Comunicat la 10 mai 2017 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 57838/14 Gelu CIORCI împotriva României introdusă la 11 august 2014 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Gelu Ciorici, este un resortisant român născut în 1958 și rezident în Galați. El este redactorul-șef al local Impactul Este Publicarea articolului La 29 septembrie 2011, reclamantul a publicat un articol intitulat "G." este în închisoare deoarece judecătorul T. este BUTON-POUSSOIR al lui Ivan În opinia sa, în acest sens, procurorul-șef al Direcției Naționale Anti-Corupție din cadrul Direcției Naționale Anti-Corupție a fost recuzat de către această magistrată pentru că nu a fost reținută în cadrul unei cauze în care aceasta a făcut obiectul unei cereri din partea DNA de prelungire a detenției provizorii a unei persoane. de a fi în bunele mulțumiri mai ales procurorul-șef al acestei direcții pe motiv că ea însăși făcea obiectul unei anchete desfășurate la momentul respectiv de către aceasta. Articolul a fost astfel redactat Fourthing, afirmațiile făcute în edițiile anterioare conform cărora I.G., așa-numitul procuror-șef al DNA Ivan (! Nu Galati), are butoane (judecători, procurori, polițiști) confirmate în dosarul medicului veterinar V.G. la 16 septembrie 2011, instanța de apel a lui Galați a examinat acțiunea formulată de medic. G. privind prelungirea măsurii de detenție provizorie solicitate de DNA Galați. Formarea de judecată a fost prezidată de doamna judecător M.T. S-a aflat, din surse pe care nu le poate dezvălui din perspectiva deontologiei profesionale, că magistrata M.T. face obiectul unei anchete în calitate de fatuitor [autor presupus al faptelor sau al suspectului] pentru că a comis o încălcare a funcțiilor (...), ancheta efectuată de DNA, adică de I.G. Judecătorul M.T. ar fi avut obligația, având în vedere calitatea sa și jurământul [împrumutat de ea] în exercitarea profesiei sale de magistrat, DE SE DE TESTARE. Or, pentru a fi în grațiile I.G., sau orice alt procuror al DNA Ivan Ea a prezidat formarea de judecată și, desigur, a dat dreptate DNA, în ciuda argumentelor de fapt și de drept prezentate de apărare. Este clar că strategia I.G. [constient] subordonarea magistraților a produs efectele sale, având în vedere că, în mod logic și juridic, în primul rând, doamna T., magistrata T., PENTRU A NU FI AVANTAJATĂ ÎN CADRUL LINCHETĂI DE CĂLĂTORIE, [ar fi trebuit] SĂ SE DESTEPTEZE. Dar aceaceasta este o modalitate de a face dreptate în mica Republică Galati (Republica Galati) Se așteaptă cu nerăbdare măsurile de retorsiune exercitate de Ivan și de Juges Totuși, se așteaptă mai ales reacția Consiliului Suprem al Magistraturii și a magistratului M.N., președinta Curții de Apel din Galați. Pentru că, în ultimele trei ediții, s-au făcut afirmații, dovedite prin fapte, referitoare la ceea ce se întâmplă la Palatul de Justiție și la DNA Ivan. Paradoxal, ne confruntăm cu un întuneric și o tăcere completă. Ar fi consecința faptului că am intrat în întunericul judiciar creat de I.G. Ne-ar plăcea ca tot ceea ce am spus și vom continua să susținem fie negat, dovezi în sprijinul lor, pentru că numai în acest fel locuitorii Galați, Braila și Vrancea, dar și din întreaga țară ar putea fi convinși că este vorba doar de o iluzie. Din păcate, întunericul persistă ... Procedura civilă împotriva reclamantului La 5 octombrie 2011, M.T. sesizează instanțele interne cu privire la o acțiune în răspundere civilă delicventă, solicitând condamnarea reclamantului și a casei de ediție Echidistant Pres la plata unor daune-interese pentru încălcarea gravă a reputației sale. Prin hotărârea din 5 octombrie 2012, Tribunalul de Primă Instanță din Galați a primit acțiunea și l-a condamnat pe reclamant și pe editura de editură, în comun, la plata a 20 000 de lei românești (RON, adică aproximativ 4 500 EUR (EUR) ca daune-interese. Tribunalul a considerat că, în primul rând, reclamantul prezenta o situație de fapt formulată ca o certitudine, și anume că procurorul-șef al DNA conducea o politică de subordonare a magistraților, în