Secțiunea a treia Cerere nr. 49253/06 Rodica ARHIP împotriva României introdusă la 24 noiembrie 2006 EXPOSAT DE FAPTE Recurenta, M Rodica Arhip, este un resortisant român născut în 1953 și rezident în Galati. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La data faptelor, reclamanta era judecător la tribunalul departamental din Galați. La sfârșitul anului 2000, inspecția Ministerului Justiției a efectuat o anchetă cu privire la desfășurarea unei anchete cu privire la președinta tribunalului departamental din Galați de la acea vreme, judecătorul A.Z., în punerea în libertate a M.C., o persoană condamnată. La 14 noiembrie 2000, inspectorii au aflat mai mulți judecători și au ținut cont și de confruntarea lor. Cu această ocazie, recurenta a declarat că, într-un caz referitor la M.C. pe care trebuia să îl examineze, președinta Tribunalului a schimbat data landului și i-a cerut să-l elibereze pe M.C. De asemenea, a fost prezentă atunci când președintele Tribunalului de departament dădea instrucțiuni președintelui și unui alt judecător al Tribunalului de Primă Instanță din Galați în vederea eliberării M.C. La confruntarea efectuată în aceeași zi, judecătorul A.Z. a recunoscut că a dictat dispozitivul deciziei de eliberare a M.C. Curtea de Primă Instanță din Galati. Potrivit reclamantei, ancheta efectuată de către inspecția nu face obiectul niciunei măsuri. reclamanta afirmă că, după această anchetă, a fost victima unei campanii de persecuție la locul său de muncă, care a condus la afectarea stării sale de sănătate astfel încât a trebuit să fie internată și să urmeze tratamente psihiatrice. În martie 2004, ziarul local Viața liberală a publicat un interviu cu reclamanta sub președinta Tribunalului Galați. La 18 martie 2004, ziarul național Adevalul a publicat un articol similar intitulat "Judecătoarea Rodica Arhip îi acuză pe șefii tribunalelor Galați de corupție." În aceste articole, recurenta a dezvăluit neregulile constatate în activitatea tribunalului departamental din Galaþi și a Tribunalului de apel din Galaþi. Prin urmare, recurenta a afirmat că promovarea în cariera nu a avut loc pe baza unor criterii obiective, ci pe baza preferințelor și a afinităților De asemenea, a denunțat confiscarea cu rea-credință a Consiliului Suprem al Magistraturii. Cu plângeri împotriva sa, vina sa ca urmare a anchetei administrative efectuate împotriva judecătorului A.Z., clientelismul practicat de președinta instanței judecătorești din Galati în atribuirea de obligații și în promovarea judecătorilor în instanțele superioare, exercitarea ilegală a funcției judecătorești de către președinta Tribunalului din Galati, declarația falsă făcută de președinta tribunalului din Galati cu privire la detenția unui apartament, precum și promovarea anumitor judecători care fie aveau probleme familiale, fie făceau obiectul unor anchete. La 2 martie 2004, instanța de apel a lui Galați asupra inspecției Ministerului Justiției asupra publicării primului articol, considerând că, prin cuvintele sale, reclamanta nu a respectat codul deontologic al magistraților. Ca răspuns, inspecția Õ că este întocmit un raport cu privire la exercitarea funcțiilor sale de către reclamantă. Un astfel de raport a fost finalizat de judecătorii inspectori ai Tribunalului de apel din Galați și a fost transmis Ministerului Justiției la 12 mai 2004. În schimb, acesta a enumerat mai multe nereguli în exercitarea funcțiilor de către reclamant și a concluzionat că aceasta examina în mod superficial dosarele atribuite și s.e.n. a fost chiar absentă la deliberări. La 18 martie 2004, în urma publicării celui de-al doilea articol, președinții instanței judecătorești Galați și tribunalului departamental din Galați au sesizat din nou inspecția Ministerului Justiției și-au prezentat punctul de vedere cu privire la acuzațiile recurentei pe care le-au respins. La 9 august 2004, Ministerul Justiției a ordonat instanței judecătorești din Galați efectuarea unei anchete administrative privind activitatea reclamantei pentru o anumită perioadă de timp. La 20 septembrie 2004, un nou raport a fost întocmit de judecătorii inspectori ai instanței judecătorești. Aceștia au considerat că recurenta nu a respectat dispozițiile articolelor 23 și 24 din Codul deontologic al magistraților, făcând afirmații calomniatoare în presa împotriva conducerii instanțelor din Galați și cu privire la promovarea în cariera colegilor săi. Într-adevăr, art. 23 din Codul menționat impunea ca