JAKESEVIC v. CROATIA

Reclamanții, dl Ivan Jakević și dl Ilija Jakević, sunt resortisanți croați născuți în 1941 și, respectiv, în 1962 și trăiesc în Grubišno Polje. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl B. Kozjak, avocat care practică în Virovitica. Guvernul croat (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna Š. Stažnik. La 15 august 2000, prima soție și fiu al reclamantului și al doilea soție și frate al reclamantului au murit într-un accident rutier. La 15 decembrie 2000, Procurorul de Stat Daruvar (Općinsko državno odvjetništvo u Daruvaru) a inculpat un anumit D.P. pentru infracțiunile de cauzare a accidentului rutier mai sus. La ședința din 19 decembrie 2001, Curtea Municipală Bjelovar (Općinski sud u Bjelovaru) a primit dovezi de la D.P., primul reclamant și alți martori. Curtea a solicitat ulterior un aviz de experți, care a fost obținut la 29 noiembrie 2003. La 27 februarie 2004, Curtea a organizat o altă audiere și a adoptat o hotărâre de la D.P. În urma unui recurs din partea ambelor părți, la 27 mai 2004, Curtea de județ Bjelovar (Županijski sud u Bjelovaru) a anulat hotărârea de prima instanție și a remis cazul. În reluarea procedurii, Curtea a ordonat un aviz combinat de trafic și expert criminalist pentru a stabili cauza accidentului. La 16 mai 2005, experții și-au prezentat avizul. La 17 iunie 2005, Curtea a pronunțat o altă audiere și a adoptat din nou o hotărâre care a constatat că D.P. este vinovat ca acuzat și a condamnat-o la șase luni de închisoare. Prin apel, la 6 octombrie 2005, Curtea de județ Bjelovar a crescut condamnarea la un an de închisoare. Reclamanții au participat la procedura de la început ca părți rănite (oštećenici), dar nu au depus niciodată o cerere civilă (pecuniară) pentru daune. Între timp, la 22 iulie 2003, primul reclamant a adus o acțiune civilă în Curtea Municipală de la Grubišno Polje (Općinski sud u Grubišnom Polju) împotriva companiei de asigurări C.O. care a solicitat daune pentru moartea fiului său. La scurt timp după aceea, al doilea reclamant a introdus o acțiune identică în fața aceleiași instanțe. La 23 septembrie 2003, cele două cauze au fost aderate. La 24 septembrie 2003, instanța a continuat procesul în așteptarea rezultatului procesului penal de mai sus. După ce a fost informat că procedura penală s-a încheiat, la 28 octombrie 2005, Curtea a reluat procedura civilă. Curtea a desfășurat audieri la 6 și 20 decembrie 2005, 24 ianuarie și 20 februarie 2006. La 2 martie 2006, Curtea a pronunțat hotărârea acceptând în parte cererea reclamanților. La 7 septembrie 2006, Curtea județului Bjelovar (Županijski sud u Bjelovaru) a respins primul recurs al reclamantului și a susținut hotărârea de primă instanță, care a devenit astfel finală. Între timp, la 12 ianuarie 2004, reclamanții au depus o plângere constituțională în temeiul articolului 63 din Legea Curții Constituționale care se plângea despre durata procedurii penale de mai sus. Acestea au susținut, printre altele, că durata procedurii respective a avut un impact direct asupra determinării cererii lor de daune în cadrul procedurii civile de mai sus, deoarece au rămas în așteptarea rezultatului procedurii penale. La 17 decembrie 2004, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) a declarat plângerea lor inadmisibilă. Acesta a constatat că reclamanții nu au fost acuzați în cadrul procedurii penale încurcate și că, prin urmare, aceste proceduri nu se referă la determinarea unei acuzații penale împotriva acestora. Conform legii croate, o victimă a unei infracțiuni (parte lezidă) poate solicita daune de la autor fie prin depunerea unei cereri pecuniare în cadrul procedurii penale în temeiul legii de procedură penală, fie prin introducerea unei acțiuni civile separate în conformitate cu legea de procedură civilă. Partea relevantă a Legii de procedură penală (text consolidat) (Zakon o kaznenom postupku, Gazette Oficial nr. 110/97, 27/98, 58/99, 112/99, 58/02, 143/02 și 62/03), astfel cum este în vigoare în timpul material, cu condiția ca: „O cerere pecuniară care rezultă din comisioarea unei infracțiuni penale să fie examinată în cadrul procedurii penale care urmează solicitării persoanelor autorizate, cu condiția ca acest lucru să nu întârzie în mod considerabil procedurile. Cererea pecuniară poate fi declarată în cadrul unei proceduri penale de către o persoană care are dreptul să facă acest