- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 iunie 2015
- Stat pârât
- BEL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Feher împotriva Belgiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 48667/10 Lambert FEHER împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 iunie 2015 într-un comitet compus din Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lémpres, Egidijus Kūris, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 13 iulie 2010, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Lambert Feher, a fost un cetățean maghiar născut în 1955. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Virone, avocat în Seraing. Guvernul belgian (atîlnic) a fost reprezentat de agentul său, dl Tysebaert, consilier general, serviciu public federal de justiție.
Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (c) din convenție, reclamantul se plângea că nu a beneficiat de asistență juridică în faza inițială a procesului său. În ceea ce privește jurisprudența Curții (Salduz c. Turcia [GC], n 36391/02, CEDH 2008, Dayanan c. Turcia, n 7377/03, 13 octombrie 2009 și Manglame c. Belgia, (dec.), n 16147/08, 2 martie 2010), susținea că statul de drept belgian, la momentul procedurii împotriva sa, nu îndeplinește cerințele acestei jurisprudențe. Curtea amintește mai întâi că, la 25 august 2014, a decis să comunice guvernului obiecțiunile reclamantului, astfel cum sunt menționate mai sus. Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2015, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a decedat.
Printr-o scrisoare din 3 februarie 2015 și printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 17 martie 2015, Curtea l-a invitat pe avocat să informeze în cazul în care titularii de drept ai reclamantului aveau obligația de a urmări instanța. Până în prezent, reprezentantul nu a răspuns la niciuna dintre aceste scrisori și nici un eventual moștenitor nu și-a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții. ENI Curtea amintește că, în mod normal, moștenitorii unui reclamant decedat trebuie să se exprime și să informeze Curtea cu privire la dorința lor de a continua o procedură pendinte; în caz contrar, Curtea poate anula cererea de rol ( Franța (radiație) [GC], nr 19324/02, 30 martie 2009). În lumina celor menționate anterior, Curtea concluzionează că: mai mult, în urma decesului reclamantului, nici un eventual moștenitor nu intenționează să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 25 iunie 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Modululer Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 48667/10 Lambert FEHER contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 juin 2015 en un comité composé de : Nebojša Vučinić, président, Paul Lemmens, Egidijus Kūris, juges, et de Abel Campos, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 13 juillet 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
FAITS ET PROCÉDURE
Le requérant, M. Lambert Feher, était un ressortissant hongrois né en 1955. Il a été représenté devant la Cour par M e C. Virone, avocat à Seraing. Le gouvernement belge (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. M. Tysebaert, conseiller général, service public fédéral de la Justice. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, le requérant se plaignait de ne pas avoir bénéficié de l’assistance d’un avocat dans la phase initiale de son procès. Se référant à la jurisprudence de la Cour ( Salduz c. Turquie [GC], n o 36391/02, CEDH 2008, Dayanan c. Turquie , n o 7377/03, 13 octobre 2009, et Bouglame c. Belgique , (déc.), n o 16147/08, 2 mars 2010), il faisait valoir que l’état du droit belge, à l’époque de la procédure menée contre lui, ne remplissait pas les exigences de cette jurisprudence.
La Cour rappelle d’abord que le 25 août 2014 elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs du requérant tels qu’exposés ci-dessus. Par un courrier du 15 janvier 2015, le représentant du requérant a informé la Cour que le requérant était décédé. Par une lettre du 3 février 2015 et une lettre recommandée avec accusé de réception du 17 mars 2015, la Cour a invité l’avocat à l’informer si les ayants-droit du requérant avaient l’intention de poursuivre l’instance. À ce jour, le représentant n’a répondu à aucune de ces lettres et aucun éventuel héritier n’a pas manifesté la volonté de poursuivre la procédure devant la Cour.
EN DROIT La Cour rappelle qu’il appartient normalement aux héritiers d’un requérant décédé de se manifester et d’informer la Cour de leur souhait de poursuivre une procédure pendante ; à défaut, la Cour peut rayer la requête du rôle ( Léger c. France (radiation) [GC], n o 19324/02, 30 mars 2009). À la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut qu’à la suite du décès du requérant, aucun éventuel héritier n’entend maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 25 juin 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Greffier adjoint Président