, în ciuda anumitor convocate care i-au fost livrate de către poliție cu ordin de a apărea în instanță (mandat de aducere). 22. Într-o decizie finală din 11 iunie 2004 Curtea județului Satu Mare a susținut hotărârea. Acesta a susținut raționamentul instanței de primă instanță și a constatat, în plus, că jurnalistul și-a bazat articolul pe materiale publicate anterior și pe un comunicat de presă emis de Procuror în legătură cu primarul și reclamantul. 23. Reclamantul și-a depus plângerea la Curte la 20 septembrie 2004. 24. La 27 noiembrie 2002 a fost publicat în GNV un articol despre achizițiile personale de bunuri imobiliare ale primarului în timpul mandatului său, inclusiv construcția unei vile pe teren cumpărate de la solicitant. 25. Acesta a depus o plângere penală împotriva V.M., directorul GNV. 26. V.M. nu a participat la proces. 27. La 13 decembrie 2004, Tribunalul din districtul Satu Mare a respins plângerea penală și cererea civilă pentru daune. A considerat că, chiar dacă primarul a cumpărat această teren din partea mamei reclamantului, și nu din partea reclamantului însuși, după cum s-a dovedit dovezile, nu a existat nimic difamator în declarația încurcată. 28. Într-o decizie finală din 1 aprilie 2005 Curtea județului Satu Mare a susținut hotărârea, care a susținut raționarea Curții de District și a adăugat că faptul că V.M. nu a participat la proces și că a refuzat să publice observațiile reclamantului („dreptul la replicică”) nu a avut nicio influență asupra cauzei. De asemenea, aceasta a respins argumentele reclamantului cu privire la o încălcare a dreptului său la presunția de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, deoarece a remarcat că, în cazul în care a fost examinat, nu a fost acuzat de niciun act penal. 29. Reclamantul a depus plângere la Curtea la 17 mai 2005. 30. La 13 decembrie 2002 F.C. a publicat un articol în GNV care raportează vânzarea terenurilor de către mama reclamantului la primarul, pe care l-a descris ca un cadou de la solicitant la primar în schimbul postului de director al reclamantului. 31. La 16 decembrie 2002, reclamantul a depus o plângere penală împotriva jurnalistului. 32. La 20 octombrie 2005, Curtea de District Satu Mare a achita F.C. La 20 ianuarie 2006, Curtea județului Satu Mare a susținut hotărârea, dar și-a exprimat propria interpretare a faptelor și a dovezilor din dosar. În special, a remarcat că toate declarațiile de fapt făcute în articolul au fost dovezile din dosar și că nici măcar reclamantul nu le-a contestat. Acesta a considerat că au fost luate următoarele hotărâri privind valoarea: că primarul a vrut o persoană de încredere de partea sa; și că reclamantul a plătit favorul înapoi prin vânzarea plăcii de teren. Curtea a remarcat că F.C. a raportat în materie de interes public și că un anumit grad de exagerare este acceptabil. Acesta a remarcat, de asemenea, că a acționat cu bună credință și nu a avut intenția de a difama reclamantul. În cele din urmă, instanța a subliniat că reclamantul a fost, de fapt, trimis în judecată pentru acte de corupție referitoare la vânzarea acelui pachet de teren. Din toate aceste motive, a achitat jurnalistul. De asemenea, instanța a respins cererile civile pentru daune, deoarece a considerat că reclamantul nu a suferit nici o prejudecată ca urmare a publicării.Decizia a fost finală. 33. Reclamantul s-a plâns la Curte la 28 iunie 2006. 34. La 9 ianuarie 2003, un articol a apărut în coloana “Gura târgului” din GNV. Părțile relevante au citit după cum urmează: „Gura Târgului spune că Timciuc ar dori să ofere [locul pe piață] unui comerciant favorizat care îi va da, probabil ca multe altele, o situație actuală (taxă tip cadou) de 500 de euro. Nu știm cum va apărea această sumă în bilanț și nici măcar nu credem că se va întâmpla acest lucru, dar vrem să știm cât timp mai mult timp comercianții de pe piață vor păstra tăcerea.” 35. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva M.V. și D.C., regizor și, respectiv, redactor-in-șef al GNV în acel moment. 36. La 25 martie 2004, Curtea de District Satu Mare a considerat că informațiile publicate se bazează pe surse de încredere și pe actele implicate presupuse comise de solicitant; informațiile au fost verificate de jurnaliști înainte de publicare și investigația lor era probabil să-i fi convins de veracitatea sa. De asemenea, a remarcat că la scurt timp după aceea, reclamantul a fost arestat sub aceleași suspiciuni. Curtea a considerat, de asemenea, că informațiile privind activitatea reclamantului erau de interes publicului în acel moment. Intenția jurnaliștilor nu a fost de a difama reclamantul, ci de a aduce aceste fapte la atenție publică. În decizia finală din 28 iunie 2004, Curtea județului Satu Mare a susținut hotărârea, care a susținut argumentele instanței de primă instanță și a adăugat că faptul că reclamantul a fost ulterior eliberat din custodie și angajat la judecată numai pentru anumite conturi nu a avut o incidență asupra presupusului infracțiune de difamare comisă, deși publicarea articolului 38. Reclamantul și-a depus plângerea la Curte la 20 septembrie 2004. 39. La 6 ianuarie 2004, un alt articol a fost publicat în GNV pe care reclamantul a constatat-o difamatorie. La 27 septembrie 2004, el a depus o plângere penală împotriva directorului și redactorului-șef al ziarului. 40. La 13 decembrie 2004, Curtea de District Satu Mare a remarcat că reclamantul nu a respectat termenul stabilit de Codul de Procedură Penală pentru depunerea plângerii sale. Prin urmare, acesta a încheiat procedura penală. Într-o decizie finală din 1 aprilie 2005, Curtea de Conturi Satu Mare a susținut hotărârea. 41. Reclamantul a depus plângere la Curtea din 17 mai 2005. 42. La 3 februarie 2004, coloana “Gura Târgului” din GNV a transmis un articol intitulat “Murgul mână de Costică” („Murgul condus de Coștică”) în care s-a afirmat că reclamantul a informat pe cineva de la administrația piețelor cu privire la modul de a submina autoritatea noului director care a înlocuit reclamantul în această funcție și că reclamantul însuși a fost interesat să submineze noul director. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva directorului ziarului. 43. La 13 mai 2005, Curtea din districtul Satu Mare a respins plângerea și cererea de daune. Curtea a considerat că nu a trebuit să audă acuzatul, care a refuzat să participe la proces. Cu privire la fondul constatat că imputațiile nu erau suficient de grave pentru a expune reclamantul la o sancțiune penală sau la disprețul public. Se bazează pe jurisprudența Curții privind art. 10, în special pentru a stabili gradul de exagerare permis jurnaliștilor. Întrucât imaginea publică a reclamantului nu a fost deteriorată, instanța a respins cererile civile pentru daune. 44. În decizia finală din 7 octombrie 2005, Tribunalul județului Satu Mare a respins recursul reclamantului. 45. Reclamantul a depus plângere la Curte la 28 noiembrie 2005. 46. La 24 iulie 2004, un alt articol a fost publicat în coloana “Gura Târgului” în GNV, intitulată „Un alt mogul de plecare” (“Cu un baron în plus”). Următoarele remarci au fost făcute în legătură cu reclamantul: „Former șef al piețelor arestat și apoi eliberat, după ce s-a murdat mâinile cu unele "duugh" (fost piețarșef arestat Și Poi eliberat... s-a murdărit pe mâini cu oareșce verzișori) ... se plânge că este persecutat politic. El circulă oriunde poate că toate baronii sunt liberi, dar el nu este. Deci, omul nostru crede că este atât de important încât acționează ca și cum ar fi într-adevăr în pantofii unui mogul.” 47. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva regizorului și a editorului-șef al GNV. 48. La 16 decembrie 2004, Curtea de District Satu Mare a considerat că remarcile din acest articol nu au fost capabile să difame reclamantul și menționarea arestării sale și a eliberării ulterioare nu l-au expus la nici o consecință penală. 49. La 26 aprilie 2005, Curtea de județ Satu Mare a susținut hotărârea. Acesta a susținut raționamentul Curții de District și a adăugat că pur și simplul fapt că reclamantul nu a fost trimis la judecată pentru unele dintre crimele cu care a fost arestat în legătură nu a fost suficient pentru a dovedi credință proastă din partea jurnaliștilor. De asemenea, a remarcat că “Gura Târgului” este o coloană satirica în ziarul în care au fost publicate piese privind cifrele publice din județ. Hotărârea a fost finală. 50. Reclamantul a depus plângerea la Curte la 15 august 2005. 51. La 14 noiembrie 2005, reclamantul a depus o plângere penală împotriva G.N., care a declarat în contextul unui proces penal care a implicat primarul și jurnalistul V.M. că a auzit că reclamantul a solicitat mită de la comercianții de pe piață. Reclamantul a luat în considerare remarcile difamatorii. 52. La 16 octombrie 2006, Curtea de District Satu Mare a remarcat că infracțiunea de difamare a fost decriminalizată prin Legea nr. 278/2006 de modificare a Codului Penal și a achitat G.N. Prin urmare, nu a decis asupra cererilor civile de daune. 53. La 12 octombrie 2006, reclamantul a trimis o scrisoare președintelui Curții de District, cerându-i să pronunțe că cererile civile să fie hotărâte. El a considerat că, în alegerea de a nu examina cererile civile, instanța i-a refuzat accesul la instanță, în încălcarea articolului 6 din Convenție. Scrisoarea sa a fost considerată un recurs împotriva hotărârii și, prin urmare, a fost trimisă în instanța județului pentru examinare. 54. La 15 decembrie 2006, Curtea județului Satu Mare a susținut hotărârea și a remarcat că, deși instanța penală nu este competentă să examineze cererile civile, reclamantul le poate depune în instanțe civile. 55. Din documentele din dosar se constată că reclamantul nu a făcut acest lucru. Cu toate acestea, după decizia nr. 62/2007 a Curții Constituționale (a se vedea punctul 97 din partea „Legea internă relevantă” de mai jos), reclamantul a introdus din nou o acțiune de difamare împotriva N.G. și a solicitat daune. Se pare că, la 13 noiembrie 2006, Curtea de District Satu Mare a achitat G.N. Deoarece actul reclamat nu a fost pedepsit de legea penală și hotărârea a fost susținută la 12 ianuarie 2007 de Curtea Județeană. Reclamantul nu a depus la această Curte copii ale acestor decizii. Se pare că reclamantul nu a depus o plângere la instanțe civile. 56. Reclamantul a depus plângerea la Curtea la 8 ianuarie 2007. 57. La 15 mai 2006, reclamantul a depus o plângere penală pentru difamare împotriva acelui G.N., pe care l-a acuzat că l-a numit "dumb" (tâmpit) în adresa sa la instanță într-un proces penal în care G.N. a apărut ca martor. 58. La 13 noiembrie 2006, Tribunalul de District Satu Mare a acuzat inculpatul deoarece faptele nu mai erau pedepsite de legea penală. Prin urmare, nu a decis asupra cererilor civile. Hotărârea a fost susținută la 26 ianuarie 2007 de Curtea Județeanului Satu Mare. Reclamantul nu a furnizat textul complet al acestor decizii. Cu toate acestea, se pare că nu a solicitat daune în favoarea instanțelor civile. 59. La 15 februarie 2007, reclamantul a depus plângere la Curtea. 60. Reclamantul s-a plâns în 2004 în legătură cu mai multe articole publicate în GNV pe care le-a considerat difamat. El a depus plângerea împotriva C.D., directorul ziarului în acel moment. 61. La 16 octombrie 2006, Curtea de District Satu Mare a remarcat că difamarea a fost decriminalizată prin Legea nr. 278/2006 și, prin urmare, a achitată C.D. și a lăsat reclamațiile civile nerezolvate. 62. La 15 decembrie 2006, Tribunalul județului Satu Mare a susținut hotărârea și a remarcat că reclamantul ar fi putut urmări cererile civile în fața unei instanțe civile, pe care a ales să nu le facă. Hotărârea a fost finală. 63. La 8 ianuarie 2007, reclamantul a adus plângerea în fața Curții. 64. La 10 octombrie 2002, reclamantul a depus o plângere penală împotriva unui contabil expert care a fost desemnat de către instanță în cadrul procesului penal împotriva reclamantului pentru a evalua unele investiții efectuate de autoritățile locale. 65. Cu o dată neespecificată, procurorul a respins plângerea. Hotărârea finală în acest caz a fost cea din 1 octombrie 2004 de către Tribunalul județului Satu Mare. 66. Reclamantul nu a furnizat informații privind dacă a solicitat daune civile în cadrul procedurii. 67. El a depus plângere la Curtea la 17 noiembrie 2004. 68. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva lui S.T., actualul director al administrației piețelor din Satu Mare, acuzându-l de mai multe ilegalități în activitatea sa. La 27 februarie 2007, procurorul-șef atașat Curții de districtul Satu Mare a susținut decizia procurorului de a nu urmări S.T. Reclamantul s-a plâns în fața instanțelor, dar reclamația sa a fost respinsă la 15 iunie 2007 de Curtea de District din Satu Mare în timp util. Avocatul a fost, de asemenea, respins la 9 august 2007 de Curtea de Conturi (decizia finală). 69. Reclamantul a depus plângerea la Curtea la 15 septembrie 2007. 70. G.N. și S.I. au fost martori în procesul penal împotriva reclamantului. În cadrul procedurii dinaintea instanțelor au retras declarațiile inițiale pe care le-au făcut procurorului, care au fost defavorabile pentru reclamant. În toamna anului 2003, reclamantul a depus o plângere penală de falsă mărturie împotriva lor. Se pare că, la 7 februarie 2006, procurorul atașat Curtea de județ Satu Mare a hotărât să nu se judece și că decizia sa a fost susținută de Curtea de județ Prahova într-o hotărâre finală din 29 octombrie 2007. Reclamantul nu a depus copii ale hotărârilor judecătorești difuzate în acest caz. 71. El a depus plângere la Curtea de județ la 15 ianuarie 2008. 72. La 10 octombrie 2005, reclamantul a depus o plângere penală împotriva a trei judecători din Curtea Județeanului Satu Mare. El i-a acuzat că l-a arestat și a prelungit deținerea ilegală și că s-a purtat împotriva lui, cu conștiința că nu a comis nici o infracțiune. 73. La 21 februarie 2008, procurorul atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție a hotărât să nu judece în judecată, deoarece a considerat că judecătorii nu au comis niciunul dintre presupusele infracțiuni. 74. Reclamantul a contestat și și-a adus cazul în fața instanțelor. 75. La 19 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a susținut decizia procurorului și la 12 decembrie 2008, Curtea Înaltă a susținut hotărârea (decizie finală). 76. Reclamantul a depus plângerea la Curtea la 11 mai 2009. 77. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva V.M., care se presupune că l-a amenințat cu „correcție fizică” în timpul unei ședințe judiciare la 10 februarie 2005. Reclamantul a susținut că a înțeles această observație ca fiind o amenințare pe care V.M. îl va bate. Nu există nici o indicație în dosar despre dacă reclamantul a solicitat daune civile de la V.M. 78. La 6 mai 2005, Curtea de district Negrești Oaș a respins plângerea, deoarece a considerat că actul comis de V.M. Nu a fost suficient de severă pentru a crea în solicitant o „teama legitimată și gravă”, elementul necesar pentru ca acțiunea să constituie infracțiunile de amenințare. De asemenea, a remarcat că există un conflict preexistent între reclamant și V.M. cauzat de numeroasele proceduri penale în care au fost implicate amândoi în. 79. Într-o decizie finală din 7 octombrie 2005, Tribunalul județului Satu Mare a susținut hotărârea. 80. La 28 noiembrie 2005, reclamantul și-a depus plângerea în fața Curții. 81. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o acțiune împotriva Oficiului primarului, cerând reintegrarea la fostele sale poziții: consilier juridic de timp parțial la Primăria și directorul Administrației piețelor și plata salariului său pentru 13 ianuarie 2003 până la 30 ianuarie 2006. 82. La 31 mai 2006, Tribunalul județului Satu Mare a remarcat că decizia administrativă care ordonă concedierea reclamantului de la postul de consilier juridic a fost nulă și nu a fost eliberată în conformitate cu cerințele juridice. 83. Cu toate acestea, aceasta a remarcat că, în timpul detenției preventive, el nu a avut dreptul să primească un salariu și că, pentru daunele presupuse suferite în timpul acelui timp, el ar putea depune o acțiune împotriva statului pentru detenție ilegală. Prin urmare, el nu are dreptul la plata salariului său pentru această perioadă. 84. Curtea a considerat, de asemenea, că, începând cu 17 noiembrie 2003, când a fost eliberat din detenție, până la 30 ianuarie 2006, când a depus acțiunea actuală, reclamantul a fost inactiv și nu s-a întors la locul de muncă. Prin urmare, el nu are dreptul la plata salariului pentru această perioadă. 85. În sfârșit, instanța a remarcat că reclamantul a fost eliberat din postul de director printr-o decizie a Consiliului Local din 24 aprilie 2003 și că, prin urmare, instanța administrativă trebuie să se ocupe de această parte a cererii. 86. În suma, instanța a ordonat Oficiului primarului să reintegreze reclamantul ca consilier juridic și să își plătească salariul de la 30 ianuarie 2006 până la reintegrarea efectivă și a trimis plângerea în căutarea de a-și reintegra fosta poziție de director în secția administrativă a Tribunalului Județean Satu Mare. 87. La 11 octombrie 2006, Curtea de Apel de Oradea a susținut hotărârea, cu privire la apelurile depuse de ambele părți. 