special a M.T., împotriva căreia inițiase o anchetă. El a considerat, de asemenea, că Tribunalul a exprimat, în al doilea rând, o hotărâre de valoare referitoare la o lipsă de independență și de imparțialitate a magistratului. El a menționat că faptul că instanța M.T. făcea obiectul unei anchete efectuate de DNA nu conducea la concluzia că aceasta era subordonată acesteia. În cele din urmă, Tribunalul a considerat că reclamantul nu a adus elemente care ar putea dovedi existența situației de fapt sau de fond a hotărârii de valoare menționate anterior. După ce a amintit jurisprudența Curții în materia libertății de exprimare, în special cea referitoare la distincția dintre fapte și comunicarea hotărârilor de valoare, Tribunalul de Primă Instanță a formulat astfel: Tribunalul consideră că, în prezenta cauză, nu este esențial să se stabilească dacă situația de fapt era adevărată, și anume dacă reclamanta M.T., în calitate de judecător în cadrul secțiunii penale a Tribunalului de apel din Galați, [facit] sau nu obiectul unei anchete ca faptuitor pentru că a comis un abuz de funcții (...), astfel cum au fost impuse de către părțile pârâte. apropo, cererea nu a fost nici măcar negat că a făcut obiectul unei anchete desfășurate de DNA. Instanța consideră că punctul esențial în prezenta cauză este de a stabili dacă articolul Õ dezvăluie situații de fapt sau [și] cuprinde hotărâri cu valoare totală fără temei de fapt, ceea ce dă dreptul la despăgubiri în favoarea părții vătămate. Instanța consideră că, în articolul Instanța consideră că situația juridică a cererii în cauză, și anume că aceasta făcea obiectul unei anchete desfășurate de DNA Galați nu duce la concluzia că această unitate de Parchet a subordonat instanța în cauză. (...) Nu rezultă din dovezile prezentate în această cauză că reclamanta, în momentul hotărârii cu privire la recursul la pârâtul G. (...) ar fi avut vreun interes în soluția care urma să fie pronunțată în acest dosar. În plus, acțiunea în cauză nu a fost judecată de o formare compusă exclusiv din reclamantă, ci de o formare compusă din trei judecători din secțiunea penală a instanței de apel din Galați, din care face parte reclamanta. Având în vedere faptul că inculpații nu au adus dovada nici a existenței situației de fapt, nici a hotărârii de valoare exprimate în articolul publicat, dispozițiile articolelor 99-8999 și 1000 [din Codul civil] privind răspunderea civilă delictală a părților pârâte sunt aplicabile și obligă [inculpații] să repare prejudiciul moral suferit de reclamantă. Pentru a acorda suma de 20 000 de lei pentru prejudiciile morale, instanța ia în considerare consecințele negative pe care le-a avut articolul calomniator asupra relațiilor sociale ale reclamantei, asupra valorii nepatrimoniale atinse și funcției cererii în cauză Impact Este , deși el poate reprezenta, ca orice alt săptămânal, un formator de cuvinte pentru cititorii săi, nu are un impact teritorial important, [chiar și sigiliul deține] propriul portal Internet. Reclamantul și casa de ediție au formulat un recurs împotriva acestei judecăți. Recurentul susținea că Tribunalul de Primă Instanță a prezentat argumente contradictorii și că, deși a invocat jurisprudența Curții, el a omis să examineze aspecte esențiale ale acesteia, cum ar fi, de exemplu, problema dacă situația de fapt sau hotărârile de valoare expuse în articolul În plus, el considera că nu putea solicita jurnaliștilor același grad de precizie ca cel așteptat al organelor specializate ale statului. Partea reclamantă a formulat și un recurs, solicitând majorarea sumei acordate ca daune morale. Prin hotărârea definitivă din 20 februarie 2014, tribunalul județean din Prahova a primit recursul părții solicitante și a respins recursul formulat de reclamant și de casa de ediție. Tribunalul apreciază că punctele denunțate de reclamant în articolul modificarea încrederii publicului în competența, imparțialitatea, echitatea și probitatea pe care orice persoană le poate aștepta în mod legitim din partea unui magistrat, și, prin urmare, a mărit valoarea