CtEDO 08.09.2005 Auto

IVANCIUC v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IVANCIUC v. ROMANIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Cornel Ivanciuc, este un cetățen român care s-a născut în 1956 și trăiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl D. Costea, un avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. După ce a câștigat alegerile locale și parlamentare în 2000, Partidul Social Democrat (PSD) a programat alegerile în cadrul ramurilor sale locale și regionale pentru 2001. La 24 iulie 2001, reclamantul, un jurnalist cu revizuirea satirica săptămânală Academia Cațavencu, a publicat un articol sub următorul titlu: „Conținutul acestei pagini se bazează pe fapte reale, evenimente și persoane fizice. Orice asemănare cu realitatea este rezultatul unei investigații lungi!” Articolul a fost dirijat la o serie de ramuri PSD și a purtat titlul: “Secretele familiilor de șefii provinciali principali de guvernare în curs de alegeri” Articolul a inclus următoarele pasaje: „Mărimea apariții ... județul Timiș este, cu oarecare marjă, cea mai nebună PSD. Președintele ramului este considerat profesor universitar Dr. D.P. Cu toate acestea, examinarea mai atentă a situației arată că liderul este nu mai mult decât o figură aristocratică, un pește mic inofensiv într-un iaz de sub a cărei suprafață ascunde unele pești mari și rele cu tendințe și ambiții asemănătoare cu rechin... chiar acum, prefectul adjunct Dl Dorel Gâtlan este omul care numește focuri în spatele scenei. Consideră faptele: Gâtlan a eliminat recent secretarul general al biroului lui Timiș, D.B., din postul său. Acesta a refuzat să semneze o comandă de la prefect, elaborată de Gâtlan, predarea de posesie a unei piese mari de teren în satul de frontieră din Cenad la V.M., un senator PSD ... prefect Gâtlan adjunct bătut D.B. în afară ca un dinte putred pentru a avea temeritatea să nu pună numele său la apropierea ilegală a terenului de către senator și pachetul său de câini. El nu a fost odihnit până D.B. a fost eliminat de orice haine chiar de la distanță preocupat de restituirea terenului ... Dar nu fi păcălit în gândire că Dorel Gâtlan nu are probleme ale sale. El are două probleme majore. Primul se referă la țara pe care a moștenit-o de la tatăl său în satul Cernăteaz. Aproape 17 hectare de mlaștină ... Având în vedere starea plină de milă a moștenirii sale, dl Gâtlan are ochii pe o proprietate pe marginea drumului din municipiul Gearmata. Din păcate pentru el, primarul lui Gearmata, care prezidează comitetul local de implementare a Legii Proprietății Reale, este împotriva schimbului celor două bucăți de teren. Fără mai mult timp, Gâtlan îl suspendă de la postul său și-l predă poliției, care deschid două anchete criminale împotriva lui ... Ar trebui remarcat că, în România, afacerile cu proprietăți imobiliare sunt coordonate, prin lege, de prefecte. Cu toate acestea, în județul Timiș, prefectul adjunct a suplantat de mult timp de când prefectul l-a eliminat de toate puterile sale. cea mai mare problemă personală a lui Gâtlan a apărut la 1 ianuarie 1998, când a rănit fatal C.M. septuagenar într-un accident. Victima a fost îngrijitor de magazine ... Călărețul său, care era în acel moment director de vânzări al companiei S.C. Radiotel Timișoara, conducea sub influența recentelor sărbători de Anul Nou Bachanalian. Victima era mică și subțire. Impactul a fost atât de brusc și atât de violent încât bonetul și parabrețul mașinii de călăuzii au fost distruse în bucăți. Organele interne ale victimei, de asemenea în bucăți, au fost împrăștiate peste o rază de o sută de metri. Prietenii lui Gâtlan în poliție au declarat că mașina călătorului a fost în călătorie la doar 40 km.p.h. Din păcate pentru Gâtlan, fiul victimei este profesorul universitar