KNAPIC v. CROATIA

Reclamantul, dl Željko Knapić, este un național croat născut în 1957 și locuiește în Čakovec. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Ramušćak, un avocat practicant în Varaždin. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 decembrie 2004, Oficiul Procurorului de Stat Varaždin (Općinsko državno odvjetništvo Varaždin) a inculpat reclamantul dinaintea Curții Municipale Varaždin (Općinski sud u Varaždinu) pentru amenința comportamentul. Reclamantul a ales să se apere personal și nu a avut nici o reprezentare juridică în cadrul procedurii dinaintea instanței de judecată. La prima audiere, care a avut loc la 11 iulie 2005, reclamantul și un martor au prezentat dovezi. La începutul unei audieri programate pentru 8 septembrie 2005 la ora 12.30, soția reclamantului a abordat judecătorul președinte cerând în numele reclamantului pentru suspendarea audierii. Ea a prezentat dovezi medicale care arată că, la 4 septembrie 2005, reclamantul a fost rănit și nu a putut merge. Cu toate acestea, judecătorul a continuat cu audierea la care trei martori, toți cei care au fost chemați în numele acuzației, au furnizat dovezi. Acuzația a dat, de asemenea, argumentele lor de încheiere, iar procesul a fost încheiat. Reclamantul a fost considerat vinovat ca fiind acuzat și condamnat la trei luni de închisoare. La 4 octombrie 2005, reclamantul, care a fost reprezentat în mod legal, a depus un recurs prin care a susținut că hotărârea încurcată nu a fost justificată în mod adecvat, că motivele furnizate de instanța de judecată au fost contradictorii și că faptele au fost constatate în mod incorect. La 2 noiembrie 2005, Tribunalul județului Varaždin (Županijski sud u Varaždinu) a respins o hotărâre de primă instanță, pe data de 30 decembrie 2005, reclamantul a depus o cerere de revizuire extraordinară a unei hotărâri finale (zahtjev za izvanredno premispitvanje pravomoćne presude). Curtea Supremă (Vrhovni sud Repbulike Hrvatske) a fost respinsă la 9 martie 2006, din cauza faptului că reclamantul nu a stabilit niciun motiv pentru depunerea cererii sale în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală. În schimb, el a contestat doar concluziile instanțelor de jos cu privire la faptele cazului, care nu constituie un motiv pentru o cerere de revizuire extraordinară a unei hotărâri finale. La 16 octombrie 2006, reclamantul a solicitat Oficiului Procurorului de Stat Varaždin să depună o cerere de protecție a legalității la Curtea Supremă. Acest lucru a fost respins la 11 iulie 2007. Partea relevantă a Codului de Procedură Penală (Zakon o kaznenom postupku, Gazette Oficial nr. 110/1997, 27/1998, 58/1999, 112/1999, 58/2002, 143/2002 și 62/2003) prevede următoarele: „(1) În cazul în care o lege a fost încălcată, procurorul de stat al Republicii Croația poate depune o cerere de protecție a legalității împotriva hotărârilor finale ale instanței și împotriva procedurii judiciare care precedă astfel de hotărâri. (2) Procurorul de stat al Republicii Croației depune o cerere de protecție a legalității împotriva unei hotărâri de judecată adoptate în cadrul unei proceduri care au încălcat drepturile fundamentale ale omului și libertățile garantate în temeiul Constituției, legilor sau dreptului internațional. ...” art. 419 din Codul de procedură penală sârbă (Zakonik o krivičnom postupku, publicat în Gazettea Oficială nr. 70/01 și 68/02) citește: „În cazul în care o lege a fost încălcată, procurorul de stat competent poate depune o cerere de protecție a legalității împotriva hotărârilor finale ale instanței și împotriva procedurii judiciare anterioare acestor hotărâri.”

The applicant, Mr Željko Knapić, is a Croatian national who was born in 1957 and lives in Čakovec. He was represented before the Court by Mr M. Ramušćak, a lawyer practising in Varaždin. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Š. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 30 December 2004 the Varaždin State Attorney’s Office (Općinsko državno odvjetništvo Varaždin) indicted the applicant before the Varaždin Municipal Court (Općinski sud u Varaždinu) for threatening behaviour. The applicant chose to defend himself in person and had no legal representation in the proceedings before the trial court. At the first hearing, held on 11 July 2005, the applicant and one witness gave evidence. At the beginning of a hearing scheduled for 8 September 2005 at 12.30 p.m., the applicant’s wife approached the presiding judge asking on the applicant’s behalf for an adjournment of the hearing. She presented medical evidence showing that on 4 September 2005 the applicant had been injured and could not walk. The judge, however, continued with the hearing at which three witnesses, all of whom were called on behalf of the prosecution, gave evidence. The prosecution also gave their closing arguments and the trial was concluded. The applicant was found guilty as charged and sentenced to three months’ imprisonment. On 4 October 2005 the applicant, now legally represented, lodged an appeal whereby he argued that the impugned judgment had not been adequately reasoned, that the reasons given by the trial court had been contradictory and that the facts had been wrongly established. The appeal was dismissed and the first-instance judgment upheld by the Varaždin County Court (Županijski sud u Varaždinu) on 2 November 2005. On 30 December 2005 the applicant lodged a request for an extraordinary review of a final judgment (zahtjev za izvanredno preispitivanje pravomoćne presude). It was dismissed by the Supreme Court (Vrhovni sud Repbulike Hrvatske) on 9 March 2006 on the ground that the applicant had failed to specify any ground for lodging his request under the relevant provisions of the Code of Criminal Procedure. Instead, he had challenged only the findings of the lower courts as to the facts of the case, which was not a ground for a request for extraordinary review of a final judgment. On 16 October 2006 the applicant asked the Varaždin State Attorney’s Office to lodge a request for the protection of legality with the Supreme Court. This was denied on 11 July 2007. The relevant part of the Code of Criminal Procedure (Zakon o kaznenom postupku, Official Gazette nos. 110/1997, 27/1998, 58/1999, 112/1999, 58/2002, 143/2002 and 62/2003) provides as follows: “(1) Where a law has been infringed, the State Attorney of the Republic of Croatia may lodge a request for the protection of legality against final court decisions and against the court proceedings preceding such decisions. (2) The State Attorney of the Republic of Croatia shall lodge a request for the protection of legality against a court decision adopted in proceedings which violated fundamental human rights and freedoms guaranteed under the Constitution, laws or international law. ...” Article 419 of the Serbian Criminal Procedure Code (Zakonik o krivičnom postupku, published in Official Gazette nos. 70/01 and 68/02) reads: “Where a law has been infringed, the competent State Attorney may lodge a request for the protection of legality against final court decisions and against the court proceedings preceding such decisions.”