88. La 7 noiembrie 2006, reclamantul a fost reintegrat ca consilier juridic prin ordinul Oficiului primar. 89. La 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Oradea a ordonat Ministerului Finanțelor să plătească reclamantului 500.000 lei român pentru arestarea ilegală și a remarcat că perioada petrecută în detenție ar conta ca timp petrecut în muncă în scopul calculului pensiei reclamantului. 90. La 8 ianuarie 2007, reclamantul și-a depus plângerea Curții. La 20 iulie 2007, reclamantul a depus o plângere penală împotriva I.I., actualul primar al Satu Mare, pentru abuz de funcție, acuzându-l că nu a respectat deciziile de reintegrare și de plată a salariului reclamantului. 92. La 14 martie 2007, procurorul atașat Curții de District Satu Mare a hotărât să nu pună în judecată, menționând că primarul a apelat împotriva hotărârii de 31 mai 2006 privind reintegrarea și că, la 11 august 2006, Curtea de Apel a suspendat executarea până la examinarea recursului. Prin urmare, I.I. a avut dreptate să nu pună în aplicare deciziile. 93. La 27 aprilie 2007, procurorul principal a susținut decizia procurorului. Deciziile procurorului au fost susținute de Curtea de District la 16 noiembrie 2007 și de Curtea de Conturi într-o hotărâre finală din 11 ianuarie 2008, cu același raționament ca cel prevăzut în decizia inițială a procurorului. Curtea județului a remarcat, de asemenea, că, la 7 noiembrie 2006, după încheierea procedurii de recurs, reclamantul a fost reintegrat. 94. Reclamantul a depus plângerea la Curtea la 15 ianuarie 2008. 95. Dispozițiile relevante ale Codurilor Civile și Criminale privind insultul și difamarea și răspunderea pentru plata daunelor în vigoare la timpul material sunt descrise în Barb c. România, nr. 5945/03, §§ 19-20, 7 octombrie 2008. 96. Codul penal a fost modificat în mod repetat și în 2006 articolele privind insultul și difamarea au fost abrogate (Legea nr. 278/2006; pentru detalii, a se vedea Cuc Pascu c. România, nr. 36157/02, §§§ 12-14, 16 septembrie 2008). 97. Cu toate acestea, în decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a declarat inconstituțională îndepărtarea articolelor privind insultele și difamarea din Codul Penal.
1.The applicant, Mr Constantin Timciuc, is a Romanian national who was born in 1956 and lives in Satu Mare. 2. The present application consists of complaints lodged at different times by the applicant, each complaint concerning individual sets of domestic proceedings in respect of which he addressed the Court. 3. 4. From 31 October 1996 the applicant occupied the post of director of the Administration of Markets in Satu Mare, an administrative body under the authority of the mayor. At that time the mayor of Satu Mare was H.A. The applicant was also working as a part-time legal advisor for the Satu Mare Town Hall. After his arrest (see paragraph 7 below), he was released from his duties as director by a decision of the Local Council of 24 April 2003 and was dismissed from the post of legal advisor by a decision of the Mayor's Office of 9 May 2003. 5. From 2002, a series of articles was published in Gazeta de Nord Vest (“GNV”), a local daily newspaper, in which the applicant and the mayor were accused of having accepted bribes in their professional capacity. 6. On 13 January 2003 at 6 a.m. two police officers paid the applicant a visit and invited him to the police station in order to make a statement. On the same day he was taken from Satu Mare to Bucharest along with other individuals and questioned through the night, concerning alleged acts of corruption. The mayor was also under investigation. 7. On 14 January 2003 in the morning the prosecutor issued an arrest warrant in connection with the crimes of accepting bribes over a period of time and abuse of office (“luare de mită în formă continuată” and “abuz în seviciu în dauna intereselor publice”). The applicant was released on 17 November 2003 by an order of the Oradea Court of Appeal. 8. Throughout the criminal investigations, several articles were published in GNV concerning the mayor's and the applicant's alleged acts of corruption. Most of the articles appeared in the gossip column entitled Gura Târgului, where petty facts about local public figures were published without mention of the author. The director of GNV explained to the courts dealing with the defamation claims brought by the applicant against the newspaper that those articles were the creation of all the editors, thus could not be attributed to a particular individual. 9. On 23 and 24 February 2005 the newspaper published a “note” claiming that it was as a result of its whistle blowing that the mayor and the applicant had been arrested. 10. On 22 September 2003 the Prosecutor's Office against Corruption (Parchetul Național Anticorupție) decided to close the criminal proceedings concerning certain counts of bribery while nevertheless continuing them on other counts. 11. On 17 October 2003 the prosecutor committed the applicant, the former mayor and five other persons to trial on several counts of corruption during the mayor's mandate. The applicant was indicted for abuse of office and giving bribes (dare de mită). 