daunelor-interese la 80 000 RON (aproximativ 18 000 EUR). Pasiunile relevante în speță ale hotărârii se citeau astfel: Instanța consideră că instanța de primă instanță nu a folosit argumente contradictorii, dat fiind că a apreciat că afirmațiile făcute în presă cu privire la subordonarea reclamantei procurorilor DNA ar fi trebuit să aibă o bază de fapt, indiferent dacă aceasta făcea sau nu obiectul unei anchete a DNA în calitate de autor al faptelor, în măsura în care deschiderea unei anchete penale împotriva reclamantei în această calitate (și nu în calitate de acuzat sau exonerat) nu necesită neapărat o anumită acțiune din partea sa. În ceea ce privește argumentul întemeiat pe omisiunea instanței judecătorești de primă instanță (D) de a analiza anumite aspecte ale jurisprudenței Curții relevante pentru prezenta cauză (...), instanța de judecată consideră că este, de asemenea, neîntemeiat. (...) Curtea Europeană a Drepturilor Omului este pronunțată în sensul că, deși presa trebuie să comunice informații și idei cu privire la chestiuni de interes public, aceasta nu trebuie să depășească anumite limite, printre care și protecția reputației de: , 8 iulie 1986. În plus, instanța constată că [judecătorii] nu beneficiază de protecția oferită de art. 10 din Convenție, dat fiind că, în cazul de față, aceasta se referă la fapte determinate, care pot fi dovedite, afirmații care au fost făcute în absența oricăror dovezi în sprijinul acestora. Garanția pe care art. 10 o oferă jurnaliștilor este condiționată de faptul că cei interesați acționează cu bună credință pentru a furniza informații exacte și demne de credit în conformitate cu etica jurnalistică (Cumpănă și Mazaree c. România, §§ 101-102). [Recurentele] au fost formulate în principal într-un mod afirmativ și nu interogativă, ceea ce ar putea duce la ideea că subordonarea [M.T.] procurorilor DNA a fost o certitudine. În acest fel, [convocatorii] au vrut să transmită un mesaj clar publicului, și anume că [M.T.], care a fost însărcinat cu examinarea unei acțiuni împotriva unei decizii privind prelungirea detenției provizorii a G., nu a fost imparțială și independentă. Este adevărat că principala dovadă a bunei credințe pe care un jurnalist o poate aduce este verificarea rezonabilă a informațiilor înainte de a fi difuzate, dar, în acest caz, sursa care este nedivulgată nu este dezvăluită. Mai mult, având în vedere că nu s-a dovedit că [M.T.] are un interes în soluția care trebuie dată în prezenta cauză, existența bunei credințe nu este dovedită. GRIEF Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge că condamnarea sa la plata despăgubirilor ca urmare a publicării articolului din 29 septembrie 2011 constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. A fost încălcat dreptul reclamantului la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 din convenție din cauza condamnării la plata despăgubirilor de către tribunalul departamental din Prahova la 20 februarie 2014
Communiquée le 10 mai 2017
Requête n
o
57838/14
Gelu CIORICI
contre la Roumanie
introduite le 11 août 2014
1.
Le requérant, M. Gelu Ciorici, est un ressortissant roumain né en 1958 et résidant à Galați. Il est le rédacteur en chef de l’hebdomadaire local
Impact Est
.
A.
La publication de l’article litigieux
2.
Le 29 septembre 2011, le requérant publia dans l’hebdomadaire susmentionné un article intitulé «
» (
). Dans cet article, le requérant mettait en cause l’indépendance et l’impartialité d’une magistrate de la cour d’appel de Galați, qu’il qualifiait de «
bouton-poussoir
» de I.G., le procureur en chef de l’antenne locale de la Direction nationale anti-corruption («
la DNA
»). Il reprochait à cette magistrate de ne pas s’être dessaisie dans le cadre d’une affaire dans laquelle elle avait fait droit à une demande de la DNA tendant à la prolongation de la détention provisoire d’une tierce personne, et ce, selon lui, afin «
d’être dans les bonnes grâces
» du procureur en chef de ladite direction au motif qu’elle-même faisait l’objet à l’époque d’une enquête menée par celle-ci.