V.B. ... Inițial, Gâtlan a obținut o hotărâre că nu există nici un caz de răspuns, și cazul a fost închis. Cu toate acestea, Dr. V.B. ulterior a trimis un memorandum procurorului general al României și cazul a fost redeschis. Mulțumită de manevrarea celor care sunt în putere, ale căror excese sunt astfel încât exploatațiile PSD din județul Timiș depășește chiar și cele din capitala, V.B. și-a respins avocatul și a pierdut cazul după apelul de către Gâtlan. Executorul a fost pur și simplu ordonat să plătească familia victimei 20.000.000 de lei în daune. V.B. apoi a făcut o ultimă încercare de a scăpa de Gâtlan. La scurt timp înainte de numirea prefectelor și prefectelor adjuncte, el a încercat disperat să avertizeze Ministrul Funcției Civile și Primului Ministru la faptul că Gâtlan nu a fost potrivit pentru slujba prefectului adjunct, deoarece a fost vinovat de ucidere prin neglijență. Dar moartea a fost deja aruncat. Persoana care trage corzi pentru a avea Gâtlan numit este actualul ministru al Agriculturii, I.S. La început, cazul lui V.B. a fost susținut la primul nivel ministerial de colegul său P.A., membru al parlamentului PSD pentru județul Timiș și un profesor universitar. Dar, sub presiune de la rectorul Timișoara Polytechnic, un membru principal al PSD, V.B. a fost forțat să renunțe la caz necondiționat și să-și țină limba. Aceleași surse spun că rectorul însuși a fost sub presiune intensă de la I.S. [Ministrul Agriculturii] să-l convingă pe V.B. să-și lase plângerea împotriva lui Gâtlan. Și Gâtlan, mulțumesc că nu a fost găsit vinovat și că reputația sa este restaurată față de superiorii săi, nu a făcut niciodată nici scuze, nici măcar pur formal, familiei victimei. Cititorii noștri sunt, fără îndoială, conștienți că Gâtlan este cel mai îndrăzneț susținetor al I.S. la președintele filialei județului PSD.” La 25 septembrie 2001, dl Gâtlan a depus o plângere penală la Tribunalul de Primă Instanță Timișoara, susținând că reclamantul a făcut mai multe declarații difamatorii și insultante în articolul său, în încălcarea articolelor 205 și 206 din Codul Penal. De asemenea, el a solicitat să se alăture ca parte civilă în cadrul procedurii împotriva reclamantului și revizuirea săptămânală Academia Cațavencu, partea cu răspundere civilă. Deși reclamantul a fost convocat să apară și a fost eliberat un mandat pentru a fi interzis imediat în fața instanței, el nu a participat la nici o audiere a instanței, nici nu a prezentat nicio probă în apărarea sa. Într-o hotărâre din 6 martie 2002, instanța a respins plângerea penală din cauza faptului că nu există dovezi în cazul în care reclamantul a publicat articolul cu intenția de a insulta sau de a difama reclamantul. Prin urmare, instanța a achitat reclamantul, constatând că unul dintre elementele care constituie infracțiunile de insultă și de difamare era lipsit, și anume intenția. Cu toate acestea, instanța a observat că reclamantul a acuzat reclamantul de a provoca un accident de trafic rutier conducând sub influența alcoolului și de a respinge în mod incorect secretarul general al biroului prefectului și primarul municipiului. Curtea a considerat că aceste afirmații sunt inexacte, deoarece instanțele care au judecat dl Gâtlan în acuzația de asasinare nu l-au considerat vinovat de conducere sub influența alcoolului. De asemenea, a observat că cele două persoane menționate mai sus au fost eliminate din birou prin ordinea prefectului și că nu există nimic care să sugereze că reclamantul a influențat în orice fel deciziile. Având în vedere circumstanțele, Curtea a constatat că reclamantul ar trebui acordat daune deoarece, în timp ce infracțiunile din care reclamantul a fost acuzat nu se încadrează în domeniul dreptului penal, acestea au fost de asemenea să-l facă responsabil în tort, deoarece