12. The prosecutor noted that the applicant had occupied the post of director without the legal formalities - competition for the post, decision of the Local Council confirming the nomination - having been completed. It also noted that the post of legal advisor did not appear in the Town Hall's organisational chart, and that nobody in the local administration knew that the applicant was occupying it. 13. Furthermore, in 1999 the applicant and the mayor had agreed that the former would get his law degree in 2000 and that the latter would keep a legal advisor post blocked for him until then. In exchange, the applicant promised H.A. that he would convince his mother and uncle to sell the mayor a plot of land. On 14 March 2003 the mayor bought that land for a small price, which he never paid. 14. The prosecutor also noted that the applicant had leased a booth in the market to a company administered by him and owned by his son and another person, and paid for the repair of the booth from the local budget. 15. The Alba County Court examined the case and rendered its 79-page long decision on 28 February 2008. The court dismissed as unfounded the accusations that the applicant had occupied his two posts in the local administration unlawfully. The court also considered unfounded the allegations concerning the sale of land to the mayor; it found that the price paid corresponded to the quality of the land and to the prices in the area, and noted that the applicant had never owned the plot in question therefore could never have offered it as a bribe; it reiterated that as the applicant had occupied his posts in the administration lawfully there was no causal link between them and the impugned sale. Lastly, the court considered that the applicant had not broken any regulations when attributing the space in the market to his son's company. 16. The applicant and the co-defendants were acquitted on all counts. 17. The judgment was upheld, by a decision of 5 March 2009 of the Alba Iulia Court of Appeal, and by a final decision of 19 November 2009 of the High Court of Cassation and Justice (the latter decision was rendered upon an appeal on points of law lodged by the applicant and the codefendants). 18. I.C. published an article in the 20-26 August 2002 issue of the satirical weekly magazine Academia Cațavencu. The article mainly concerned the mayor's alleged dubious business practices, and in this context it touched upon the relationship between the mayor and the applicant. 19. The applicant complained about a statement in that article which read that he “was made chief of the Administration of Markets, from where meat, eggs, milk and wool rain on him every month” and that the mayor sold some booths in the market at double their value and shared the money with the applicant and another individual. 20. On 15 March 2004 the Satu Mare District Court acquitted the journalist and dismissed the applicant's claim for damages. It found that the article had been written in the habitual style of a satirical paper and that the fact that the applicant had been arrested and committed to trial afterwards was a good indication for the journalists that he might have committed the alleged offences. On this point, it noted that the applicant had been arrested based on the evidence in the prosecution's file, and not exclusively on that article, as he had argued in his complaint. Lastly, the court considered that the author of the article, through journalistic means, had aimed to make public certain negative aspects of the work of civil servants, and not to defame the applicant. 21. The journalist did not participate in the proceedings, despite several summonses being delivered to him by the police with an order to appear in court (mandat de aducere). 22. In a final decision of 11 June 2004 the Satu Mare County Court upheld the judgment. It endorsed the first-instance court's reasoning and found, in addition, that the journalist had based his article on previously published material and on a press release issued by the Prosecutor's Office concerning the mayor and the applicant. 23. The applicant lodged his complaint with the Court on 20 September 2004. 24. On 27 November 2002 an article was published in GNV about the mayor's personal real estate acquisitions during his mandate, including the construction of a villa on land bought from the applicant. 25. The latter lodged a criminal complaint against V.M., the director of GNV. 26. V.M. did not participate in the trial. 27. On 13 December 2004 the Satu Mare District Court dismissed the criminal complaint and the civil claim for damages. It considered that even if the mayor had in fact bought that land from the applicant's mother, and not from the applicant himself, as the evidence proved, there was nothing defamatory in the impugned statement. 28. In a final decision of 1 April 2005 the Satu Mare County Court upheld the judgment. It endorsed the District Court's reasoning and added that the fact that V.M. had not participated in the trial and that he had refused to publish the applicant's comments (“dreptul la replică”) had no bearing on the case. It also dismissed the applicant's arguments of a violation of his right to the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, as it noted that in the case under examination he had not been accused of any criminal act. 29. The applicant lodged his complaint with the Court on 17 May 2005. 30. On 13 December 2002 F.C. published an article in GNV reporting on the sale of land by the applicant's mother to the mayor, which he described as a present from the applicant to the mayor in return for the applicant's post of director. 31. On 16 December 2002 the applicant made a criminal complaint against the journalist. 