Popov și Chonin împotriva Bulgariei

Reclamanții s-au născut în 1930 și, respectiv, 1953 și trăiesc în Sofia. Dl Popov este moștenitor al dlui M. și dl Chonin este moștenitor al dnei F. Dl Popov are dreptul la o a optă dintre moștenirea dlui M. și dl Chonin la o nouă dintre moștenirea dnei F. Doi predecesori ai reclamanților erau coproprietenți ai unei insule forestiere din Dunăre, numite în prezent Tsibar, măsurand, la momentul expropiării, 1,048.000 de metri pătrați. Doamna F. deținea o altă insulă forestară de 400 000 de metri pătrați și alte terenuri forestiere pe malurile Dunării, cu un total de 9.300 de metri pătrați. Terenul menționat anterior a fost naționalizat în 1948. Ca urmare a activității fluviale Dunării pe parcursul anilor, zona insulei Tsibar a crescut și în prezent măsoară aproximativ 1.500.000 de metri pătrați.

A doua insulă nu mai există. La 21 octombrie 1998, în urma adoptării Legii de restituire a pădurilor din 1997 (a se vedea punctul 27 mai jos), mama dlui Popov și a dlui Chonin, pe care dl Chonin l-a reușit mai târziu, au solicitat restituirea pădurilor și a terenurilor forestiere ale predecesorilor lor. 10. Prin două decizii din 12 decembrie 2000, comisia de teren Valchedram a recunoscut că moștenitorii dlui M. și doamna F. Având în vedere faptul că pădurile au devenit „proprietate exclusivă de stat” (“[a se vedea punctul 28], Comisia a decis că moștenitorii vor primi obligații de compensare.

Aceste decizii au fost servite reclamanților la 5 octombrie 2001. 11. Între timp, amendamentele legislative au intrat în vigoare de abrogare a dispozițiilor care permit atribuirea obligațiilor de compensare pentru proprietățile care intră sub incidența Legii privind restabilirea pădurilor (a se vedea punctul 27 de mai jos) și care prevăd un singur mijloc de compensare, și anume sub formă de teren echivalent propriu de stat. 12. În districtul Valchedram, în care pădurile aparținând predecesorilor reclamanților nu existau suficiente terenuri de stat pentru a compensa reclamanții și moștenitorii rămasi. Prin urmare, într-o scrisoare din 2 iulie 2003 Ministerul Agriculturii a ordonat autorităților relevante din districtul din Montana vecin să identifice terenurile corespunzătoare.

13. În două decizii din 17 octombrie 2003, Departamentul Agricultură și Forestare Montana alocat moștenitorilor domnului M. o parcelă de 542.500 de metri pătrați, precum și moștenitorilor doamnei F. o parcelă de 933.800 de metri pătrați din districtul Montana. 14. La 16 martie 2004, reclamanții au solicitat revizuirea judiciară a acestor decizii, susținând că terenurile atribuite și pădurile nu erau echivalente cu cele deținute de predecesorii lor. 15. La 27 decembrie 2007, Curtea de District Montana a pronunțat o hotărâre în cadrul procedurii inițiate de dl Popov.

Remarcand că terenurile și pădurile atribuite în mod de compensare moștenitorilor dlui M. Nu erau echivalenți cu cei deținuți de el în trecut, acesta a anulat decizia respectivă a Departamentului Agricultură și Forestare din 17 octombrie 2003. În plus, pe baza unui raport de experți comandat de acesta, Curtea de District a observat că există păduri adecvate în zona satului Gorna Byala Rechka, în districtul Varshets adiacent. Prin urmare, acesta a trimis cazul pentru o proaspătă examinare în vederea alocarea de terenuri în zona specificată moștenitorilor.

16. Hotărârea nu a fost apelată și a intrat în vigoare la 4 martie 2008. 17. Într-o nouă decizie din 25 februarie 2009 Departamentul Agricultură Montana (fost Departamentul Agricultură și Forestare) a refuzat să aloce terenurile din districtul Montana moștenitorilor domnului M., argumentând că pădurile deținute de stat din zona respectivă nu erau suficiente și că compensația ar trebui acordată în districtul Lom vecin. 18. Într-o dată neespecificată, dl Popov a contestat această decizie în fața Curții de District din Montana. Într-o hotărâre din 9 noiembrie 2012 instanța a declarat că hotărârea nu a fost pronunțată și nu a fost contrazisă, deoarece contrazice hotărârea din 27 decembrie 2007 (a se vedea punctul 15 de mai sus).