magistrații să aibă relații corecte, bazate pe respect și bună credință, indiferent de funcția lor. În mod similar, acest articol interzicea instanțelor să-și exprime opiniile cu privire la probitatea profesională și morală a colegilor lor, cu excepția cazului în care aceștia își pătează imaginea justiției ; în acest din urmă caz, aceștia trebuiau să se adreseze persoanelor care aveau funcții de conducere sau de control în cadrul instanțelor judecătorești sau al Ministerului Justiției sau în cadrul Parchetului din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În plus, în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Cod, orice informație privind organizarea și desfășurarea activităților instanțelor și ale Parchetului era comunicată presei de către magistrații numiți de către conducerea instanței sau a Parchetului. În urma intrării în vigoare la 27 septembrie 2004 a Legii nr. 303/2004 de stabilire a statutului judecătorilor și procurorilor și de modificare a regimului de răspundere a magistraților pentru abatere disciplinară, colegiul Tribunalului de apel al Galați a ordonat efectuarea unei noi anchete interne la 9 noiembrie. 2004 judecătorii inspectori au întocmit un nou raport pe baza rapoartelor anterioare și a audierilor judecătorilor care au lucrat cu reclamanta și au considerat că recurenta a comis mai multe erori disciplinare reprimate prin articolul Legea nr. 303/2004, și anume necunoașterea dispozițiilor Codului deontologic al magistraților (articolul (b) și neglijența gravă și repetată în exercitarea funcției (articolul (j)). Raportul a fost comunicat reclamantei; aceasta și-a prezentat observațiile la 11 noiembrie 2004, care a contestat toate acuzațiile și-a făcut declarațiile către presă în scopul de a informa publicul cu privire la neregulile comise de conducerea tribunalelor din Galați. La 25 noiembrie 2004, colegiul director al instanței judecătorești din Galați sesizează C.S.M. cu privire la o acțiune disciplinară împotriva reclamantei pe baza raportului d.A. din 9 noiembrie 2004. La 15 februarie 2005, recurenta a depus un memoriu în apărare. Aceasta a invocat prescrierea acțiunii disciplinare și nulitatea anchetei administrative pe motiv că nu toate documentele anchetei fuseseră notificate acesteia și a acoperit caracterul ambiguu al faptelor reprobabile și, de asemenea, a făcut o ofertă de probe. Recurenta a formulat, de asemenea, o cerere reconvențională de despăgubire împotriva membrilor colegiului director al Tribunalului de apel al Galați care și-ar fi pătat reputația morală și profesională în presa scrisă și audio-vizuală. Aceasta a solicitat 100 000 de euro (adică EUR) reclamanta și-a întemeiat cererile pe dispozițiile dreptului intern și pe art. 10 din convenție. Prin decizia din 15 martie 2005, C.S.M. a respins excepțiile invocate de reclamantă. Curtea nu este în posesia deciziei menționate anterior. Printr-o decizie din 12 aprilie 2005, C.S.M., într-o formare de nouă judecători, a primit parțial acțiunea formulată de colegiul director al Tribunalului de apel Galați. Concluzia sa este că recurenta nu a respectat dispozițiile articolului 97 litera (b) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu articolele 23 și 24 din Codul deontologic al magistraților prin declarațiile sale făcute în cele două articole publicate în presă. El a decis, în consecință, transferul recurentei pentru o perioadă de trei luni la tribunalul departamental din Braila, situat la 30 km de Galați. Pentru a decide astfel, C.S.M. a respins argumentul recurentei de a afirma că faptele făcute publice erau adevărate, din moment ce acesta nu îl obliga să verifice veridicitatea acestor fapte, ci numai să examineze dacă aceasta ar fi comis o eroare disciplinară. În această privință, recurenta ar fi trebuit să se adreseze organelor de conducere ale instanțelor pentru a denunța faptele în cauză. Cu toate acestea, în speță, recurenta nu a respectat normele deontologice, creând un climat de nesiguranță în cadrul instanțelor și lezând imaginea justiției și a corpului magistraților. În ceea ce privește atitudinea reclamantei în ceea ce privește normele deontologice, C.S.M. a luat, de asemenea, în considerare comportamentul recent al acesteia, care, la 8 ianuarie 2005, participase la o emisiune de televiziune și, invocând un drept de replică, prezentase acuzații împotriva judecătorilor tribunalelor din Galați. În plus, ziarul local Viața eliberase alte două articole la 10 și 11 ianuarie 2005 