3.
L’article était ainsi rédigé
:
«
Formidable, les affirmations faites dans les éditions antérieures selon lesquelles I.G., le soi-disant procureur en chef de la DNA
Ivan
(! – non pas Galați), dispose de boutons-poussoirs (juges, procureurs, policiers) se confirment dans le dossier concernant le docteur vétérinaire V.G.
!
Le 16 septembre 2011, la cour d’appel de Galați a examiné le recours formé par le docteur
On a appris, de sources que l’on ne peut pas dévoiler au regard de la déontologie professionnelle, que la magistrate M.T. fait l’objet d’une enquête en qualité de
făptuitor
[auteur présumé des faits ou suspect] pour avoir prétendument commis l’infraction d’abus de fonctions (...), enquête menée par la DNA, c’est-à-dire par I.G.
La juge M.T. aurait eu l’obligation, étant donné sa qualité et le serment [prêté par elle] dans l’exercice de sa profession de magistrat, DE SE DESSAISIR. Or, pour être dans les bonnes grâces de I.G., ou de n’importe quel autre procureur de la DNA
Ivan
, elle a présidé la formation de jugement et elle a, bien évidemment, donné raison à la DNA, en dépit des arguments de fait et de droit présentés par la défense. Il est certain que la stratégie de I.G. [consistant à] subordonner les magistrats a produit ses effets, étant donné que, logiquement et juridiquement, avant tout, madame T., la magistrate
T., POUR NE PAS ÊTRE AVANTAGÉE DANS LE CADRE DE L’ENQUÊTE DONT ELLE FAIT L’OBJET, [aurait dû] SE DESSAISIR.
Mais cela est une modalité d’administrer la justice dans la petite République de Galați (
Republicuța Galați)
.
On attend avec impatience les mesures de rétorsion exercées par Ivan et les JUGES
‑
BOUTONS-POUSSOIRS contre ceux qui osent encore espérer et lutter pour une Justice propre caractérisant l’État de droit. Mais on attend surtout la réaction du CSM [Conseil supérieur de la magistrature] et celle de la magistrate M.N., présidente de la cour d’appel de Galați. Car, dans les trois dernières éditions, on a fait des affirmations, prouvées par des actes, relatives à ce qui se passe au Palais de Justice et à la DNA
Ivan
. Paradoxalement, on se heurte à une obscurité et un silence complets. Serait-ce la conséquence du fait qu’on a pénétré dans les ténèbres judiciaires créées par I.G.
?
On aimerait bien que tout ce qu’on a affirmé et qu’on continuera à affirmer soit démenti, preuves à l’appui, parce que c’est uniquement de cette manière-là que les habitants de Galați, Brăila et Vrancea, mais aussi de tout le pays, pourraient être convaincus qu’il s’agit uniquement d’une illusion.
Malheureusement, l’obscurité persiste ...
»
B.
La procédure civile engagée contre le requérant
4.
Le 5 octobre 2011, M.T. saisit les juridictions internes d’une action en responsabilité civile délictuelle, sollicitant la condamnation du requérant et de la maison d’édition
Echidistant Pres
au paiement de dommages-intérêts pour atteinte grave à sa réputation.
5.
Par un jugement du 5 octobre 2012, le tribunal de première instance de Galați accueillit l’action, et il condamna le requérant et la maison d’édition, conjointement, au paiement de 20
000 lei roumains (RON, soit environ 4
500 euros (EUR)) à titre de dommages-intérêts. Le tribunal estima que dans l’article litigieux le requérant présentait, en premier lieu, une situation de fait formulée comme étant une certitude, à savoir que le procureur en chef de la DNA menait une politique de subordination des magistrats, et notamment de M.T., contre laquelle il avait ouvert une enquête. Il considéra aussi que l’intéressé exprimait, en deuxième lieu, un jugement de valeur relativement à un manque d’indépendance et d’impartialité de la magistrate. Il nota que le fait que la juge M.T. faisait l’objet d’une enquête par la DNA ne menait pas à la conclusion qu’elle était subordonnée à celle-ci. Enfin, le tribunal jugea que le requérant n’avait pas apporté des éléments susceptibles de prouver l’existence de la situation de fait ou de fonder le jugement de valeur susmentionnés.