Pe baza rapoartelor de experți comisionate de acesta, Curtea de District a identificat în districtele adiacente unsprezece diferite parcele care erau potrivite pentru a fi furnizate moștenitorilor domnului M. și a recunoscut dreptul lor de a primi aceste parcele ca compensare. 19. Această hotărâre nu pare a fi fost apelată și a intrat în vigoare la o dată neespecificată. 20. În executarea hotărârii, în trei decizii din ianuarie și februarie 2013 Departamentele Berkovitsa și Agricultură Romană alocate moștenitorilor domnului M. mai multe parcele de teren forestier care măsoară 319.984 de metri pătrați în total. 21. În documentele din data de 21 februarie 2013, Guvernul a asigurat Curtea că adoptarea deciziilor care transferă terenurile rămase către moștenitorii domnului M. este iminentă.

22. În procedura de revizuire judiciară inițiată de dl Chonin împotriva deciziei respective a Departamentului Agriculturii și Forestierei Montana din 17 octombrie 2003, Curtea de District din Montana a emis o hotărâre la 6 iulie 2007. Acesta a constatat că terenul atribuit ca compensare moștenitorilor doamnei F. a fost într-adevăr de calitate evident mai scăzută decât cea deținută anterior de ea. De asemenea, a constatat că în zona satului Gorno Orizovo din districtul adiacent Varshets, a existat un complot de teren forestier care era echivalent cu calitatea celor deținute anterior de doamna F. și era chiar mai mare în mărime. Acesta a anulat decizia Departamentului de Agricultură și Forestare din Montana din 17 octombrie 2003 a recunoscut că moștenitorii doamnei F. aveau dreptul la o parte din aranjamentul mai mare ca compensație și a susținut că departamentul local de agricultură și forestiere nu a fost apelat și a intrat în vigoare la o dată neespecificată.

24. În timpul contactelor care au urmat cu autoritățile, a devenit evident că zona forestară indicată în hotărârea din 6 iulie 2007 se afla pe teritoriul parcului natural „Vrachanski Balkans” și, ca atare, a fost proprietatea publică; astfel, nu a putut fi acordată compensație moștenitorilor doamnei F. Aceaceasta a fost menționată în două scrisori trimise reclamanților, din 26 august și, respectiv, din 10 septembrie 2008, de către Ministerul Agriculturii și administrarea Consiliului de Miniștri.

25. Se pare că, după mai mulți ani, autoritățile nu au făcut nici un efort în vederea aplicării hotărârii din 6 iulie 2007 sau a identificării altor terenuri care urmează să fie furnizate moștenitorilor doamnei F. Nu până la 23 ianuarie 2013, o comisie constituită de membri ai diferitelor organisme de stat, desemnate de șeful Direcției Regionale Agriculturii din Montana, identifică treizeci și patru de parcele de teren în districtele adiacente, măsurand 452.024 de metri pătrați, care ar putea fi oferite ca compensație moștenitorilor doamnei F. 26. În observațiile lor din 21 februarie 2013, guvernul a subliniat că procesul va continua și că identificarea celorlalte parcele care urmează să fie transferate moștenitorilor este iminentă.

5. The applicants were born in 1930 and 1953 respectively and live in Sofia. 6. Mr Popov is an heir of Mr M. and Mr Chonin is an heir of Ms F. Mr Popov is entitled to one eighth of the inheritance of Mr M., and Mr Chonin to one ninth of the inheritance of Ms F. The applicants’ two predecessors were co-owners of an afforested island in the Danube, currently named Tsibar, measuring, at the time of expropriation, 1,048,000 square metres. Ms F. owned another afforested island measuring 400,000 square metres and other forestry land on the shores of the Danube, totalling 9,300 square metres. 7. The above-mentioned land was nationalised in 1948. 8. As a result of the Danube’s fluvial activity over the years, Tsibar island’s area has increased and it currently measures about 1,500,000 square metres.

The second island no longer exists. 9. On 21 October 1998, following the adoption of the 1997 Forests Restitution Act (see paragraph 27 below), Mr Popov and Mr Chonin’s mother, whom Mr Chonin later succeeded, applied for the restitution of their predecessors’ forests and forestry land. 10. By two decisions of 12 December 2000 the Valchedram land commission acknowledged that the heirs of Mr M. and Ms F. had the right to restitution or compensation. Finding that actual restitution was impossible because the forests had become “exclusive State property” (“изключителна държавна собственост”, see paragraph 28 below), the commission decided that the heirs would receive compensation bonds.

Those decisions were served on the applicants on 5 October 2001. 11. In the meantime, legislative amendments entered into force repealing the provisions allowing the award of compensation bonds for properties falling under the Forests Restitution Act (see paragraph 27 below) and providing for a sole means of compensation, namely in the form of equivalent State-own land. 12. In the Valchedram district where the forests belonging to the applicants’ predecessors had been situated there was insufficient Stateowned land to compensate the applicants and the remaining heirs. In a letter dated 2 July 2003 the Ministry of Agriculture therefore instructed the relevant authorities in the neighbouring Montana district to identify appropriate land.

13. In two decisions of 17 October 2003 the Montana Agriculture and Forestry Department allotted to the heirs of Mr M. a plot of 542,500 square metres, and to the heirs of Ms F. a plot of 933,800 square metres in the Montana district. 14. On 16 March 2004 the applicants applied for judicial review of those decisions, arguing that the allotted land and the forests were not equivalent to the ones their predecessors had owned. 15. On 27 December 2007, the Montana District Court gave a judgment in the proceedings brought by Mr Popov.

Noting that the land and the forests allotted by way of compensation to the heirs of Mr M. were not equivalent to those owned by him in the past, it quashed the respective decision of the Agriculture and Forestry Department of 17 October 2003. Furthermore, on the basis of an expert report commissioned by it, the District Court observed that there were appropriate forests in the area of the village of Gorna Byala Rechka in the adjacent Varshets district. It thus remitted the case for a fresh examination with a view to allotting land in the specified area to the heirs.

16. The judgment was not appealed against and entered into force on 4 March 2008. 17. In a new decision dated 25 February 2009 the Montana Agriculture Department (former Agriculture and Forestry Department) refused to allot the land in the Montana district to the heirs of Mr M., reasoning that the State-owned forests in that area were not sufficient and that the compensation should be provided in the neighbouring Lom district. 18. On an unspecified date Mr Popov challenged that decision before the Montana District Court. In a judgment of 9 November 2012 that court declared the decision null and void as it contradicted the judgment of 27 December 2007 (see paragraph 15 above). It noted, in addition, that it had already been established that there were no appropriate forests in the Lom district.

On the basis of expert reports commissioned by it, the District Court identified in the adjacent districts eleven different plots that were suitable to be provided to the heirs of Mr M., and acknowledged their right to receive those plots as compensation. 19. That judgment does not appear to have been appealed against and entered into force on an unspecified date. 20. In execution of the judgment, in three decisions given in January and February 2013 the Berkovitsa and Roman Agriculture Departments allotted to the heirs of Mr M. several plots of forestry land measuring 319,984 square metres in total. 21. In their submissions dated 21 February 2013 the Government assured the Court that the adoption of decisions transferring the remaining land to the heirs of Mr M. was imminent.

22. In the judicial-review proceedings brought by Mr Chonin against the respective decision of the Montana Agriculture and Forestry Department of 17 October 2003, the Montana District Court issued a judgment on 6 July 2007. It found that the land allotted as compensation to the heirs of Ms F. was indeed of manifestly lower quality than the one previously owned by her. It also found that in the area of the village of Gorno Orizovo in the adjacent Varshets district, there was a plot of forestry land which was equivalent in quality to those previously owned by Ms F. and was even bigger in size. It thus quashed the Montana Agriculture and Forestry Department’s decision of 17 October 2003, acknowledged that the heirs of Ms F. had the right to part of the bigger plot as compensation, and held that it was for the local Agriculture and Forestry Department to apportion the allotted land.

23. That judgment was not appealed against and entered into force on an unspecified date. 24. During the applicants’ ensuing contacts with the authorities it became clear that the afforested area indicated in the judgment of 6 July 2007 was within the territory of the “Vrachanski Balkan” natural park and as such was public property; thus it could not be provided as compensation to the heirs of Ms F. That was pointed out in two letters sent to the applicants, dated respectively 26 August and 10 September 2008, by the Ministry of Agriculture and the administration of the Council of Ministers.

25. It appears that for several years after that, the authorities made no effort to enforce the judgment of 6 July 2007 or to identify other land to be provided to the heirs of Ms F. Not until 23 January 2013 did a commission consisting of members of different State bodies, appointed by the head of the Regional Directorate of Agriculture in Montana, identify thirty-four plots of land in the adjacent districts, measuring 452,024 square metres, which could be provided as compensation to the heirs of Ms F. 26. In their submissions dated 21 February 2013 the Government pointed out that the process would continue, and that the identification of the remaining plots to be transferred to the heirs was imminent.