32. On 20 October 2005 the Satu Mare District Court acquitted F.C. and dismissed the civil claim for damages. On 20 January 2006 the Satu Mare County Court upheld the judgment, while nevertheless giving its own interpretation of the facts and evidence in the file. In particular, it noted that all the statements of fact made in the article were proven by the evidence in the file and that not even the applicant contested them. It considered that the following value judgments had been made: that the mayor had wanted a trustworthy person on his side; and that the applicant had paid the favour back by selling the plot of land to him. The court noted that F.C. had reported on matters of public interest and that a certain degree of exaggeration was acceptable. It also noted that he had acted in good faith and had not intended to defame the applicant. Lastly, the court pointed out that the applicant had in fact been sent to trial for acts of corruption concerning the sale of that plot of land. For all these reasons it acquitted the journalist. The court also rejected the civil claims for damages, as it considered that the applicant had not suffered any prejudice as a result of the publication. The decision was final. 33. The applicant complained to the Court on 28 June 2006. 34. On 9 January 2003 an article appeared in the “Gura târgului” column in GNV. The relevant parts read as follows: “Gura Târgului says that Timciuc would like to offer [the place in the market] to a favoured trader who would give him, probably as many others do, a present-fee (taxă tip cadou) of 500 euros. We do not know how this sum will appear in the balance sheets and we do not even think this will happen, but we would like to know for how much longer the traders in the market will keep the silence.” 35. The applicant lodged a criminal complaint against M.V. and D.C., director and editor-in-chief respectively of GNV at that time. 36. On 25 March 2004 the Satu Mare District Court considered that the information published was based on reliable sources and concerned acts presumably committed by the applicant; the information had been verified by the journalists before publication and their investigation was likely to have convinced them of its veracity. It also noted that shortly after, the applicant was arrested under the same suspicions. The court also considered that information on the applicant's activity was of interest to the public at the time. The journalists' intention had not been to defame the applicant but to bring those facts to public attention. It concluded that the journalists had not acted in bad faith. 37. In a final decision of 28 June 2004 the Satu Mare County Court upheld the judgment. It endorsed the first-instance court's arguments and added that the fact that the applicant had later been released from custody and committed to trial only on certain counts did not have an incidence on the alleged offence of defamation committed though the publication of that article. 38. The applicant lodged his complaint with the Court on 20 September 2004. 39. On 6 January 2004 another article was published in GNV that the applicant found defamatory. On 27 September 2004 he lodged a criminal complaint against the director and the editor-in-chief of the newspaper. 40. On 13 December 2004 the Satu Mare District Court noted that the applicant had not respected the time-limit set by the Code of Criminal Procedure for lodging his complaint. It therefore ended the criminal proceedings. In a final decision of 1 April 2005 the Satu Mare County Court upheld the judgment. 41. The applicant lodged his complaint with the Court on 17 May 2005. 42. On 3 February 2004 the “Gura Târgului” column in GNV carried an article entitled “Murgul mânat de Costică” (“Murgul led by Costică”) in which it was alleged that the applicant had advised someone from the Administration of Markets on how to undermine the authority of the new director who had replaced the applicant in that function, and that the applicant himself was interested in undermining the new director. The applicant lodged a criminal complaint against the director of the newspaper. 43. On 13 May 2005 the Satu Mare District Court dismissed the complaint and the claim for damages. The court considered that it did not need to hear the defendant, who refused to participate in the trial. On the merits it found that the imputations were not serious enough to expose the applicant to a criminal sanction or to public contempt. It relied on the Court's case-law on Article 10, notably in order to ascertain the degree of exaggeration allowed to journalists. As the applicant's public image had not been damaged, the court dismissed the civil claims for damages. 44. In a final decision of 7 October 2005, the Satu Mare County Court dismissed the applicant's appeal. 45. The applicant lodged his complaint with the Court on 28 November 2005. 46. On 24 July 2004, another article was published in the “Gura Târgului” column in GNV, entitled “One more mogul to go” (“Cu un baron în plus”). The following remarks were made about the applicant: “Former chief of markets arrested and then released, having dirtied his hands with some 'dough' (fost piețar șef arestat și apoi eliberat... s-a murdărit pe mâini cu oareșce verzișori) ... complains that he is being politically persecuted. He crows wherever he can that all barons are free, but he is not. So, our man thinks he is so important that he acts as if he really were in the shoes of a mogul.” 47. The applicant lodged a criminal complaint against the director and the editor-in-chief of GNV. 48. On 16 December 2004 the Satu Mare District Court considered that the remarks in the article were not capable of defaming the applicant and the mention of his arrest and subsequent release did not expose him to any criminal consequence. 