lucru în cadrul unei proceduri civile. Partea relevantă a Legii privind procedurile civile (Zakon o parničnom postupku, Gazettea Oficial nr. 53/91, 91/92, 112/99 și 117/03) se citește după cum urmează: „În cadrul procedurii civile, instanța este obligată de o hotărâre finală din cadrul procedurii penale care constată că acuzatul este vinovat în măsura în care se referă la existența unei infracțiuni penale și la răspunderea penală a acuzatului. ... [T]el judecător rămâne procedura: 1. Când a hotărât să nu se pronunțe asupra unei chestiuni preliminare în sine. .... Curtea poate rămâne de procedură dacă decizia pe fond depinde de ... dacă un act penal a fost comis ..., care l-a comis și dacă persoana respectivă poate fi considerată responsabilă ...” „Dacă instanța a rămas în judecată din motivele prevăzute la alineatul (1) sau la alineatul (2) din secțiunea 213, procedurile reluează atunci când procedura [concurențială] în fața unei instanțe sau a unei alte autorități competente se încheie cu o decizie finală, sau atunci când instanța constată că motivele de așteptare a rezultatului lor nu mai există. În toate celelalte cazuri se reluează procedurile la cererea unei părți, de îndată ce motivele pentru șederea lor încetează să existe.” Partea relevantă a Actului Constituțional privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002 din 3 mai 2002 – „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă toate măsurile legale au fost epuizate sau nu în cazul în care instanța competentă nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile persoanei sau o acuzație penală împotriva ei într-un timp rezonabil... (2) În cazul în care o plângere constituțională ... în temeiul alineatului (1) din prezenta secțiune este confirmată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța competentă trebuie să hotărească cazul cu privire la fondul... (3) Într-o hotărâre emisă în temeiul alineatului (2) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională evaluează compensația adecvată pentru reclamantul pentru încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensarea este plătită din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.”

The applicants, Mr Ivan Jakešević and Mr Ilija Jakešević, are Croatian nationals who were born in 1941 and 1962 respectively and live in Grubišno Polje. They were represented before the Court by Mr B. Kozjak, a lawyer practising in Virovitica. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Š. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 15 August 2000 the first applicant’s wife and son, and the second applicant’s mother and brother, died in a road accident. On 15 December 2000 the Daruvar State Attorney’s Office (Općinsko državno odvjetništvo u Daruvaru) indicted a certain D.P. for the criminal offence of causing the above road accident. At the hearing held on 19 December 2001 the Bjelovar Municipal Court (Općinski sud u Bjelovaru) heard evidence from D.P., the first applicant and several other witnesses. The court subsequently requested an expert opinion, which was obtained on 29 November 2003. On 27 February 2004 the court held another hearing and adopted a judgment finding D.P. guilty as charged and sentencing him to nine months’ imprisonment. Following an appeal by both parties, on 27 May 2004 the Bjelovar County Court (Županijski sud u Bjelovaru) quashed the first-instance judgment and remitted the case. In the resumed proceedings, the court ordered a combined traffic and forensic expert opinion in order to establish the cause of the accident. On 16 May 2005 the experts submitted their opinion. On 17 June 2005 the court held another hearing and adopted a judgment again finding D.P. guilty as charged and sentencing him to six months’ imprisonment. On appeal, on 6 October 2005 the Bjelovar County Court increased the sentence to one years’ imprisonment. The applicants participated in the proceedings from the beginning as injured parties (oštećenici) but never filed a civil (pecuniary) claim for damages. Meanwhile, on 22 July 2003 the first applicant brought a civil action in the Grubišno Polje Municipal Court (Općinski sud u Grubišnom Polju) against the insurance company C.O. seeking damages for the death of his son. Shortly afterwards, the second applicant brought an identical action before the same court. On 23 September 2003 the two cases were joined. On 24 September 