conținând declarațiile recurentei care a considerat persecutată pentru că a spus adevărul despre persoanele care fuseseră admise în corpul magistraților în perioada comunistă, pe baza unui dosar simplu În cele din urmă, Tribunalul a respins ca fiind tardivă partea din acțiune privind neglijența în exercitarea funcțiilor. De asemenea, a respins cererea reconvențională a reclamantei ca fiind inadmisibilă. La 10 mai 2005, recurenta a formulat o acțiune împotriva deciziei C.S.M. în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție și a susținut că excepțiile ridicate în fața C.S.M. fuseseră respinse fără motiv și a criticat respingerea cererii sale reconvenționale. 10 din Convenție, reclamanta a susținut că nu a avut informații confidențiale și că nici un element de probă nu susținea faptul că a pus în discuție caracterul tribunalelor Galați sau al justiției. Pe de altă parte, Comisia a informat deja autoritățile competente cu privire la fapte de corupție la 14 noiembrie 2000, dar nu s-a luat nicio măsură până în acel moment. În ceea ce privește intervenția sa în cadrul emisiunii din 8 ianuarie 2005, recurenta a subliniat că nu a făcut decât să-și exercite dreptul de replică în raport cu o emisiune anterioară în care fusese făcută publică un proces-verbal întocmit de un membru al colegiului de conducere al Tribunalului de apel al Galați-ului care o privește. De asemenea, colegiul director al Tribunalului de apel al lui Galați a formulat o acțiune. Invocând gravitatea faptelor, greșelile repetate și comportamentul său în cursul procedurii, a informat-o pe reclamantă că, printr-o hotărâre definitivă a C.S.M. din 18 decembrie 2001, recurenta fusese deja suspendată din aceste funcții pentru șase luni pentru neparticiparea la deliberări într-un caz examinat în cursul aceluiași an. La 10 iulie 2006, recurenta a solicitat ca acțiunea formulată de colegiul director al instanței de judecată a lui Galați să fie declarată nulă, deoarece unul dintre judecătorii care au semnat acțiunea nu a fost mandatat de colegiu în acest sens. În plus, acțiunea nu a fost motivată și datată, astfel încât a fost imposibil să se verifice dacă a fost introdusă în termenul stabilit de lege. Printr-o decizie definitivă din 10 iulie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o formare de nouă judecători, a respins acțiunile formulate de părți. În primul rând, în ceea ce privește excepțiile invocate de recurentă în ceea ce privește acțiunea colegiului director al Tribunalului de apel din Galați, aceasta a menționat că acesta fusese semnat, motivat și introdus la timp, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. De asemenea, Înalta Curte a considerat că C.S.M. a respins în mod întemeiat excepțiile ridicate de recurentă cu privire la prescrierea acțiunii disciplinare și la nulitatea anchetei administrative. În plus, aceasta a confirmat că C.S.M. nu era competentă, în conformitate cu dispozițiile legale, să examineze cererea reconvențională a recurentei care conținea o cerere de În fond, Înalta Curte a confirmat concluziile C.S.M. În ceea ce privește argumentul recurentei potrivit căruia faptele de corupție dezvăluite erau foarte reale, Curtea a considerat că reclamanta ar fi trebuit să avertizeze autoritatea judiciară de supraveghere competentă în această privință. ) împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, care susținea că o instanță a formării judecătorești nu era prezentă în cadrul procedurii din 10 iulie 2006 și că președintele formării și-a limitat timpul de exprimare atunci când nu l-a acordat reprezentantului colegiului director al Curții Galați. Din aceleași motive, Comisia a solicitat, de asemenea, inițierea procedurii de înscriere a unor falsuri în scris publice împotriva deciziei din 10 iulie 2006. Prin decizia din 27 noiembrie 2006, Înalta Curte a respins contestația recurentei. Aceasta a subliniat, în principal, că contestația era inadmisibilă pe motiv că motivele invocate de aceasta nu se numără printre cele care permit introducerea unei astfel de căi de atac extraordinare. Cu titlu subsidiar, Înalta Curte a constatat că, având în vedere dosarul, toți membrii formării de judecată fuseseră prezenți în ședința din 10 iulie 2006. Comisia a respins, de asemenea, cererea de inițiere a procedurii de înscriere a falsurilor. Recurenta a depus o cerere de revizuire (revizionare) a deciziei din 27 noiembrie 2006, prin care contesta refuzul Curții Supreme de a iniția procedura de înscriere