KWIEK v. POLAND

A doua secțiune DECIZIE nr. 12120/11 Robert KWIEK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 10 februarie 2015 în calitate de comitet compus din: Nona Tsotsoria, președinte, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 februarie 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Robert Kwiek este un național polonez, care s-a născut în 1964 și este reținut la Varșovia. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată în 1994, reclamantul a fost arestat în Ucraina. La 11 noiembrie 1994, el a fost transferat în Polonia și reținut în Centrul Remand Lublin. Apoi, el a fost reținut în Centrul Remand Radom, Centrul Remand Varsovia-Białłęka, închisoarea Tarnów și, de asemenea, închisoarea Rzeszów. Reclamantul a fost condamnat pentru mai multe condamnații de crimă și condamnat la închisoare pe viață. Impoziția regimului așa-numitului „deținut periculos” La 11 noiembrie 1994, Comisia Penitenciară a Centrului Lublin Remand („Comisia”) a impus reclamantului regimul „deținut periculos”; Comisia a menționat faptul că reclamantul a fost căutat de către un anunț solicitat. Comisia a reexaminat și a susținut decizia sa de clasificare a reclamantului ca „deținut periculos” în mai multe ocazii. Se referă la faptul că reclamantul a fost acuzat de numeroase infracțiuni. De asemenea, a subliniat lipsa de caracter moral al reclamantului (poziom zdemoralizovania Se pare că reclamantul a apelat împotriva două dintre deciziile. La 14 decembrie 2010, Curtea Regională Radom a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Comisiei Penitenciare Centrului Radom, emise la o dată necunoscută în 2010. Curtea a susținut că decizia era legală și pe deplin justificată, deoarece reclamantul era condamnat de mai multe ori pentru crimă și a fost condamnat la închisoare pe viață. La 20 septembrie 2011, Curtea Regională Lublin a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Comisiei Penitenciare Centrului Lublin Remand din 7 iulie 2011. Curtea a susținut că decizia este legală. Curtea a menționat faptul că reclamantul a fost condamnat anterior, gravitatea infracțiunilor comise, lipsa de caracter moral și atitudinea sa. La 3 octombrie 2012, Comisia penitenciară a Remand Centre Lublin a eliminat „deținutul pericolos” de la solicitant. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind monitorizarea „deținuților periculoși” și controlul personal sunt prezentate în hotărârile Curții în cazul Piechowicz c. Polonia (n. 20071/07, §§ 110-117, 17 aprilie 2012) și Horych c. Polonia (n. 13621/08, §§ 49-56, 17 aprilie 2012). COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că impunerea regimului „deținut periculos” pe el a constituit tratament inuman și degradant și a încălcat această dispoziție. De asemenea, în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție, el a plâns că procedurile din fața comisionului penitenciar erau incorecte, că nu era reprezentat de un avocat și că nu avea un recurs eficace pentru a face apel împotriva deciziilor comisioanelor THE LEI La 19 noiembrie 2014, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Justyna Chrzanowska, agentul guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească Robert Kwiek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului, PLN 40.000 (prezece mii de zloți polonezi) pentru a acoperi orice și toate prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 8 decembrie 2014, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Robert Kwiek, remarc că Guvernul Poloniei sunt pregătit să mă plătească în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, PLN 40.000 (prezece mii de zloti polonezi) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care îmi poate fi imputabil. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina cazul din lista sa de cazuri. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 martie 2015, Fatoș Aracı Nona Tsotsoria Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 12120/11

Robert KWIEK

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10

February 2015 as a Committee composed of:

Nona Tsotsoria,

President,

Paul Mahoney,

Krzysztof Wojtyczek,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 6 February 2011,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Robert Kwiek, is a Polish national, who was born in 1964 and is detained in Warsaw.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

Criminal proceedings against the applicant

On an unspecified date in 1994 the applicant was arrested in Ukraine. On 11 November 1994 he was transferred to Poland and detained in the Lublin Remand Centre. Subsequently, he was detained in the Radom Remand Centre, the Warsaw-Białołęka Remand Centre, the Tarnów Prison and also the Rzeszów Prison.

The applicant was convicted of several counts of murder and sentenced to life imprisonment.

2.

Imposition of the so-called “dangerous detainee” regime

On 11 November 1994 the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission ("the Commission") imposed on the applicant the “dangerous detainee” regime. The commission referred to the fact that the applicant had been searched by a wanted notice. The commission reviewed and upheld its decision classifying the applicant as a “dangerous detainee” on several occasions. It referred to the fact that the applicant had been charged with numerous offences. It also stressed the applicant’s lack of moral character (

poziom zdemoralizowania

)

It appears that the applicant appealed against two of the decisions.

On 14 December 2010 the Radom Regional Court dismissed the applicant’s appeal against the Radom Remand Centre Penitentiary Commission’s decision issued on an unknown date in 2010. The court held that the decision had been lawful and fully justified as the applicant had been several times convicted of murder and was sentenced to life imprisonment.

On 20 September 2011 the Lublin Regional Court dismissed the applicant’s appeal against the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission’s decision of 7 July 2011. The court held that the decision was lawful. The court referred to the fact that the applicant had been previously convicted, the gravity of committed offences, his lack of moral character and his attitude.

On 3 October 2012 the Lublin Remand Centre Penitentiary Commission lifted the “dangerous detainee” off the applicant.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice concerning the monitoring of “dangerous detainees” and personal check are set out in the Court’s judgments in the cases of

Piechowicz v. Poland

(no. 20071/07, §§ 110-117, 17 April 2012), and

Horych v. Poland

(no. 13621/08, §§ 49-56, 17 April 2012).

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 3 of the Convention that the imposition of the “dangerous detainee” regime on him amounted to inhuman and degrading treatment and was in breach of this provision.

2.

He also complained under Articles 6 and 13 of the Convention that the proceedings before the penitentiary commission were unfair, that he was not represented by a lawyer and that he did not have an effective remedy to appeal against the commission’s decisions

THE LAW

On 19 November 2014 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Justyna Chrzanowska, Agent of the Government, declare that the Government of Poland offer to pay Robert Kwiek, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, PLN

40,000 (forty thousand Polish zlotys) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 8 December 2014 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Robert Kwiek, note that the Government of Poland are prepared to pay me with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, PLN 40,000 (forty thousand Polish zlotys) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to me.

This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 5 March 2015.

Fatoș Aracı

Nona Tsotsoria

Deputy Registrar

President