CASE OF MARINICA TITIAN POPOVICI v. ROMANIA

Reclamantul s-a născut în 1954 și trăiește în Nădrag. În 1993 procurorul public a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului pentru crimă și a prejudiciului corporal grave. La 14 septembrie 1993 a fost plasat în detenție preliminară, unde a rămas până la 25 octombrie 1994. La 7 mai 1997, Curtea județului Timiș („Cortea județului”) a achitat reclamantul, declarând că nu a comis infracțiunile în cauză. Această hotărâre a devenit finală la 30 noiembrie 1999. La 2 noiembrie 2000, reclamantul a depus o acțiune de compensare pecuniară și morală pentru detenție ilegală. La 16 februarie 2001, Curtea județului a respins cererea deoarece reclamantul nu a plătit un depozit de 5 % din suma solicitată, astfel cum prevede Ordonanța de urgență nr. 53/2000.

La 26 aprilie 2001, Curtea de apel Timișoara („Curtea de apel”) a permis un recurs de către reclamant, a anulat hotărârea anterioară și a trimis cazul înapoi pentru o nouă examinare. Curtea a susținut că decretul menționat anterior se aplică numai în cazul încălcărilor drepturilor morale comise prin presă. La 30 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a respins un recurs de către autoritățile și a susținut această hotărâre. 10. După reexaminare, la 8 martie 2002, Curtea județului a pronunțat în favoarea prejudiciilor pecuniare și morale. 11. La 15 mai 2002, Curtea de Apel a permis recursul reclamantului și a acordat întreaga sumă solicitată de el pentru prejudiciu material și moral. 12. La 31 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a susținut un recurs asupra punctelor de drept de către autoritățile, a anulat cele două hotărâri anterioare și a trimis cazul înapoi pentru o procedură proaspătă.

Acesta a reiterat faptul că un reclamant trebuie să furnizeze dovezi ale prejudiciilor, dar că judecătorii sunt, de asemenea, obligați să evite erorile de investigare, dacă este necesar, prin ordonarea anumitor dovezi care trebuie produse chiar dacă părțile refuză. Instanțele inferiore au estimat daunele fără a ține seama că daunele trebuie demonstrabile și necompensate și fără a da motive. 13. La 25 iunie 2003, procesul a fost înregistrat la Curtea Județeană. Curtea a interogat reclamantul, a auzit un martor, a solicitat informații de la diferite instituții și a ordonat două rapoarte de experți. 14. După proaspătul examen, la 6 aprilie 2004, Curtea județului a acordat reclamantului 54.476.856 lei români vechi (ROL) în ceea ce privește prejudiciu material și ROL 300000000 pentru prejudiciu moral.

La 16 iulie 2004, Curtea de Apel a permis recursul reclamantului și a sporit suma în ceea ce privește prejudiciile morale. 16. Părțile au apelat la punctele de drept. La 25 august 2004, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a primit dosarul de la Curtea de Apel și a stabilit prima audiere pentru 9 februarie 2006. 17. La 17 februarie 2006, Curtea Înaltă, într-o hotărâre finală, a susținut recursul reclamantului și i-a acordat totalitatea ROL 900.000.000 de persoane pretinsă în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și ROL 53.120.000 pentru costuri și cheltuieli. La 19 mai 2006, a trimis dosarul la Curtea de Apel. 18. La 30 iunie 2006, hotărârea a fost aprobată cu o scrisoare de execuție.

La 3 august 2006, reclamantul a solicitat Ministerului Finanțelor Publice să plătească sumele menționate mai sus. După asigurarea autorizațiilor oficiale, Ministerul a plătit datoria la 14 noiembrie 2006.

4. The applicant was born in 1954 and lives in Nădrag.