2003 the court stayed the proceedings pending the outcome of the above criminal trial. The parties did not appeal against that decision. After it had been informed that the criminal proceedings had ended, on 28 October 2005 the court resumed the civil proceedings. The Court held hearings on 6 and 20 December 2005, 24 January and 20 February 2006. On 2 March 2006 the court gave judgment accepting the applicants’ claim in part. The first applicant appealed. On 7 September 2006 the Bjelovar County Court (Županijski sud u Bjelovaru) dismissed the first applicant’s appeal and upheld the first-instance judgment, which thereby became final. Meanwhile, on 12 January 2004 the applicants lodged a constitutional complaint under section 63 of the Constitutional Court Act complaining about the length of the above criminal proceedings. They argued, inter alia, that the duration of those proceedings had direct impact on the determination of their claim for damages in the above civil proceedings as they had been stayed pending the outcome of the criminal proceedings complained of. On 17 December 2004 the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) declared their complaint inadmissible. It found that the applicants were not defendants in the impugned criminal proceedings and that those proceedings therefore did not concern the determination of a criminal charge against them. Under Croatian law a victim of a criminal offence (injured party) may seek damages from the perpetrator either by filing a pecuniary claim in criminal proceedings pursuant to the Criminal Procedure Act, or by bringing a separate civil action according to the Civil Procedure Act. The relevant part of the Criminal Procedure Act (consolidated text) (Zakon o kaznenom postupku, Official Gazette no.110/97, 27/98, 58/99, 112/99, 58/02, 143/02 and 62/03), as in force at the material time, provided as follows: “A pecuniary claim arising out of the commission of a criminal offence shall be examined in the criminal proceedings following the request of authorised persons, provided that this does not delay the proceedings considerably. The pecuniary claim may be asserted in criminal proceedings by a person entitled to do so in civil proceedings. The relevant part of the Civil Procedure Act (Zakon o parničnom postupku, Official Gazette nos. 53/91, 91/92, 112/99 and 117/03) reads as follows: “In civil proceedings the court is bound by a final judgment given in criminal proceedings finding the accused guilty in so far as it concerns the existence of a criminal offence and the criminal liability of the accused. ... [T]he court shall stay the proceedings: 1. When it decided not to rule on a preliminary issue itself. .... The court may stay the proceedings if the decision on the merits depends on ... whether a criminal act has been committed ..., who committed it and whether that person may be held liable...” “If the court has stayed the proceedings for the reasons set out in paragraph 1 (1), or paragraph 2 of section 213, the proceedings shall resume when the [concurrent] proceedings before a court or other competent authority end with a final decision, or when the court finds that the reasons for awaiting their outcome no longer exist. In all other cases stayed proceedings shall be resumed at the request of a party as soon as the reasons for their stay cease to exist.” The relevant part of the Constitutional Act on the Constitutional Court (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Official Gazette no. 49/2002 of 3 May 2002 – “the Constitutional Court Act”) reads as follows: “(1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint whether or not all legal remedies have been exhausted if the competent court fails to decide a claim concerning the individual’s rights and obligations or a criminal charge against him or her within a reasonable time ... (2) If a constitutional complaint ... under paragraph 1 of this section is upheld, the Constitutional Court shall set a time-limit within which the competent court must decide the case on the merits... (3) In a decision issued under paragraph 2 of this section, the Constitutional Court shall assess appropriate compensation for the applicant for the violation of his or her constitutional rights ... The compensation shall be paid out of the State budget within three months from the date a request for payment is lodged.”