CtEDO 04.06.2009 Auto

KNAPIC v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
04.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KNAPIC v. CROATIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Željko Knapić, este un național croat născut în 1957 și locuiește în Čakovec. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Ramušćak, un avocat practicant în Varaždin. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 decembrie 2004, Oficiul Procurorului de Stat Varaždin (Općinsko državno odvjetništvo Varaždin) a inculpat reclamantul dinaintea Curții Municipale Varaždin (Općinski sud u Varaždinu) pentru amenința comportamentul. Reclamantul a ales să se apere personal și nu a avut nici o reprezentare juridică în cadrul procedurii dinaintea instanței de judecată. La prima audiere, care a avut loc la 11 iulie 2005, reclamantul și un martor au prezentat dovezi. La începutul unei audieri programate pentru 8 septembrie 2005 la ora 12.30, soția reclamantului a abordat judecătorul președinte cerând în numele reclamantului pentru suspendarea audierii. Ea a prezentat dovezi medicale care arată că, la 4 septembrie 2005, reclamantul a fost rănit și nu a putut merge. Cu toate acestea, judecătorul a continuat cu audierea la care trei martori, toți cei care au fost chemați în numele acuzației, au furnizat dovezi. Acuzația a dat, de asemenea, argumentele lor de încheiere, iar procesul a fost încheiat. Reclamantul a fost considerat vinovat ca fiind acuzat și condamnat la trei luni de închisoare. La 4 octombrie 2005, reclamantul, care a fost reprezentat în mod legal, a depus un recurs prin care a susținut că hotărârea încurcată nu a fost justificată în mod adecvat, că motivele furnizate de instanța de judecată au fost contradictorii și că faptele au fost constatate în mod incorect. La 2 noiembrie 2005, Tribunalul județului Varaždin (Županijski sud u Varaždinu) a respins o hotărâre de primă instanță, pe data de 30 decembrie 2005, reclamantul a depus o cerere de revizuire extraordinară a unei hotărâri finale (zahtjev za izvanredno premispitvanje pravomoćne presude). Curtea Supremă (Vrhovni sud Repbulike Hrvatske) a fost respinsă la 9 martie 2006, din cauza faptului că reclamantul nu a stabilit niciun motiv pentru depunerea cererii sale în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală. În schimb, el a contestat doar concluziile instanțelor de jos cu privire la faptele cazului, care nu constituie un motiv pentru o cerere de revizuire extraordinară a unei hotărâri finale. La 16 octombrie 2006, reclamantul a solicitat Oficiului Procurorului de Stat Varaždin să depună o cerere de protecție a legalității la Curtea Supremă. Acest lucru a fost respins la 11 iulie 2007. Partea relevantă a Codului de Procedură Penală (Zakon o kaznenom postupku, Gazette Oficial nr. 110/1997, 27/1998, 58/1999, 112/1999, 58/2002, 143/2002 și 62/2003) prevede următoarele: „(1) În cazul în care o lege a fost încălcată, procurorul de stat al Republicii Croația poate depune o cerere de protecție a legalității împotriva hotărârilor finale ale instanței și împotriva procedurii judiciare care precedă astfel de hotărâri. (2) Procurorul de stat al Republicii Croației depune o cerere de protecție a legalității împotriva unei hotărâri de judecată adoptate în cadrul unei proceduri care au încălcat drepturile fundamentale ale omului și libertățile garantate în temeiul Constituției, legilor sau dreptului internațional. ...” art. 419 din Codul de procedură penală sârbă (Zakonik o krivičnom postupku, publicat în Gazettea Oficială nr. 70/01 și 68/02) citește: „În cazul în care o lege a fost încălcată, procurorul de stat competent poate depune o cerere de protecție a legalității împotriva hotărârilor finale ale instanței și împotriva procedurii judiciare anterioare acestor hotărâri.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă