Secțiunea a treia Cerere nr. 5773/06 prezentată de P.A. împotriva României introdusă la 16 decembrie 2005 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl P.A., este un resortisant român, născut în 1942, cu reședința în Galați. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Începând din 1999, reclamantul a fost consilierul juridic al societății comerciale dl. În acest sens, au încheiat mai multe contracte. Unul dintre contracte, semnat la 22 ianuarie 2001, se referea la revendicarea de către societate a mai multor clădiri. El prevedea în favoarea reclamantului o comisie reprezentând 5 % din valoarea bunurilor în litigiu și încă 5 % în caz de succes; acesta prevedea, de asemenea, o majorare de 3% a sumei pe zi de plată. În 2002, părțile au rupt relațiile contractuale și au adus în fața instanțelor de arbitraj și a instanțelor locale mai multe litigii privind valabilitatea contractelor menționate anterior. Prin hotărârea din 12 martie 2004, pronunțată în primă instanță, tribunalul departamental din Galați a confirmat validitatea contractului din 22 ianuarie 2001 și octoya reclamantului de despăgubiri pentru ruperea imputabilă societății. La 16 martie 2004, G.L., directorul general adjunct al cotidianului local Galați, Viața Liberă, a publicat pe prima pagină un editorial intitulat "Alo, Justiție" În cazul în care, fără a numi persoana sau societatea vizate, el a criticat o fostă avocată a unei întreprinderi locale și tratamentul special de care aceasta din urmă ar fi beneficiat de la magistrați. O parte a articolului este reprodusă după cum urmează Trebuie să parcurgeți un drum lung pentru a demonstra că o persoană, chiar sigil este una dintre persoanele rochiei Cât de multe dovezi, martori și informații sunt necesare pentru ca un judecător să poată spune: Opriți-l! (...) În ziua în care un prieten judecător ne-a spus despre existența anumitor cooperative Am fost foarte surprinși să fim judecător sau arbitru al Camerei de Comerț și, în același timp, să complotăm împotriva unei persoane sau a unui agent economic pentru a-i lua banii Când o hotărâre merge împotriva rațiunii, nu există decât trei explicații. Fie judecătorul arată că este neglijent, fie este prost, fie este corupt într-un fel sau altul. Un caz concret în Galați este bine cunoscut de persoane oficiale importante, judecători prestigioase și numeroase instanțe Juristul unei importante societăți comerciale care a angajat-o pentru consiliere în litigii privind revendicarea mai multor clădiri, a ascuns la sfârșitul unei zile de muncă, într-un teanc de documente de semnat, un contract redactat în termeni murdari, care se substituea contractului real înregistrat la Oficiul Muncii. La persoana nu a fost avocat și nu a avut dreptul de a pleda, dar el este atribuit pe hârtie remunerări exorbitante pentru fiecare proces câștigat și (rețineți bine!) pierdut de societate, de ordinul de 5-10 % din valoarea imobilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Între timp, persoana, care a fost plătit în mod corespunzător și generos, nu a câștigat, evident, nici un proces și la sfârșitul contractului, a fost exmatriculat. El a așteptat câteva luni pentru ca penalizările să se acumuleze, a furat de la societate câteva documente importante, și este servit de semnătura aplicată pe o hârtie de către un om de încredere Cât de mulți bani crezi că banditul cere pentru câteva luni de muncă, care, pe de altă parte, a fost deja plătit în conformitate cu contractul inițial? (...) El cere aproximativ trei milioane de dolari, banii lui pentru care a muncit din greu. El a luat bani cu nonșalanță în timp ce vorbea cu colegii să-i facă dreptate. Pentru directorul companiei, această poveste a devenit un calvar. Practic, în ultimii doi ani, își cheltuiește banii pe taxe de avocat, retrimiteri etc. Este vorba despre retrimiteri pentru că persoana are relații în Galați și există, încă de la prima audiere, o suspiciune de părtinire. Acum câteva zile, într-un proces care, în ciuda acestui fapt, n-a mai fost exmatriculat, trei judecători i-au dat câștig de cauză, oferindu-i astfel prima bulgăre de zăpadă în primul proces. Nu-i așa, d-lor Judecători? În capitalism, dacă ai fost abuzat, dacă cineva a profitat de buna ta credință ca să te înșele, el nu are nici milă, nici scuze, nici indulgență? Nu este normal ca un bandit care te-a adus, într-un fel sau altul, să-ți semneze propria condamnare la moarte, poate apoi să te omoare fără teamă? Nu-i așa că în România, un escroc, chiar și demascat, este considerat cinstit om A ajuns la urechile noastre că, recent, pentru a plăti taxele de timbru și eventual onorariile avocaților, la persoana încearcă să escrocheze de la oameni de afaceri de la Galati, pe care el le-a făcut, în compensație, zeci de miliarde