a falsurilor și faptul că aceasta fusese sancționată pe baza unui cod deontologic abrogat. Printr-o decizie din 28 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea recurentei ca fiind inadmisibilă, dat fiind că dreptul intern nu prevede o cale de atac extraordinară împotriva unei decizii ascutite în anulare. Invocând art. 10 din Convenție, recurenta consideră că schimbarea sa disciplinară ca urmare a afirmațiilor sale făcute în două ziare publicate în martie 2004 constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, recurenta denunță mai multe nereguli ale procedurii care au dus la schimbarea disciplinară a acesteia respingerea cererii sale reconvenționale de către C.S.M. respingerea fără motiv a excepțiilor preliminare ridicate în timpul procedurii luarea în considerare de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unui cod deontologic revocat de lipsa unui judecător în ședința din 10 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A existat vreo încălcare a dreptului recurentei la libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 din Convenție, ca urmare a mutației disciplinare a acesteia în presă, în special în ce măsură îndatoririle și responsabilitățile profesiei reclamantei sunt relevante pentru răspunderea sa și pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu? Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte o copie a dosarului procedurii interne care a dus la sancțiunea recurentei.
Requête n
o
49253/06
Rodica ARHIP
contre la Roumanie
introduite le 24 novembre 2006
La requérante, M
me
Rodica Arhip, est une ressortissante roumaine née en 1953 et résidant à Galați.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
A l’époque des faits, la requérante était juge au tribunal départemental de Galați.
A la fin de l’année 2000, l’inspection du ministère de la Justice procéda à une enquête au sujet de l’implication de la présidente du tribunal départemental de Galați de l’époque, la juge A.Z., dans la mise en liberté de M.C., une personne condamnée.
Le 14 novembre 2000, les inspecteurs entendirent plusieurs juges et procédèrent également à leur confrontation. A cette occasion, la requérante déclara que, dans une affaire concernant M.C. qu’elle devait examiner, la présidente du tribunal avait changé la date de l’audience et lui avait demandé de mettre en liberté M.C. Elle avait également été présente quand la présidente du tribunal départemental donnait des instructions au président et à une autre juge du tribunal de première instance de Galați en vue de la libération de M.C. Lors de la confrontation effectuée le même jour, la juge A.Z. avait reconnu avoir dicté le dispositif de la décision ordonnant la libération de M.C. à la juge du tribunal de première instance de Galați. D’après la requérante, l’enquête menée par l’inspection n’aboutit à aucune mesure.
La requérante affirme qu’après cette enquête elle fut victime d’une campagne de persécution sur son lieu de travail qui a conduit à l’affectation de son état de santé de sorte qu’elle a dû se faire hospitaliser et suivre des traitements psychiatriques.
Le 1
er
mars 2004, le journal local
Viața liberă
publia un entretien avec la requérante sous l’intitulé «
Un juge de Galați accuse
». Le 18 mars 2004, le quotidien national
Adevărul
publia un article similaire intitulé «
La juge Rodica Arhip accuse les chefs des tribunaux de Galați de corruption
». Dans ces articles, la requérante dévoilait les irrégularités qu’elle avait constatées dans l’activité du tribunal départemental de Galați et de la cour d’appel de Galați. Aussi la requérante affirmait-elle que la promotion dans la carrière n’opérait pas sur la base de critères objectifs, mais «
en fonction des préférences et des affinités
». Elle dénonçait en outre la saisie de mauvaise foi du Conseil supérieur de la magistrature («
») avec des plaintes à son encontre, sa culpabilisation suite à l’enquête administrative effectuée à l’encontre de la juge A.Z., le clientélisme pratiqué par la présidente de la cour d’appel de Galați dans l’attribution des qualificatifs et dans la promotion des juges aux tribunaux supérieurs, l’exercice illégal de la fonction d’arbitre par la présidente de la cour d’appel de Galați, la déclaration fausse faite par la présidente du tribunal départemental de Galați au sujet de la détention d’un appartement, ainsi que la promotion de certains juges qui soit avaient des problèmes familiaux soit faisaient l’objet d’enquêtes.
