- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 octombrie 2009
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Marinica Titian Popovici împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1954 și trăiește în Nădrag. În 1993 procurorul public a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului pentru crimă și a prejudiciului corporal grave. La 14 septembrie 1993 a fost plasat în detenție preliminară, unde a rămas până la 25 octombrie 1994. La 7 mai 1997, Curtea județului Timiș („Cortea județului”) a achitat reclamantul, declarând că nu a comis infracțiunile în cauză. Această hotărâre a devenit finală la 30 noiembrie 1999. La 2 noiembrie 2000, reclamantul a depus o acțiune de compensare pecuniară și morală pentru detenție ilegală. La 16 februarie 2001, Curtea județului a respins cererea deoarece reclamantul nu a plătit un depozit de 5 % din suma solicitată, astfel cum prevede Ordonanța de urgență nr. 53/2000.
La 26 aprilie 2001, Curtea de apel Timișoara („Curtea de apel”) a permis un recurs de către reclamant, a anulat hotărârea anterioară și a trimis cazul înapoi pentru o nouă examinare. Curtea a susținut că decretul menționat anterior se aplică numai în cazul încălcărilor drepturilor morale comise prin presă. La 30 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a respins un recurs de către autoritățile și a susținut această hotărâre. 10. După reexaminare, la 8 martie 2002, Curtea județului a pronunțat în favoarea prejudiciilor pecuniare și morale. 11. La 15 mai 2002, Curtea de Apel a permis recursul reclamantului și a acordat întreaga sumă solicitată de el pentru prejudiciu material și moral. 12. La 31 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a susținut un recurs asupra punctelor de drept de către autoritățile, a anulat cele două hotărâri anterioare și a trimis cazul înapoi pentru o procedură proaspătă.
Acesta a reiterat faptul că un reclamant trebuie să furnizeze dovezi ale prejudiciilor, dar că judecătorii sunt, de asemenea, obligați să evite erorile de investigare, dacă este necesar, prin ordonarea anumitor dovezi care trebuie produse chiar dacă părțile refuză. Instanțele inferiore au estimat daunele fără a ține seama că daunele trebuie demonstrabile și necompensate și fără a da motive. 13. La 25 iunie 2003, procesul a fost înregistrat la Curtea Județeană. Curtea a interogat reclamantul, a auzit un martor, a solicitat informații de la diferite instituții și a ordonat două rapoarte de experți. 14. După proaspătul examen, la 6 aprilie 2004, Curtea județului a acordat reclamantului 54.476.856 lei români vechi (ROL) în ceea ce privește prejudiciu material și ROL 300000000 pentru prejudiciu moral.
La 16 iulie 2004, Curtea de Apel a permis recursul reclamantului și a sporit suma în ceea ce privește prejudiciile morale. 16. Părțile au apelat la punctele de drept. La 25 august 2004, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a primit dosarul de la Curtea de Apel și a stabilit prima audiere pentru 9 februarie 2006. 17. La 17 februarie 2006, Curtea Înaltă, într-o hotărâre finală, a susținut recursul reclamantului și i-a acordat totalitatea ROL 900.000.000 de persoane pretinsă în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și ROL 53.120.000 pentru costuri și cheltuieli. La 19 mai 2006, a trimis dosarul la Curtea de Apel. 18. La 30 iunie 2006, hotărârea a fost aprobată cu o scrisoare de execuție.
La 3 august 2006, reclamantul a solicitat Ministerului Finanțelor Publice să plătească sumele menționate mai sus. După asigurarea autorizațiilor oficiale, Ministerul a plătit datoria la 14 noiembrie 2006.
4. The applicant was born in 1954 and lives in Nădrag.
In 1993 the public prosecutor initiated a criminal action against the applicant for homicide and grievous bodily harm. On 14 September 1993 he was placed in pre-trial detention, where he remained until 25 October 1994. On 7 May 1997 the Timiș County Court (“the County Court”) acquitted the applicant, finding that he had not committed the crimes concerned. That judgment became final on 30 November 1999.
On 2 November 2000 the applicant lodged an action for pecuniary and non-pecuniary compensation for illegal detention.
On 16 February 2001 the County Court dismissed the request because the applicant had not paid a deposit of 5 % of the amount claimed, as provided for by Government Emergency Ordinance no. 53/2000.
On 26 April 2001 the Timișoara Court of Appeal (“the Court of Appeal”) allowed an appeal by the applicant, quashed the previous judgment and sent the case back for a fresh examination. The court held that the above-mentioned ordinance applied only to violations of non-pecuniary rights committed through the press.
On 30 November 2001 the Supreme Court of Justice dismissed an appeal by the authorities and upheld that ruling.
After the retrial, on 8 March 2002 the County Court made awards in respect of pecuniary and non-pecuniary damage.
On 15 May 2002 the Court of Appeal allowed an appeal by the applicant and awarded the whole amount claimed by him for pecuniary and non-pecuniary damage.
On 31 January 2003 the Supreme Court of Justice upheld an appeal on points of law by the authorities, quashed the two previous judgments and sent the case back for fresh consideration. It reiterated that a claimant needs to provide proof of damage, but that judges are also obliged to avoid investigative errors, if necessary by ordering certain evidence to be produced even if the parties refuse. The lower courts had estimated the damage without taking into account that damage must be demonstrable and uncompensated and without giving reasons.
On 25 June 2003 the case was registered with the County Court. The court questioned the applicant, heard a witness, requested information from different institutions, and ordered two expert reports.
After the fresh examination, on 6 April 2004 the County Court awarded the applicant 54,476,856 old Romanian lei (ROL) in respect of pecuniary damage and ROL 300,000,000 for non-pecuniary damage. It also awarded costs and expenses.
On 16 July 2004 the Court of Appeal allowed an appeal by the applicant and increased the amount in respect of non-pecuniary damage.
The parties appealed on points of law. On 25 August 2004 the High Court of Cassation and Justice received the case file from the Court of Appeal and fixed the first hearing for 9 February 2006.
On 17 February 2006 the High Court, in a final decision, upheld the appeal by the applicant and awarded him the full amount of ROL 900,000,000 claimed in respect of non-pecuniary damage, as well as ROL 53,120,000 for costs and expenses. On 19 May 2006 it sent the case file back to the Court of Appeal.
On 30 June 2006 that judgment was endorsed with a writ of execution. On 3 August 2006 the applicant requested the Ministry of Public Finance to pay the above-mentioned amounts. After securing the official authorisations, the Ministry paid the debt on 14 November 2006.