de lei. Alo, tribunalul Este evident că directorul în cauză nu are mijloacele necesare pentru a plăti cele trei milioane de dolari și că, în cele din urmă, după luni sau ani de justiție va avea câștig de cauză, dar cine va plăti pentru acest calvar și pentru banii cheltuiți de sponsorii acestei afaceri murdare? În cazul în care s-a considerat că există o legătură contractuală cu societatea M. și cu litigiile în curs, reclamantul a trimis o scrisoare către un ziar care explica natura relațiilor sale contractuale cu societatea M. și a solicitat un drept la replică și publicarea scrisorii sale. În fața tăcerii ziarului, el a depus o plângere cu constituție civilă împotriva G.L., considerând afirmațiile sale jignitoare și calomniatoare. El susținea că descrierea faptelor îl făcea ușor de identificat, pe care el era de notorietate locală, că el fusese consilierul juridic al societății M. și că erau în curs de desfășurare mai multe litigii cu privire la acest subiect. El a adăugat că, în cazul în care acesta era de notorietate locală, el fusese consilierul juridic al societății M. escrocul și banditul. Acuzarea multor acte de corupție, inclusiv acte de corupție în rândul magistraților locali, a afectat grav reputația și onoarea sa profesională și a considerat că jurnalistul acționase cu rea credință deoarece afirmațiile sale nu aveau nici o bază, cu atât mai mult cu cât instanța tocmai confirmase validitatea contractului contestat. Reporterul a susținut că reclamantul nu putea fi identificat de către public din moment ce nici numele său, nici numele societății M.n. au fost menționate. El a adăugat că, în orice caz, el se bucura de libertatea de exprimare și că reclamantul a fost obligat să demonstreze că a depășit limitele acesteia. Prin hotărârea din 15 decembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Galați a respins plângerea și a considerat că hotărârile de valoare cuprinse în articol nu erau potrivite pentru o demonstrație a exactității lor. În ceea ce privește faptele invocate, Tribunalul a considerat că jurnalistul nu a acționat decât prin dorința de a informa publicul în mod corespunzător cu privire la o chestiune de interes public, așa cum a înțeles el prin particularitățile profesiei de jurnalist. Prin urmare, instanța a statuat că, în lipsa unei intenții de a aduce atingere reputației reclamantului, cuvintele în cauză nu puteau fi calificate drept culpă sau calomnie, în sensul legii penale. Reclamantul a formulat un recurs. Prin hotărârea definitivă din 24 iunie 2005, tribunalul departamental din Galați a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță, considerând că cuvintele erau vagi și că, în cazul în care reclamantul se simte vizat, acest lucru nu era de natură să antreneze răspunderea jurnalistului. În cadrul litigiului privind raporturile contractuale dintre reclamant și societatea M., printr-o hotărâre definitivă din 16 martie 2005, tribunalul din Constanța a confirmat validitatea contractului din 22 ianuarie 2000, dar a redus valoarea despăgubirilor acordate. La adresa onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau orice alt mijloc, sau prin expunerea acesteia la batjocură, va fi pedepsită cu o pedeapsă de închisoare de la o lună la doi ani sau de la o amendă. art. 206 - Denigrarea În cazul unei persoane care, dacă ar fi adevărat, ar expune această persoană la o pedeapsă penală, administrativă sau disciplinară sau cu dispreț public, este pedepsită de la trei luni la un an de închisoare sau de la o amendă. art. 207 - Dovada adevărului Dovada adevărului afirmațiilor sau a declarațiilor poate fi primită dacă declarația sau lacu au fost făcute în apărarea unui interes legitim. Afirmațiile despre care s-a făcut dovada adevărului, nu constituie actul cu privire la culpă sau calomnie. GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge în esență de ceea ce a suferit o încălcare a dreptului la o bună reputație și la dreptul la onoare, din cauza afirmațiilor cuprinse în art. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 din Convenție, din cauza publicării art.
Requête n
o
5773/06
présentée par P.A.
contre la Roumanie
introduite le 16 décembre 2005
Le requérant, M. P.A., est un ressortissant roumain, né en 1942 et résidant à Galați.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
A partir de 1999, le requérant fut le conseiller juridique de la société commerciale M. A ce titre, ils conclurent plusieurs contrats. Un des contrats, signé le 22 janvier 2001, concernait la revendication par la société de plusieurs immeubles. Il stipulait en faveur du requérant une commission représentant 5 % de la valeur des biens litigieux et encore 5
% en cas de succès. Il prévoyait également 3% de majoration de la somme par jour de retard de paiement.