Le 2 mars 2004, la cour d’appel de Galați saisit l’inspection du ministère de la Justice de la parution du premier article, estimant que, par ses propos, la requérante avait méconnu le code déontologique des magistrats. En réponse, l’inspection demanda qu’un rapport soit établi quant à l’exercice de ses fonctions par la requérante. Un tel rapport fut finalisé par les juges inspecteurs de la cour d’appel de Galați et transmis au ministère de la Justice le 12 mai 2004. Selon ce rapport, aucune irrégularité exposée par la requérante n’était confirmée, sans pour autant donner plus de précisions à cet égard. En revanche, il énuméra plusieurs irrégularités dans l’exercice des fonctions par la requérante et conclut que celle-ci examinait de manière superficielle les dossiers attribués et s’était même absentée à des délibérations.
Le 18 mars 2004, à la suite de la parution du deuxième article, les présidentes de la cour d’appel de Galați et du tribunal départemental de Galați saisirent à nouveau l’inspection du ministère de Justice et présentèrent leur point de vue quant aux accusations de la requérante qu’elles rejetèrent.
Le 9 août 2004, le ministère de la Justice ordonna à la cour d’appel de Galați la réalisation d’une enquête administrative au sujet de l’activité de la requérante pendant une certaine période de temps.
Le 20 septembre 2004, un nouveau rapport fut établi par les juges inspecteurs de la cour d’appel. Ils considérèrent que la requérante avait méconnu les dispositions des articles 23 et 24 du code déontologique des magistrats en faisant des affirmations diffamatoires dans la presse à l’encontre de la direction des juridictions de Galați et au sujet de la promotion dans la carrière de ses collègues. En effet, l’article 23 dudit code exigeait que les magistrats aient des relations correctes, basées sur le respect et la bonne foi, indifféremment de leur fonction. De même, cet article interdisait aux magistrats d’exprimer leur opinion quant à la probité professionnelle et morale de leurs collègues, à l’exception du cas où ceux-ci ternissent l’image de la justice
; dans ce dernier cas, ils devaient s’adresser aux personnes investies de fonctions de direction ou de contrôle dans le cadre des tribunaux ou du ministère de la Justice ou au parquet près la Haute Cour de cassation et de justice. De plus, en vertu de l’article 24 § 2 du code, toute information concernant l’organisation et le déroulement des activités des tribunaux et des parquets était communiquée à la presse par les magistrats désignés par la direction du tribunal ou du parquet.
Suite à l’entrée en vigueur le 27 septembre 2004 de la loi n
o
303/2004 portant Statut des juges et des procureurs et modifiant le régime de la responsabilité des magistrats pour faute disciplinaire, le collège de la cour d’appel de Galați ordonna la réalisation d’une nouvelle enquête interne. Le 9
novembre
2004, les juges inspecteurs établirent un nouveau rapport sur la base des rapports antérieures et des auditions des juges ayant travaillé avec la requérante. Ils estimèrent que la requérante avait commis plusieurs fautes disciplinaires réprimées par l’article la loi n
o
303/2004, à savoir la méconnaissance des dispositions du code déontologique des magistrats (article
97
b)) et la négligence grave et répétée dans l’exercice de la fonction (article
97
j)).
Le rapport fut communiqué à la requérante. Celle-ci présenta ses observations le 11 novembre 2004, contestant toutes les accusations et soulignant qu’elle avait fait ses déclarations à la presse dans le but d’informer le public sur les irrégularités commises par la direction des tribunaux de Galați.
Le 25 novembre 2004, le collège directeur de la cour d’appel de Galați saisit le C.S.M. d’une action disciplinaire contre la requérante sur la base du rapport d’enquête administrative du 9 novembre 2004.