49. On 26 April 2005 the Satu Mare County Court upheld the judgment. It endorsed the District Court's reasoning and it added that the mere fact that the applicant had not been sent to trial for some of the crimes he was arrested in connection with was not enough to prove bad faith on the part of the journalists. It also noted that “Gura Târgului” was a satirical column in the newspaper where pieces were published concerning public figures from the county. The decision was final. 50. The applicant lodged his complaint with the Court on 15 August 2005. 51. On 14 November 2005 the applicant lodged a criminal complaint against G.N., who had declared in the context of a criminal trial involving the mayor and the journalist V.M. that he had heard that the applicant had requested bribes from the traders in the market. G.N. had repeated those affirmations to the press and on national TV. The applicant considered the remarks defamatory. 52. On 16 October 2006 the Satu Mare District Court noted that the offence of defamation had been decriminalised by Law no. 278/2006 amending the Criminal Code and acquitted G.N. Consequently, it did not decide on the civil claims for damages. 53. On 12 October 2006 the applicant sent a letter to the President of the District Court, asking him to order that the civil claims be decided. He considered that in choosing not to examine the civil claims, the court had denied him access to court, in violation of Article 6 of the Convention. His letter was considered to be an appeal against the judgment and was therefore sent to the county court for examination. 54. On 15 December 2006 the Satu Mare County Court upheld the judgment and noted that while the criminal court was not competent to examine the civil claims, the applicant could lodge them with the civil courts. 55. It appears from the documents in the file that the applicant did not do so. However, after the Constitutional Court's decision nr. 62/2007 (see paragraph 97 from the “Relevant domestic law” part below), the applicant again brought an action for defamation against N.G. and sought damages. It seems that on 13 November 2006 the Satu Mare District Court acquitted G.N. because the act complained of was not punishable by the criminal law and the judgment was upheld on 12 January 2007 by the County Court. The applicant did not submit copies of those decisions to this Court. It appears that the applicant did not lodge a complaint with the civil courts. 56. The applicant submitted his complaint to the Court on 8 January 2007. 57. On 15 May 2006 the applicant filed a criminal complaint for defamation against the same G.N., whom he accused of having called him “dumb” (tâmpit) in his address to the court in a criminal trial where G.N. appeared as a witness. 58. On 13 November 2006 the Satu Mare District Court acquitted the defendant as the facts were no longer punishable by the criminal law. Accordingly it did not decide on the civil claims. The judgment was upheld on 26 January 2007 by the Satu Mare County Court. The applicant did not provide the full text of those decisions. It appears, however, that he did not seek damages with the civil courts. 59. On 15 February 2007 the applicant lodged his complaint with the Court. 60. The applicant complained in 2004 about several articles published in GNV which he found defamatory. He lodged his complaint against C.D., the director of the newspaper at that time. 61. On 16 October 2006 the Satu Mare District Court noted that defamation had been decriminalised by Law no. 278/2006 and therefore acquitted C.D. and left the civil claims unresolved. 62. On 15 December 2006 the Satu Mare County Court upheld the judgment and noted that the applicant could have pursued the civil claims before a civil court, which he chose not to do. The decision was final. 63. On 8 January 2007 the applicant brought the complaint to the Court. 64. On 10 October 2002 the applicant lodged a criminal complaint against an expert accountant who had been appointed by the court in the criminal trial against the applicant to assess some investments made by the local authorities. 65. On an unspecified date the prosecutor dismissed the complaint. The applicant objected, but the courts upheld the prosecutor's decision. The final decision in the case was that of 1 October 2004 by the Satu Mare County Court. 66. The applicant did not provide information on whether he sought civil damages in the proceedings. 67. He lodged his complaint with the Court on 17 November 2004. 68. The applicant filed a criminal complaint against S.T., the current director of the Administration of Markets in Satu Mare, accusing him of several illegalities in his activity. On 27 February 2007 the Chief Prosecutor attached to the Satu Mare District Court upheld the prosecutor's decision not to prosecute S.T. The applicant complained to the courts, but his complaint was dismissed on 15 June 2007 by the Satu Mare District Court as out of time. The appeal was also rejected on 9 August 2007 by the County Court (final decision). 69. The applicant lodged his complaint with the Court on 15 September 2007. 70. G.N. and S.I. were witnesses in the criminal trial against the applicant. In the proceedings before the courts they withdrew the initial statements they had made to the prosecutor, which were unfavourable to the applicant. In the autumn of 2003, the applicant filed a criminal complaint of false testimony against them. It appears that on 7 February 2006 the prosecutor attached to the Satu Mare County Court decided not to prosecute and that his decision was upheld by the Prahova County Court in a final decision of 29 October 2007. The applicant did not submit copies of the court decisions delivered in the case. 71. He lodged his complaint with the Court on 15 January 2008. 72. On 10 October 2005 the applicant lodged a criminal complaint against three judges from the Satu Mare County Court. He accused them of having arrested him and extended his detention unlawfully and of having behaved abusively towards him, in the knowledge that he had not committed any crime. 73. On 21 February 2008 the prosecutor attached to the High Court of Cassation and Justice decided not to prosecute as he considered that the judges had not committed any of the alleged crimes. 74. The applicant objected and brought his case before the courts. 75. On 19 September 2008 the Oradea Court of Appeal upheld the prosecutor's decision, and on 12 December 2008 the High Court upheld the judgment (final decision). 76. The applicant lodged his complaint with the Court on 11 May 2009. 77. The applicant lodged a criminal complaint against V.M., who had allegedly threatened him with “physical correction” during a court hearing on 10 February 2005. The applicant claimed that he had understood this remark to be a threat that V.M. would beat him up. There is no indication in the file as to whether the applicant sought civil damages from V.M. 78. On 6 May 2005 the Negrești Oaș District Court dismissed the complaint, as it considered that the deed committed by V.M. was not severe enough to create in the applicant a “legitimate and serious fear”, the element required in order for the deed to constitute the offence of threatening behaviour. It also noted that there was a preexisting conflict between the applicant and V.M. caused by the numerous criminal proceedings they were both involved in. 79. In a final decision delivered on 7 October 2005 the Satu Mare County Court upheld the judgment. 80. On 28 November 2005 the applicant lodged his complaint with the Court. 81. On an unspecified date, the applicant filed an action against the Mayor's Office, seeking reinstatement to his former positions: part-time legal advisor at the Town Hall and Director of the Administration of Markets, and payment of his salary for 13 January 2003 to 30 January 2006. 82. On 31 May 2006 the Satu Mare County Court noted that the administrative decision ordering the applicant's dismissal from the post of legal advisor was null and void as it had not been issued in conformity with the legal requirements. 83. However, it noted that during his preventive detention he was not entitled to receive a salary, and that for the damage allegedly suffered during that time he could lodge an action against the State for unlawful detention. Therefore he was not entitled to payment of his salary for that period. 84. The court also considered that from 17 November 2003, when he was released from detention, until 30 January 2006, when he lodged his present action, the applicant had been inactive and had not returned to work. Therefore, he was not entitled to payment of salary for that period. 85. Lastly, the court noted that the applicant had been released from the post of director by a decision of the Local Council of 24 April 2003 and that it was therefore for the administrative court to deal with that part of the request. 86. In sum, the court ordered the Mayor's Office to reinstate the applicant as legal advisor and to pay his salary from 30 January 2006 until effective reinstatement and sent his complaint seeking to be reinstated to his former position as director to the administrative section of the Satu Mare County Court. 87. On 11 October 2006 the Oradea Court of Appeal upheld the judgment, on appeals lodged by both parties. 88. On 7 November 2006 the applicant was reinstated as legal advisor by order of the Mayor's Office. 89. On 4 December 2006 the Oradea Court of Appeal ordered the Ministry of Finances to pay the applicant 500,000 Romanian Lei for illegal arrest and noted that the period spent in detention would count as time spent in work for the purposes of calculating the applicant's pension. 90. On 8 January 2007 the applicant lodged his complaint with the Court. He submitted no further information on the outcome of the case before the administrative courts. 91. On 20 July 2007 the applicant lodged a criminal complaint against I.I., the current mayor of Satu Mare, for abuse of office, accusing him of not having complied with the decisions ordering the applicant's reinstatement and payment of salary. 92. On 14 March 2007 the prosecutor attached to the Satu Mare District Court decided not to prosecute, noting that the mayor had appealed against the 31 May 2006 judgment ordering the reinstatement and that on 11 August 2006 the Oradea Court of Appeal had suspended the enforcement until the appeal had been examined. Therefore, I.I. had been right not to enforce the decisions. 93. On 27 April 2007 the chief prosecutor upheld the prosecutor's decision. The prosecutor's decisions were upheld by the District Court on 16 November 2007 and by the County Court in a final decision of 11 January 2008, with the same reasoning as that set out in the prosecutor's initial decision. The County Court also noted that on 7 November 2006, after the appeal proceedings had ended, the applicant had been reinstated. 94. The applicant lodged his complaint with the Court on 15 January 2008. 95. The relevant provisions of the Civil and Criminal Codes concerning insult and defamation and liability for paying damages in force at the material time are described in Barb v. Romania, no. 5945/03, §§ 19-20, 7 October 2008. 96. The Criminal Code has been amended repeatedly and in 2006 the Articles on insult and defamation were repealed (Law no. 278/2006; for details, see Cuc Pascu v. Romania, no. 36157/02, §§ 12-14, 16 September 2008). 97. However, in decision no. 62 of 18 January 2007 the Constitutional Court declared unconstitutional the removal of the Articles on insult and defamation from the Criminal Code.