- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 august 2010
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Truta împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Victor Truța, este un cetățean român care s-a născut în 1943 și locuiește în Galați. De la 1990 până în 1997 reclamantul a fost liderul sindicatului șoferului unei companii de pâine din Galați. A fost, de asemenea, membru al Partidului Național Creștin-Democrat Agrarian (PNTcd), Partidul Național Țăranesc creștin și democrat). La 3 februarie 1997, contractul său de lucru a fost încheiat pe motive disciplinare. În ediția februarie-martie 1998 a jurnalului local lunar Opinia P.C. a publicat un articol sub titlul: „Sarpele din PNTcd – din cauza lui Galațiul era sa rămănă fără păine) în care a acuzat reclamantul de a menține în principal un conflict nefondat cu conducerea companiei, de a hărțui și de a-și difama directorul, de a neglija în mod repetat sarcinile sale de muncă care se referă la nevoile sindicale și de a pune în pericol distribuția de pâine în Galați în urmărirea obiectivelor sale personale.
Părțile relevante ale articolului se citesc după cum urmează: „... prin acțiunile sale – mințind, difamănd și falsificant – el nu face decât să submineze credibilitatea PNTcd... De aceea Victor Truță poate fi numit, fără ezitare: Șarpele din PNTcd Paradoxică, uneori credința proastă provine din interiorul sindicatului. Eu spun acest lucru deoarece conflictul dintre un lider sindical inspirat și gestionarea [societatei de pâine din Galați] a împiedicat furnizarea de pâine a locuitorilor din Galați în mai multe ocazii.” Articolul a fost însoțit de fotografia reclamantului și de mai multe documente emise de angajator sau sindicatul în legătură cu activitatea reclamantului. La 30 aprilie 1998, reclamantul a depus o plângere penală la Curtea de District Galați împotriva A.Z., directorul Opinia și P.C., editorul șef al acestuia.
El i-a acuzat că și-au deteriorat reputația publicând acest articol. El a căutat 400.000.000 de lei români (ROL) în ceea ce privește prejudiciile morale. Între 19 octombrie 1998 și 28 octombrie 1999, Curtea de District Galați a organizat mai multe audieri în acest caz. Cu toate acestea, nu a putut examina cazul, deoarece P.C. nu a fost identificat în mod corespunzător și convocat (în conformitate cu reclamantul, o altă persoană cu același nume a fost convocată să apară în instanță în schimb). În plus, reclamantul a susținut că, la 20 aprilie 1999, Curtea l-a informat că următoarea ședință va avea loc la 11 mai, în timp ce, în realitate, Curtea s-a întâlnit la 6 mai și, prin urmare, nu a putut participa la ședința de judecată.
El a fost prezent la celelalte ședințe. La 28 octombrie 1999, Curtea a trimis cazul la biroul Procurorului și a solicitat să identifice acuzatul P.C. La 17 martie 2000, procurorul a trimis cazul înapoi cu informațiile solicitate și a fost înregistrat în lista de cazuri din nou a Curții de District. Reclamantul a plâns de șase ori împotriva judecătorilor sau procurorilor, cerându-i să se retragă. Toate cererile sale au fost respinse. 10. Părțile au fost auzite și documentele au fost aduse. Reclamantul a susținut că instanța a refuzat să-și audă martorul și nu a solicitat dovezi suplimentare. 11. Curtea a pronunțat hotărârea la 3 iunie 2002. I-a achitat jurnaliștii și a respins cererea reclamantului pentru daune.
De asemenea, a ordonat reclamantului să plătească ROL 2.500.000 statului în ceea ce privește costurile suportate în cadrul procedurii. 12. au scris articolul cu bună credință, l-au bazat pe documente furnizate de A.Z. și informații disponibile în alte articole de presă publicate anterior pe această temă și au verificat faptele prin intermediul unei anchete jurnalistice. În plus, reclamantul nu a demonstrat că jurnaliștii au acționat cu intenția de a-l difama. 13. Reclamantul a invocat, argumentând în special că decizia instanței contrazice dovezile din dosar, că instanța nu a examinat limba ofensivă utilizată în articol, nu a dat motive pentru respingerea cererilor civile și a ordonat ilegal să plătească costurile suportate de stat.
El solicită, de asemenea, ca instanța să declare nul și să anuleze o hotărâre interlocutivă prin intermediul căreia Curtea de District a susținut o cerere de către unul dintre judecători să fie autorizată să se retragă din caz. 14. În plus, la 26 iunie 2003, el a depus, de asemenea, o plângere constituțională împotriva ordinului de a plăti costurile. La 8 iulie 2003, reclamația a fost respinsă ca nefondată de Curtea Constituțională, din cauza faptului că justiția nu a fost gratuită și că taxele de instanță nu restricționează sau refuză accesul la instanță, așa cum, în orice caz, autoritățile erau obligate să investigheze și să decidă în cazul în care părțile au refuzat să acopere cheltuielile.