Le 15 février 2005, la requérante déposa un mémoire en défense. Elle invoqua la prescription de l’action disciplinaire et la nullité de l’enquête administrative au motif que tous les pièces de l’enquête ne lui avaient pas été notifiées et releva le caractère ambigu des faits reprochés. Elle fit aussi une offre de preuves. La requérante forma également une demande reconventionnelle en dommages-intérêts contre les membres du collège directeur de la cour d’appel de Galați qui auraient terni sa réputation morale et professionnelle dans la presse écrite et audio-visuelle. Elle réclama 100
000
euros («
EUR
»). La requérante fonda ses demandes sur les dispositions du droit interne et sur l’article 10 de la Convention.
Par une décision avant dire droit du 15 mars 2005, le C.S.M. rejeta les exceptions invoquées par la requérante. La Cour n’est pas en possession de la décision précitée.
Par une décision du 12 avril 2005, le C.S.M., dans une formation de neuf juges, accueillit partiellement l’action formée par le collège directeur de la cour d’appel de Galați. Il conclut que la requérante avait méconnu les dispositions de l’article 97 b) de la loi n
o
303/2004 combinées avec les articles
23 et 24 du code déontologique des magistrats par ses déclarations faites dans les deux articles parus dans la presse. Il décida en conséquence la mutation de la requérante pour une durée de trois mois au tribunal départemental de Brăila, situé à une trentaine de kilomètres de Galați. Pour décider ainsi, le C.S.M. écarta l’argument de la requérante consistant à dire que les faits rendus publics étaient vrais, puisqu’il ne lui incombait pas de vérifier la véracité de ces faits, mais uniquement d’examiner si celle-ci avait commis une faute disciplinaire. A cet égard, la requérante aurait dû s’adresser aux organes de direction des tribunaux pour dénoncer les faits en cause. Or, en l’espèce, la requérante avait méconnu les règles déontologiques, créant un climat d’insécurité au sein des tribunaux et lésant l’image de la justice et du corps des magistrats. Pour étayer l’attitude de la requérante quant aux règles déontologiques, le C.S.M. prit également en compte le comportement récent de celle-ci qui, le 8 janvier 2005, avait participé à une émission télévisée et, invoquant un droit de réplique, elle avait apporté des accusations contre les juges des tribunaux de Galați. De plus, le journal local
Viața liberă
avait publié deux autres articles les 10 et 11
janvier
2005 contenant les déclarations de la requérante qui s’estimait persécutée pour «
avoir dit la vérité sur les personnes qui avaient été admises au corps des magistrats pendant la période communiste sur la base d’un simple dossier
».
Enfin, le tribunal rejeta comme étant tardive la partie de l’action concernant la négligence alléguée dans l’exercice des fonctions. Il rejeta également la demande reconventionnelle de la requérante comme étant irrecevable.
Le 10 mai 2005, la requérante forma un recours contre la décision du C.S.M. devant la Haute Cour de cassation et de justice. Elle allégua que les exceptions soulevées devant le C.S.M. avaient été rejetées sans motivation et critiqua le rejet de sa demande reconventionnelle. Sur le fond, invoquant l’article
10 de la Convention, la requérante fit valoir qu’elle n’avait pas dévoilé d’informations confidentielles et qu’aucun élément de preuve n’étayait le fait qu’elle avait mis en cause l’image des tribunaux de Galați ou de la justice. Par ailleurs, elle mit en exergue qu’elle avait déjà informé les autorités compétentes de faits de corruption le 14 novembre 2000, mais qu’aucune mesure n’avait été prise jusqu’à ce moment-là. S’agissant de son intervention dans l’émission du 8 janvier 2005, la requérante souligna qu’elle n’avait fait qu’exercer son droit de réplique par rapport à une émission antérieure dans laquelle avait été rendu public un procès-verbal établi par un membre du collège de direction de la cour d’appel de Galați la concernant.
Le collège directeur de la cour d’appel de Galați forma également un recours. Invoquant la gravité des faits, les fautes répétées et son comportement au cours de la procédure, il demanda l’exclusion de la requérante de la magistrature. Il souligna également que, par une décision définitive du C.S.M. du 18 décembre 2001, la requérante avait déjà été suspendue de ces fonctions pour six mois pour défaut de participation aux délibérations dans une affaire examinée au cours de la même année.