6.
Après avoir fait un rappel de la jurisprudence de la Cour en matière de liberté d’expression, et en particulier de celle relative à la distinction à faire entre l’imputation de faits et la communication de jugements de valeur, le tribunal de première instance s’exprima ainsi
:
«
Le tribunal considère que, dans la présente affaire, il n’est pas essentiel d’établir si la situation de fait était véridique, à savoir si la demanderesse M.T., en sa qualité de juge au sein de la section pénale de la cour d’appel de Galați, [faisait] ou non l’objet d’une enquête en tant que
făptuitor
pour avoir commis l’infraction d’abus de fonctions (...), tel qu’allégué par les parties défenderesses. D’ailleurs, la demanderesse n’a même pas nié qu’elle faisait l’objet d’une enquête menée par la DNA.
Le tribunal estime que le point essentiel dans la présente affaire est d’établir si l’article litigieux révèle des situations de fait ou [s’il comporte] des jugements de valeur totalement dénués de base factuelle, ce qui donne droit à des dédommagements en faveur de la partie lésée.
Le tribunal estime que, dans l’article litigieux, les parties défenderesses ont présenté tant une situation de fait comme étant une certitude – à savoir que I.G., en tant que procureur en chef de la DNA Galați avait subordonné une juge (la demanderesse) par le truchement de l’enquête pénale ouverte à son encontre – qu’un jugement de valeur – à savoir que la juge en question n’avait pas fait preuve d’indépendance, d’impartialité et de soumission uniquement à la loi, ayant eu une attitude subjective, présidant la formation de jugement et donnant raison à la DNA Galați et non à l’inculpé, indépendamment des arguments de fait et de droit avancés par la défense, dans l’intérêt de favoriser sa propre situation juridique.
Le tribunal estime que la situation juridique de la demanderesse – à savoir que celle
‑
ci faisait l’objet d’une enquête menée par la DNA Galați – ne mène pas à la conclusion que cette unité du parquet a subordonné la juge en question. (...) Il ne résulte pas des preuves administrées dans cette affaire que la demanderesse, au moment du jugement sur le recours de l’inculpé G. (...) aurait eu un quelconque intérêt à la solution qui allait être prononcée dans ce dossier. En outre, le recours en question n’a pas été jugé par une formation composée uniquement de la demanderesse, mais par une formation composée de trois juges de la section pénale de la cour d’appel de Galați, dont la demanderesse faisait partie.
Ayant à l’esprit le fait que les défendeurs n’ont apporté la preuve ni de l’existence de la situation de fait ni de celle du jugement de valeur exprimés dans l’article publié, les dispositions des articles 998-999 et 1000 [du code civil] relatives à la responsabilité civile délictuelle des parties défenderesses sont applicables et obligent [les défendeurs] à réparer le préjudice moral subi par la demanderesse. (...)
Pour accorder la somme de 20
000 lei au titre du préjudice moral, le tribunal prend en compte les conséquences négatives que l’article diffamatoire a eues sur les relations sociales de la demanderesse, la valeur non patrimoniale atteinte et la fonction de la demanderesse – juge de la section pénale de la cour d’appel de Galați. En outre, le tribunal prend en compte le fait que le journal
Impact Est
, bien qu’il puisse représenter, comme tout hebdomadaire, un formateur d’opinions pour ses lecteurs, n’a pas un impact territorial important, [même s’il possède] son propre portail Internet.
»
7.
