TRUTA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
TRUTA v. ROMANIA (CtEDO, 2010)
Reclamantul, dl Victor Truța, este un cetățean român care s-a născut în 1943 și locuiește în Galați. De la 1990 până în 1997 reclamantul a fost liderul sindicatului șoferului unei companii de pâine din Galați. A fost, de asemenea, membru al Partidului Național Creștin-Democrat Agrarian (PNTcd), Partidul Național Țăranesc creștin și democrat). La 3 februarie 1997, contractul său de lucru a fost încheiat pe motive disciplinare. În ediția februarie-martie 1998 a jurnalului local lunar Opinia P.C. a publicat un articol sub titlul: „Sarpele din PNTcd – din cauza lui Galațiul era sa rămănă fără păine) în care a acuzat reclamantul de a menține în principal un conflict nefondat cu conducerea companiei, de a hărțui și de a-și difama directorul, de a neglija în mod repetat sarcinile sale de muncă care se referă la nevoile sindicale și de a pune în pericol distribuția de pâine în Galați în urmărirea obiectivelor sale personale. Părțile relevante ale articolului se citesc după cum urmează: „... prin acțiunile sale – mințind, difamănd și falsificant – el nu face decât să submineze credibilitatea PNTcd... De aceea Victor Truță poate fi numit, fără ezitare: Șarpele din PNTcd Paradoxică, uneori credința proastă provine din interiorul sindicatului. Eu spun acest lucru deoarece conflictul dintre un lider sindical inspirat și gestionarea [societatei de pâine din Galați] a împiedicat furnizarea de pâine a locuitorilor din Galați în mai multe ocazii.” Articolul a fost însoțit de fotografia reclamantului și de mai multe documente emise de angajator sau sindicatul în legătură cu activitatea reclamantului. La 30 aprilie 1998, reclamantul a depus o plângere penală la Curtea de District Galați împotriva A.Z., directorul Opinia și P.C., editorul șef al acestuia. El i-a acuzat că și-au deteriorat reputația publicând acest articol. El a căutat 400.000.000 de lei români (ROL) în ceea ce privește prejudiciile morale. Între 19 octombrie 1998 și 28 octombrie 1999, Curtea de District Galați a organizat mai multe audieri în acest caz. Cu toate acestea, nu a putut examina cazul, deoarece P.C. nu a fost identificat în mod corespunzător și convocat (în conformitate cu reclamantul, o altă persoană cu același nume a fost convocată să apară în instanță în schimb). În plus, reclamantul a susținut că, la 20 aprilie 1999, Curtea l-a informat că următoarea ședință va avea loc la 11 mai, în timp ce, în realitate, Curtea s-a întâlnit la 6 mai și, prin urmare, nu a putut participa la ședința de judecată. El a fost prezent la celelalte ședințe. La 28 octombrie 1999, Curtea a trimis cazul la biroul Procurorului și a solicitat să identifice acuzatul P.C. La 17 martie 2000, procurorul a trimis cazul înapoi cu informațiile solicitate și a fost înregistrat în lista de cazuri din nou a Curții de District. Reclamantul a plâns de șase ori împotriva judecătorilor sau procurorilor, cerându-i să se retragă. Toate cererile sale au fost respinse. 10. Părțile au fost auzite și documentele au fost aduse. Reclamantul a susținut că instanța a refuzat să-și audă martorul și nu a solicitat dovezi suplimentare. 11. Curtea a pronunțat hotărârea la 3 iunie 2002. I-a achitat jurnaliștii și a respins cererea reclamantului pentru daune. De asemenea, a ordonat reclamantului să plătească ROL 2.500.000 statului în ceea ce privește costurile suportate în cadrul procedurii. 12. au scris articolul cu bună credință, l-au bazat pe documente furnizate de A.Z. și informații disponibile în alte articole de presă publicate anterior pe această temă și au verificat faptele prin intermediul unei anchete jurnalistice. În plus, reclamantul nu a demonstrat că jurnaliștii au acționat cu intenția de a-l difama. 13. Reclamantul a invocat, argumentând în special că decizia instanței contrazice dovezile din dosar, că instanța nu a examinat limba ofensivă utilizată în articol, nu a dat motive pentru respingerea cererilor civile și a ordonat ilegal să plătească costurile suportate de stat. El solicită, de asemenea, ca instanța să declare nul și să anuleze o hotărâre interlocutivă prin intermediul căreia Curtea de District a susținut o cerere de către unul dintre judecători să fie autorizată să se retragă din caz. 14. În plus, la 26 iunie 2003, el a depus, de asemenea, o plângere constituțională împotriva ordinului de a plăti costurile. La 8 iulie 2003, reclamația a fost respinsă ca nefondată de Curtea Constituțională, din cauza faptului că justiția nu a fost gratuită și că taxele de instanță nu restricționează sau refuză accesul la instanță, așa cum, în orice caz, autoritățile erau obligate să investigheze și să decidă în cazul în care părțile au refuzat să acopere cheltuielile. 15. În decizia finală din 17 septembrie 2003, Curtea județului Galați a susținut hotărârea. 16. Curtea județului a examinat argumentele reclamantului una câte una. În esență, a constatat că instanța de primă instanță a interpretat corect faptele și dovezile din dosar și a considerat că motivele pentru achitarea jurnaliștilor constituie o justificare relevantă pentru respingerea cererii civile și a considerat, de asemenea, că plângerile împotriva hotărârii interlocutorii și împotriva obligației de a rambursa costurile sunt nefondate.