En 2002, les parties rompirent les relations contractuelles et portèrent devant les instances d’arbitrage et les juridictions locales plusieurs litiges concernant la validité des contrats susmentionnés.
Par un jugement du 12 mars 2004, rendu en premier ressort, le tribunal départemental de Galați confirma la validité du contrat du 22 janvier 2001 et octroya au requérant des dommages et intérêts pour la rupture imputable à la société.
Le 16 mars 2004, G.L., le directeur général adjoint du quotidien local de Galați,
Viața liberă
, publia sur la première page un éditorial intitulé «
Allo, la justice
!
» dans lequel, sans nommer la personne ou la société visées, il critiquait les agissements d’un ancien juriste d’une entreprise locale et le traitement de faveur dont ce dernier aurait bénéficié de la part des magistrats.
Une partie de l’article est reproduite comme suit
:
«
Il faut parcourir un long chemin pour démontrer qu’un individu, même s’il fait partie des «
gens de robe
», est un escroc ordinaire. Combien de preuves, de témoins et d’informations sont-ils nécessaires pour qu’un juge puisse dire
: arrêtez-le
! (...)
Le jour où un ami juge nous a parlé de l’existence de certaines «
coopératives
» (des associations profitables entre les acteurs de la justice) nous avons été très étonnés. (...) Comment être juge ou arbitre de la Chambre de commerce et comploter en même temps contre une personne ou un agent économique pour le dépouiller de son argent
?
Quand une décision de justice va à l’encontre du bon sens, il n’y a que trois explications
: soit le juge fait preuve de crasse négligence, soit il est crétin, soit il est corrompu d’une manière ou d’une autre.
Un cas concret à Galați est bien connu des personnes officielles importantes, des juges prestigieux et de nombreuses juridictions
:
Le juriste d’une importante société commerciale qui l’avait embauché pour la conseiller dans des litiges portant sur la revendication de plusieurs immeubles, a dissimulé à la fin d’une journée de travail, dans une liasse de documents à signer, un contrat rédigé dans des termes crapuleux, qui se substituait au contrat réel enregistré à l’Office du travail. L’individu n’était pas avocat et n’avait pas le droit de plaider, mais il s’est attribué sur le papier des rémunérations exorbitantes pour chaque procès gagné et (retenez bien
!) perdu par la société, de l’ordre de 5 à 10 % de la valeur des immeubles litigieux, plus des pénalités exorbitantes (3 % par jour de retard). Entre temps, l’individu, qui a été dûment et généreusement rémunéré, n’a gagné, évidement, aucun procès et à la fin du contrat, il a été renvoyé. Il a attendu quelques mois pour que les pénalités s’accumulent, a volé à la société quelques documents importants, s’est servi de la signature apposé sur un papier par «
un homme de confiance
» et a réclamé ses «
droits
».
Combien d’argent croyez vous que le bandit réclame pour quelques mois de travail, qui, par ailleurs, a déjà été rémunéré conformément au contrat initial
? (...) Il réclame environ trois millions de dollars, son argent pour lequel il a «
travaillé dur
». Il réclame l’argent avec nonchalance en intervenant auprès des «
collègues
» pour que justice lui soit rendue.
Pour le directeur de la société, cette histoire est devenue un calvaire. Pratiquement, depuis deux ans, il dépense son argent pour des honoraires d’avocats, des renvois, etc. Il est question de renvois parce que l’individu a des relations à Galați et il existe, dès la première audience, une suspicion de partialité.
Mais soyons brefs. Il y a quelques jours, dans un procès qui, malgré cela, n’a plus été renvoyé, trois juges lui ont donné gain de cause, lui fournissant ainsi la première boule de neige dans le premier procès. L’avalanche jusqu’à trois millions de dollars suit. Avalanche implacable (...)
N’est-ce pas Messieurs les Juges qu’en capitalisme, si tu t’es fait abuser, si quelqu’un a profité de ta bonne foi pour te tromper, il n’y a ni pitié ni excuses ni indulgence
? N’est-ce pas qu’il est normal qu’un bandit qui t’amène, d’une manière ou d’une autre, à signer ton propre arrêt de mort, peut ensuite te tuer sans crainte
? N’est-ce pas qu’en Roumanie, un escroc, même démasqué, est considéré honnête homme
?
