POJATINA v. CROATIA

Comunicat la 16 februarie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 18568/12 Ivana POJATINA împotriva Croației depusă la 9 februarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Ivana Pojatina, este un național croat, născut în 1976 și locuiește în Zagreb. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna I. Bojić și dna I. Radačić, avocați din Zagreb. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În noiembrie 2011 reclamantul, care a fost însărcinat la momentul respectiv și se așteaptă să naște în februarie 2012, a întrebat în Camera Croată de Midwives ( Hrvatska Komora Primalja ) despre posibilitățile de asistență medicală la naștere. La 1 decembrie 2011, ea a primit un răspuns care indică faptul că legislația internă relevantă privind serviciile de sănătate nu este clară și că această problemă nu este reglementată în mod cuprinzător.

Camera Croată a Midwives a refuzat astfel să asiste la nașterea domiciliară a reclamantului. La 15 februarie 2012, reclamantul a dat naștere unui copil acasă. În timpul nașterii a fost asistată de o moașă. După naștere, un pediatru și un ginecologist a refuzat să o examineze pe ea și copilul, dar în cele din urmă a reușit să găsească medici care au examinat-o și copilul ei. Cadru legislativ pentru nașterile de acasă în Croația Reclamantul a prezentat un răspuns de către Ministerul Sănătății și Protecția Socială ( Ministarstvo zdravlja i socijalne skrbi ) la Ombudsman for Children ( Pravobraniteljica za Djecu ) din 11 mai 2011 care indică faptul că problema nașterii la domiciliu nu este reglementată în temeiul legislației interne relevante și că orice asistență medicală în nașterile la domiciliu ar fi considerată ca fiind deranjată.

Reclamantul a trimis în continuare o scrisoare a Ministerului Administrației ( Ministarstvo uprave ) din 25 august 2011 către o ONG, „Roda – roditelji u akciji”, indicând că nu ar trebui să existe obstacole pentru înregistrarea statutului civil al unui copil născut acasă. La 24 ianuarie 2012, Camera Croată a Midwives a raportat un caz în care o femeie a născut acasă după care ea și mai multe femei, suspectate de a participa la naștere, au fost supuse unei anchete de poliție și disciplinare. În plus, femeia a fost separată de copilul ei timp de două zile după divulgarea faptului că a născut la domiciliu. Reclamantul a prezentat, de asemenea, un raport al ONG-ului „Roda – roditelji u akciji” din 20 septembrie 2011, potrivit căruia problema nașterilor de acasă nu a fost reglementată în Croația și poziția personalului medical în nașterile de acasă nu este clară.

Cu toate acestea, multe femei hotărăsc să ia riscul și să dea naștere acasă. COMPLAINT Reclamantul se plânge, în conformitate cu articolele 8 și 13 din Convenție, că legea croată a dissuasat profesionista în domeniul sănătății de a o asiste la naștere la domiciliu. Întrebări aduse părților A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care este cazul, această interferență în conformitate cu legea și este necesară în temeiul articolului 8 § 2? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerile sale din Convenția, conform articolului 13 din Convenția?

Communicated on 16 February 2015

FIRST SECTION

Application no. 18568/12 Ivana POJATINA against Croatia lodged on 9 February 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Ivana Pojatina, is a Croatian national, who was born in 1976 and lives in Zagreb. She is represented before the Court by Ms I. Bojić and Ms I. Radačić, lawyers from Zagreb. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In November 2011 the applicant, who was pregnant at the time and expected to give birth in February 2012, inquired in the Croatian Chamber of Midwives ( Hrvatska Komora Primalja ) about the possibilities of health assistance in home birth. On 1 December 2011 she received a reply indicating that the relevant domestic legislation on health services is unclear and that the matter is not comprehensively regulated.

The Croatian Chamber of Midwives thus declined to assist in the applicant’s planed home birth. On 15 February 2012 the applicant gave birth to a child at home. During the birth she was assisted by a midwife. After the birth a paediatrician and a gynaecologist declined to examine her and the baby but eventually she managed to find doctors who examined her and her child. B. Legislative framework for home births in Croatia The applicant submitted a reply by the Ministry of Health and Social Welfare ( Ministarstvo zdravlja i socijalne skrbi ) to the Ombudswoman for Children ( Pravobraniteljica za djecu ) of 11 May 2011 indicating that the question of home birth is not regulated under the relevant domestic law and that any medical assistance in home births would be considered quackery.

The applicant further sent a letter of the Ministry of Administration ( Ministarstvo uprave ) of 25 August 2011 to an NGO, “Roda – roditelji u akciji”, indicating that there should be no obstacles for registration of the civil status of a child born at home. On 24 January 2012 the Croatian Chamber of Midwives reported on a case in which a woman had given birth at home after which she and several midwives, suspected of having taken part in the birth, were subjected to a police and disciplinary investigation. In addition, the woman was separated from her child for two days following the disclosure of the fact that she had given birth at home. The applicant also submitted a report by the NGO “Roda – roditelji u akciji” of 20 September 2011 according to which the matter of home births was not regulated in Croatia and the position of medical personnel in home births is unclear.

However, many women decide to take the risk and give birth at home. COMPLAINT The applicant complains, under Articles 8 and 13 of the Convention, that Croatian law dissuaded health professional from assisting her when giving birth at home.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for her private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? 2. If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2? 3. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her Convention complaints, as required by Article 13 of the Convention?