15. În decizia finală din 17 septembrie 2003, Curtea județului Galați a susținut hotărârea. 16. Curtea județului a examinat argumentele reclamantului una câte una. În esență, a constatat că instanța de primă instanță a interpretat corect faptele și dovezile din dosar și a considerat că motivele pentru achitarea jurnaliștilor constituie o justificare relevantă pentru respingerea cererii civile și a considerat, de asemenea, că plângerile împotriva hotărârii interlocutorii și împotriva obligației de a rambursa costurile sunt nefondate.
1. The applicant, Mr Victor Truță, is a Romanian national who was born in 1943 and lives in Galați. 2.
From 1990 to 1997 the applicant was the leader of the drivers' trade union of a bread-making company in Galați. He was also a member of the National Christian-Democrat Agrarian Party (“PNTcd”, Partidul Național Țărănesc creștin și democrat). On 3 February 1997 his work contract was terminated on disciplinary grounds.
In the February-March 1998 issue of the monthly local journal Opinia P.C. published an article under the heading: “The snake within the PNTcd – because of him, Galați was almost left without bread” (Sarpele din sânul PNTcd – din cauza lui Galațiul era să rămână fără pâine) in which he accused the applicant mainly of maintaining an ungrounded conflict with the company's management, of harassing and defaming its director, of having repeatedly neglected his work duties alleging trade union needs and of having jeopardised bread distribution in Galați in pursuit of his personal goals. The relevant parts of the article read as follows: “... Through his actions – lying, defaming and falsifying – he does nothing but undermine the PNTcd's credibility... That is why Victor Truță may be called, without hesitation: The snake within the PNTcd Paradoxically, sometimes bad faith comes from within the trade unions. I say this because the conflict between an uninspired trade union leader and the management of [the bread-making company in Galați] jeopardised the bread supply of the inhabitants of Galați on several occasions.” The article was accompanied by the applicant's photograph and several documents issued by the employer or the trade union concerning the applicant's activity.
On 30 April 1998 the applicant lodged a criminal complaint with the Galați District Court against A.Z., the director of Opinia, and P.C., its chief editor. He accused them of having damaged his reputation by publishing that article. He sought 400,000,000 Romanian Lei (ROL) in respect of nonpecuniary damage.
Between 19 October 1998 and 28 October 1999, the Galați District Court held several hearings in the case. However, it could not examine the case, as P.C. had not been properly identified and summoned (according to the applicant, another person with the same name had been summoned to appear in court instead). In addition, the applicant claimed that on 20 April 1999 the court had informed him that the next hearing would take place on 11 May, whereas in reality the court had met on 6 May, and thus he was not able to participate in the court hearing. He was present at the other hearings.
On 28 October 1999 the court sent the case to the Prosecutor's Office and asked it to identify the accused P.C.
On 17 March 2000 the prosecutor sent the case back with the information requested and it was registered in the District Court's list of cases again.
The applicant complained six times against the judges or prosecutors, asking them to step down. His requests were all dismissed.
The parties were heard and documents were adduced. The applicant claimed that the court had refused to hear his witness and had not asked for additional evidence.
The court gave judgment on 3 June 2002. It acquitted the journalists and dismissed the applicant's claim for damages. It also ordered the applicant to pay ROL 2,500,000 to the State in respect of costs incurred in the proceedings.
It noted that P.C. had written the article in good faith, had based it on documents provided by A.Z. and information available in other press articles previously published on the subject, and had checked the facts by means of a journalistic investigation. Furthermore, the applicant had failed to prove that the journalists had acted with the intent to defame him.
The applicant appealed, arguing notably that the court's decision contradicted the evidence in the file, that the court had not examined the offensive language used in the article, had not given reasons for rejecting the civil claims and had unlawfully ordered him to pay the costs incurred by the State. He also requested that the court declare null and void an interlocutory judgment by means of which the District Court upheld a request by one of the judges to be allowed to step down from the case.
In addition, on 26 June 2003 he also lodged a constitutional complaint against the order to pay costs. On 8 July 2003 the complaint was dismissed as unfounded by the Constitutional Court, on the ground that justice was not free of charge and that court fees did not as such restrict or deny access to court, as in any case the authorities were bound to investigate and decide on the case even when the parties refused to cover the expenses.
In a final decision of 17 September 2003 the Galați County Court upheld the judgment.
The County Court had examined the applicant's arguments one by one. In essence, it found that the first-instance court had correctly interpreted the facts and the evidence in the file and considered that the reasons given for acquitting the journalists constituted relevant justification for dismissing the civil claim. It also considered that the complaints against the interlocutory judgment and against the obligation to reimburse the costs were unfounded.