Il est parvenu à nos oreilles que récemment, pour s’acquitter des frais de timbre et éventuellement des honoraires des avocats, l’individu essaye d’escroquer d’importants hommes d’affaires de Galați à qui il leur fait miroiter, en compensation, des dizaines de milliards de lei.
Allo, le tribunal
! Allo, Galați, est-ce qu’il faut vraiment chercher la justice ailleurs
? Il est évident que le directeur en question n’a pas les moyens pour payer les trois millions de dollars et que finalement, après des mois ou des années de justice «
à la roumaine
», il aura gain de cause. Mais qui payera pour ce calvaire et pour l’argent dépensé par les sponsors de cette sale affaire
?
»
S’estimant visé par l’article susmentionné, le requérant envoya une lettre au journal apportant des explications sur la nature de ses rapports contractuels avec la société M. et sur les litiges en cours. Il sollicita un droit à réplique et la publication de sa lettre.
Devant le silence du journal, il porta plainte avec constitution de partie civile contre G.L., estimant ses propos insultants et diffamatoires. Il soutint que la description des faits le rendait facilement identifiable, qu’il était de notoriété locale, qu’il avait été le conseiller juridique de la société M. et que plusieurs litiges à ce sujet étaient en cours. Il ajouta qu’en le traitant d’«
escroc
» et de «
bandit
» et en l’accusant de nombreuses illégalités, dont des actes de corruption parmi les magistrats locaux, le journaliste avait gravement porté atteinte à sa réputation professionnelle et à son honneur. Il estima que le journaliste avait agi de mauvaise foi car ses propos n’avaient aucune base factuelle, d’autant plus que le tribunal venait de confirmer la validité du contrat disputé.
Le journaliste se défendit alléguant que le requérant ne pouvait pas être identifié par le public dès lors que ni son nom ni celui de la société M. n’étaient mentionnés. Il ajouta qu’en tout état de cause, il jouissait de la liberté d’expression et que le requérant était tenu de prouver qu’il en avait dépassé les limites.
Par un jugement du 15 décembre 2004, le tribunal de première instance de Galați rejeta la plainte. Il estima que les jugements de valeur contenus dans l’article ne se prêtaient pas à une démonstration de leur exactitude. Quant aux faits allégués, le tribunal considéra que le journaliste n’avait agi que par le désir d’informer correctement le public sur une question d’intérêt public, telle qu’il l’avait perçue à travers les particularités de la profession de journaliste. Par conséquent, le tribunal jugea qu’en l’absence d’intention de nuire à la réputation du requérant, les propos litigieux ne pouvait pas être qualifiés d’insulte ou de diffamation, au sens de la loi
pénale.
Le requérant forma un pourvoi.
Par un arrêt définitif du 24 juin 2005, le tribunal départemental de Galați confirma le jugement rendu en première instance estimant que les propos étaient vagues et que si le requérant s’est senti visé, cela n’était pas de nature à entraîner la responsabilité du journaliste.
Dans le cadre du litige concernant les rapports contractuels entre le requérant et la société M., par un arrêt définitif du 16 mars 2005, la cour d’appel de Constanta confirma la validité du contrat du 22 janvier 2000, mais réduisit le montant des dommages et intérêts octroyés.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du code pénal sont les suivantes
:
Article 205 - L’insulte
«
L’atteinte à l’honneur ou à la réputation d’une personne par des mots, gestes ou tout autre moyen, ou par l’exposition de celle-ci à la moquerie, sera punie d’une peine d’emprisonnement d’un mois à deux ans ou d’une amende.
»
Article
206 - La diffamation
«
L’affirmation ou l’imputation en public d’un certain fait concernant une personne, qui, s’il était vrai, exposerait cette personne à une sanction pénale, administrative ou disciplinaire, ou au mépris public, est punie de trois
mois à un an de prison ou d’une
amende.
»
Article
207 - La preuve de la vérité
«
La preuve de la vérité des affirmations ou des imputations peut être accueillie si l’affirmation ou l’imputation ont été commises pour la défense d’un intérêt légitime. Les affirmations au sujet desquelles la preuve de la vérité a été faite, ne constituent pas l’infraction d’insulte ou de diffamation.
»
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint en substance de ce qu’il a subi une atteinte au droit à une bonne réputation et au droit à l’honneur en raison des affirmations contenues dans l’article «
Allo, la justice
!
» publié le 16 mars 2004 dans le quotidien local
Viața liberă
.
1.
Y a-t-il eu une atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention, en raison de la publication de l’article «
Allo, la justice
!
» dans le quotidien local
Viața liberă
et du rejet de sa plainte
?
2.
Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle justifiée eu égard aux exigences de l’article 8 de la Convention
?