Lors de l’audience du 10 juillet 2006, la requérante demanda que le recours formé par le collège directeur de la cour d’appel de Galați soit déclaré nul puisque un des juges qui avaient signé le recours n’avait pas été mandaté par le collège en ce sens. En outre, le recours n’était pas motivé et daté, de sorte qu’il était impossible de vérifier s’il avait été introduit dans le délai fixé par la loi.
Par une décision définitive du 10 juillet 2006, la Haute Cour de cassation et de justice, dans une formation de neuf juges, rejeta les recours formés par les parties.
S’agissant en premier lieu des exceptions invoquées par la requérante quant au recours du collège directeur de la cour d’appel de Galați, elle nota que celui-ci avait été signé, motivé et introduit dans les délais, en conformité avec les dispositions légales en vigueur. La Haute Cour estima également que le C.S.M avait à bon droit rejeté les exceptions soulevées par la requérante quant à la prescription de l’action disciplinaire et la nullité de l’enquête administrative. En outre, elle confirma que le C.S.M. n’était pas compétent, selon les dispositions légales, pour examiner la demande reconventionnelle de la requérante comportant une demande de
dommages-intérêts.
Sur le fond, la Haute Cour confirma les conclusions du C.S.M. S’agissant de l’argument de la requérante consistant à dire que les faits de corruption révélés étaient bien réels, la Haute Cour considéra que la requérante aurait dû en alerter l’autorité judiciaire de contrôle compétente à cet égard.
La requérante forma une contestation en annulation (
contestație în anulare
) contre la décision de la Haute Cour de cassation et de justice, faisant valoir qu’une juge de la formation de jugement était absente lors de l’audience du 10 juillet 2006 et que le président de la formation a limité son temps de parole alors qui ne l’avait pas fait pour le représentant du collège directeur de la cour d’appel de Galați. Pour ces mêmes raisons, elle demanda également l’ouverture de la procédure d’inscription de faux en écritures publiques contre la décision du 10 juillet 2006.
Par une décision du 27 novembre 2006, la Haute Cour rejeta la contestation de la requérante. Elle souligna à titre principal que la contestation était irrecevable au motif que les moyens soulevés par celle-ci ne figuraient pas parmi ceux autorisant l’introduction d’une telle voie de recours extraordinaire. A titre subsidiaire, la Haute Cour constata que, au vu dossier, tous les membres de formation de jugement avaient été présents à l’audience du 10 juillet 2006. Elle rejeta également la demande d’ouverture de la procédure d’inscription de faux.
La requérante déposa une demande de révision (
revizuire
) de la décision du 27 novembre 2006, par laquelle elle contestait le refus de la Haute Cour d’ouvrir de la procédure d’inscription de faux et le fait qu’elle avait été sanctionnée sur la base d’un code déontologique abrogé.
Par une décision du 28 mai 2007, la Haute Cour de cassation et de justice rejeta la demande de la requérante comme étant irrecevable, étant donné que le droit interne ne prévoit pas de voie de recours, fût-elle extraordinaire, contre une décision tranchant une contestation en annulation.
1.
Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante estime que sa mutation disciplinaire en raison de ses affirmations faites dans deux journaux parus en mars 2004, constitue une violation de son droit à la liberté d’expression.
2.
Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, la requérante dénonce plusieurs irrégularités de la procédure ayant abouti à sa mutation disciplinaire
:
a)
le rejet de sa demande reconventionnelle par le C.S.M.
;
b)
le rejet sans motivation des exceptions préliminaires soulevées pendant la procédure
;
c)
la prise en compte par la Haute Cour de cassation et de justice d’un code déontologique abrogé
;
d)
l’absence d’une juge lors de l’audience du 10 juillet 2006 tenue par la Haute Cour de cassation et de justice.
Y a-t-il eu violation du droit de la requérante à la liberté d’expression, au sens de l’article 10 de la Convention, en raison de sa mutation disciplinaire suite à ses propos tenus dans la presse
?
En particulier, dans quelle mesure les devoirs et responsabilités que comportent la profession de la requérante sont-ils pertinents pour son grief et pour la marge d’appréciation de l’État dans ce domaine
?
Le Gouvernement est également invité à soumettre une copie du dossier de la procédure interne qui a abouti à la sanction de la requérante.