el nu a verificat cu amănuntul faptele prevăzute în articolul său. Prin urmare, în temeiul articolelor 998 și 999 din Codul Civil, instanța a ordonat reclamantului și revizuirea săptămânală în comun și în mai multe rânduri să plătească reclamantului 5 000 000 de lei români (ROL) în ceea ce privește prejudiciile morale suportate. Reclamantul a apelat împotriva acordării unei compensații pentru prejudiciu moral, susținând că reclamantul nu a dovedit existența unor astfel de daune. Reclamantul, din partea sa, a solicitat ca reclamantul să fie condamnat pentru insultă și difamare și ca valoarea compensației să fie crescută. La 7 iunie 2002, instanța a permis cererea de suspendare depusă de avocatul solicitant. La o audiție din 3 iulie 2002, avocatul reclamantului a formulat o opoziție de neconstituționalitate în ceea ce privește art. 346 primul paragraf al Codului de procedură penală și a solicitat instanței să își mențină hotărârea cu privire la fond și să se referă la Curtea Constituțională. El a susținut în special că, pentru ca o instanță penală să decidă o cerere de daune fără ca partea civilă să fi plătit datoria de timbru, atunci când acuzatul a fost achitat, a fost încălcat principiile constituționale de protecție a proprietății private și interzicerea discriminării în ceea ce privește plata impozitelor și taxelor. Avocatul reclamantului a susținut că scutirea de la taxa de ștampilare a oferit părții civile un avantaj necorespunzător față de persoanele care, pentru a avea acces la o instanță civilă, au trebuit să plătească taxa de ștampilare proporțională cu suma solicitată. La 8 iulie 2002, în temeiul articolului 23 al treilea și al șaselea paragraf din Legea Curții Constituționale (Organizare și Operare) (Legea nr. 47/1992), instanța a declarat obiecția inadmisibilă din cauza faptului că Curtea Constituțională a stat deja de mai multe ori, în special la 2 decembrie 1997, 3 februarie 1998 și 1 februarie și 23 mai 2001, cu privire la constituționalitatea articolului în cauză și a constatat că aceaceasta este compatibilă cu Constituția. La 19 noiembrie 2002, avocatul reclamantului a depus un memorial în registrul Curții de județ, susținând că primul și șase paragrafe din secțiunea 23 din Legea nr. 47/1992 au încălcat Constituția. El a susținut că condiția prevăzută în primul paragraf al secțiunii în cauză pentru trimiterea unei obiecții la Curtea Constituțională, și anume că dispoziția în cauză trebuie să fie decisivă pentru rezultatul cauzei, a permis instanțelor o marjă de apreciere și, prin urmare, a fost contrar principiului constituțional al accesului liber la o instanță. Subliniind faptul că al treilea paragraf al secțiunii în cauză a exclus trimiterea la Curtea Constituțională numai a obiecțiilor referitoare la dispozițiile care s-au constatat deja neconstituționale, avocatul a concluzionat că instanța ar fi trebuit să se fi adresat prima obiecție la Curtea Constituțională. La 20 noiembrie 2002, Curtea a observat că nici reclamantul, nici avocatul său nu au participat la audieri, deși reclamantul a fost notificat în mod repetat. Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate ridicată în ziua anterioară, constatând că aceaceasta a fost deja examinată la audiere din 3 iulie 2002. Audierea s-a desfășurat în aceeași zi și, într-o nouă hotărâre cu privire la fond, Curtea a permis recursul reclamantului și a ordonat reclamantului să plătească o amendă penală de 500.000 ROL pentru insultă și difamare. De asemenea, i-a ordonat să plătească, în comun și mai multe rânduri cu revizuirea săptămânală, ROL 10000000 ROL în compensare pentru prejudiciile morale suportate. Curtea a constatat că afirmațiile referitoare la îndepărtarea din biroul primarului municipiului și că reclamantul a condus în timp ce sub influența alcoolului