Le requérant et la maison d’édition formèrent un pourvoi contre ce jugement. Le requérant soutenait que le tribunal de première instance avait avancé des arguments contradictoires et que, bien qu’il eût invoqué la jurisprudence de la Cour, il avait omis d’examiner des aspects essentiels de celle-ci comme par exemple la question de savoir si la situation de fait ou les jugements de valeur exposés dans l’article litigieux reposaient sur une «
base factuelle
» ou si lui-même avait fait preuve de bonne foi en publiant cet article. Il estimait en outre que l’on ne pouvait exiger des journalistes le même degré d’exactitude que celui attendu des organes spécialisés de l’État. La partie demanderesse forma également un pourvoi, sollicitant la majoration de la somme accordée à titre de dommage moral.
8.
Par un arrêt définitif du 20 février 2014, le tribunal départemental de Prahova accueillit le recours de la partie demanderesse et rejeta celui formé par le requérant et la maison d’édition. Le tribunal estima que les points dénoncés par le requérant dans l’article litigieux étaient de nature à «
altérer la confiance de l’opinion publique dans la compétence, l’impartialité, l’équité et la probité que toute personne peut légitimement attendre de la part d’un magistrat
», et, par conséquent, il majora le montant des dommages-intérêts à 80
000 RON (environ 18
000
EUR).
9.
Les passages pertinents en l’espèce de l’arrêt se lisaient ainsi:
«
Le tribunal considère que la juridiction de première instance n’a pas utilisé des arguments contradictoires, étant donné qu’elle a apprécié que les affirmations faites dans la presse relativement à la subordination de la demanderesse aux procureurs de la DNA auraient dû avoir une base factuelle, indépendamment du fait que celle-ci faisait ou non l’objet d’une enquête de la DNA en qualité d’auteur allégué des faits, dans la mesure où l’ouverture d’une enquête pénale à l’encontre de la demanderesse en cette qualité (et non en la qualité de prévenu ou d’inculpé) ne requiert pas nécessairement une certaine conduite de sa part.
En ce qui concerne l’argument tiré de l’omission de la juridiction de première instance d’analyser certains aspects de la jurisprudence de la Cour pertinents pour la présente affaire (...), le tribunal estime qu’il est également dépourvu de fondement.
(...)
La Cour européenne des droits de l’homme s’est prononcée dans le sens que, même si la presse se doit de communiquer des informations et des idées sur des questions d’intérêt public, elle ne doit pas dépasser certaines limites, parmi lesquelles celle de la protection de la réputation d’autrui (
Lingens c. Autriche
, 8 juillet 1986). De plus, le tribunal note que [les recourants] ne jouissent pas de la protection offerte par l’article
10 de la Convention, étant donné qu’en l’espèce il s’agit d’affirmations concernant des faits déterminés, susceptibles d’être prouvés, affirmations qui ont été faites en l’absence de toute preuve à l’appui.
La garantie que l’article 10 offre aux journalistes est subordonnée à la condition que les intéressés agissent de bonne foi de manière à fournir des informations exactes et dignes de crédit dans le respect de la déontologie journalistique (
Cumpănă et Mazăre c.
Roumanie,
§§ 101-102).
Il est certain que les «
textes
» des [recourants] étaient principalement formulés d’une manière affirmative et non pas interrogative, ce qui pouvait conduire à l’idée que la subordination de [M.T.] aux procureurs de la DNA était une certitude. De cette manière, [les recourants] entendaient transmettre un message clair à l’opinion publique, à savoir que [M.T.], qui était chargée de l’examen d’un recours contre une décision concernant la prolongation de la détention provisoire de G., n’avait pas été impartiale et indépendante.
Il est vrai que la principale preuve de la bonne foi qu’un journaliste peut apporter est la vérification raisonnable de l’information avant sa diffusion, mais, en l’espèce, la source qui est invoquée n’est pas dévoilée. Qui plus est, étant donné qu’il n’a pas été prouvé que [M.T.] avait un intérêt dans la solution à donner dans la présente affaire, l’existence de la bonne foi n’est pas prouvée.
»
GRIEF
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint que sa condamnation au paiement de dommages-intérêts en raison de la publication de l’article du 29 septembre 2011 constitue une violation de son droit à la liberté d’expression.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression au sens de l’article 10 de la Convention en raison de la condamnation de l’intéressé au paiement de dommages-intérêts par le tribunal départemental de Prahova le 20 février 2014
?