Hilami împotriva Belgiei

A DOUA SECȚIUNE DECIZIE Cerere nr. 19819/14 Salek HILAMI împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 februarie 2015 într-un comitet compus din Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lémpres, Egidijus Kūris, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct de secțiune, având în vedere cererea formulată la 8 aprilie 2014, După ce a intenționat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Salek Hilami, a fost un cetățean marocan născut în 1966. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Caudron, avocată la Bruxelles. Guvernul belgian (atlânc) a fost reprezentat de agentul său, dl Tysebaert, consilier general, serviciu public federal de justiție.

Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a fost reținut în anexa psihiatrică la închisoarea Forest din cauza statutului său intern și susținea că trebuia să fie transferat într-o instituție spitalicească de apărare socială adecvată îngrijirii sale. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că menținerea unui regim individual de securitate a contribuit în mare măsură la agravarea și degradarea rapidă a stării sale de sănătate mintală și a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției. Curtea amintește că, la 25 august 2014, a comunicat guvernului reclamantului, astfel cum este menționat mai sus. Printr-o scrisoare din 24 noiembrie 2014, guvernul a informat grefa că reclamantul a decedat și a întrebat dacă un titular de drept intenționează să mențină cererea.

Prin scrisoarea din 10 decembrie 2014, reprezentantul reclamantului a informat grefa că nu există niciun moștenitor care să poată urmări judecata. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că moștenitorii reclamantului nu doresc să mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că … Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 19 martie 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Modululer Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 19819/14 Salek HILAMI contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 février 2015 en un comité composé de : Nebojša Vučinić, président, Paul Lemmens, Egidijus Kūris, juges, et de Abel Campos, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 8 avril 2014, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Salek Hilami, était un ressortissant marocain né en 1966. Il a été représenté devant la Cour par M e I. Caudron, avocate à Bruxelles. Le gouvernement belge (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. M. Tysebaert, conseiller général, service public fédéral de la Justice. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant alléguait être détenu à l’annexe psychiatrique de la prison de Forest en raison de son statut d’interné et soutenait qu’il devait être transféré dans un établissement hospitalier de défense sociale adapté à sa prise en charge. Le requérant se plaignait également que le maintien d’un régime de sécurité particulier individuel avait largement contribué à l’aggravation et à la dégradation rapide de son état de santé mentale et excédait le niveau inévitable de souffrance inhérent à la détention.

La Cour rappelle que, le 25 août 2014, elle a communiqué au Gouvernement le grief du requérant tel qu’exposé ci-dessus. Par un courrier du 24 novembre 2014, le Gouvernement a informé le greffe que le requérant était décédé et a demandé si un ayant-droit entendait maintenir la requête. Par un courrier du 10 décembre 2014, la représentante du requérant a informé le greffe qu’aucun héritier ne s’était manifesté pour poursuivre l’instance. EN DROIT À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les héritiers du requérant n’entendent pas maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 19 mars 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Greffier adjoint Président