au fost difamatorii, deoarece nu aveau nicio bază de fapt și chiar cea mai cursorioasă verificare a faptelor de către reclamant ar fi dezvăluit adevărul. În această privință, instanța a subliniat că primarul în cauză a fost înlăturat din birou printr-o ordonanță a prefectului din 30 martie 2001, publicată în iulie 2001, și că Curtea de Apel Timișoara, într-o hotărâre finală din 8 noiembrie 2000, a constatat că reclamantul nu a fost vinovat în ceea ce privește accidentul de trafic rutier, ținând cont de faptul că victima a fost în întregime în culpabilitate, a traversat drumul fără a fi avut grijă și atenție în mod corespunzător. În aceste circumstanțe, instanța a constatat că utilizarea termenului „executor” a fost insultant. Într-un aviz discordant, unul dintre judecători a considerat că reclamantul ar fi trebuit achitat, întrucât ar fi trebuit să se țină seama de faptul că revizuirea săptămânală Academia Cațavencu a avut o reputație ca publicație satirica care a făcut revelații frecvente privind comportamentul profesional și privat al politicienilor. El a adăugat că reclamantul ar fi putut obține satisfacție prin utilizarea dreptului său de răspuns. Orice atac asupra onoarei și reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace este pedepsit cu o condamnare la închisoare de între o lună și doi ani sau prin plata unei amenzi.” Orice declarație publică sau acuzație referitoare la un individ care, dacă este adevărat, ar face ca persoana respectivă să fie responsabilă de o penalitate, administrativă sau disciplinară sau să-l expună la opprobriu public, să fie pedepsită cu o condamnare la închisoare de între trei luni și un an sau prin plată a unei amenzi.” „Evidența adevărului declarație sau a unei acuzații este admisibilă atunci când a fost făcută pentru a proteja un interes legitim. În cazul în care adevarul declarației sau acuzației este demonstrat, nu se consideră că a fost comisă nicio infracțiune de insultă sau difamare.” „Ce acțiune comisă de o persoană care cauzează leziuni unei alte persoane trebuie să învingă persoana prin a căror vină a fost cauzată de daune care să poată fi reparată pentru aceasta.” „Toată lumea este responsabilă pentru daunele pe care le-a provocat nu numai prin act propriu, ci și prin neapărarea sa sau neglijența sa.” „Vitima unei infracțiuni se poate aplica să se alăture procedurii în calitate de parte civilă care solicită daune împotriva acuzatului sau a părții cu răspundere civilă ...” Acțiunea civilă este scutită de datorie de timbru.” „În decizia sa de acuzat sau achita incult, instanța decide, de asemenea, să declare orice pretindere pentru daune. Când acuzatul a fost achitat... din cauza lipsei unuia dintre elementele care constituie infracțiunii, instanța poate ordona compensarea care urmează să fie plătită în conformitate cu normele de drept civil.” „Curtea Constituțională se pronunță cu privire la obiecțiile formulate în fața instanțelor referitoare la constituționalitatea unei legi sau a unui decret [guvernamental] sau la o dispoziție a unei legi sau a unei decrete [guvernamentale] care este în vigoare și este decisivă pentru rezultatul cauzei. Obiecția poate fi susținută de instanța sa sau de una dintre părți. Dispozițiile care s-au constatat neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale ... nu pot face obiectul unei opoziții de inconstituționalitate. Curtea Constituțională se pronunță asupra unei hotărâri interlocutive de către instanța cu care a fost depusă obiecția de inconstituționalitate ... În cazul în care obiecția este declarată inadmisibilă deoarece nu îndeplinește cerințele de la primii trei paragrafi, instanța îl respinge prin intermediul unei hotărâri motivate, fără a o trimite la Curtea Constituțională.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă