M.S. împotriva Croației (nr. 2)

Reclamantul s-a născut în 1962 și trăiește în L. De câțiva ani, reclamantul a fost sub supravegherea și a primit diferite tipuri de asistență financiară în valoare de aproximativ 600 kune croate (HRK) pe lună de la un centru de asistență socială local. În iunie 2008, medicul de familie al reclamantului a prezentat Centrului de Asistență Socială un raport privind tratamentul ei medical, menționând după cum urmează: „În ceea ce privește întrebarea dumneavoastră privind starea de sănătate și de tratament a dnei M.S. și observațiile mele privind problemele sale de sănătate ... Confirm că ea a fost pacienta mea din martie 2008. Ea este o persoană cu probleme de sănătate polimorfică și, în ceea ce privește aspectul somatic al starei de sănătate, senzații abdominale legate de zona ginecologică (un ginecologist a prescris intervenție chirurgicală, care pacientul refuză în permanență) și, astfel, anemie asociată – desigur, tratată printr-o terapie alternativă.

Datorită anumitor alte probleme de sănătate (frecvente dureri de cap, dureri lombare) a fost trimisă pentru examene specializate, care au confirmat o suficiență de tratament ambulatoriu, sub forma atât a medicamentelor, cât și a fizioterapiei. Din păcate, pacienta are propria ei interpretare a problemelor sale de sănătate, pe care ea insistă, și, prin urmare, consider că cel mai bun ajutor pentru ea ar fi tratament psihologic/psihiatric. Desigur, acest lucru necesită consimțământul ei, care până în prezent nu ar putea fi obținut. Continuitatea tratamentului este în plus obstacolată de schimbarea pacientului din locul ei de reședință. Vizitele ei la doctor sunt aleatoare, precum și dorințele ei în ceea ce privește domeniul de aplicare și domeniul de tratament.

Dificultatea specială în tratamentul medical al doamnei [M.]S. este legată de [statul] ei mental.” 8. La 26 iunie 2008, centrul de asistență socială a instituit proceduri în instanța competentă pentru cesionarea reclamantului de capacitate juridică, care a fost una dintre chestiunile care au susținut un caz în fața Curții din M.S. Croația (n. 36337/10, §§ 40-46, 25 aprilie 2013). În urma unui raport de experți din 19 august 2013 care indică faptul că reclamantul a fost implicat efectiv în tratament psihiatric, care a progresat bine, la 9 septembrie 2013, centrul de asistență socială a retras cererea de a-i ceda capacitatea legală. 10. La 29 octombrie 2012, reclamantul a mers să vadă medicul ei de familie plângând de durere severă la spate.

Medicul ei, după examinarea ei, a sunat la serviciul de sănătate de urgență și a trimis reclamantul pentru niște controale medicale suplimentare. 11. Medicul care a primit reclamantul în serviciul de urgență a constatat că starea ei generală era bună, că era conștientă și bine orientată, dar a avut dificultăți în mișcare. Medicul a făcut un diagnostic de lucru de lumbago și a trimis reclamantul pentru controale medicale suplimentare de către un neurolog. 12. neurologul din serviciul de urgență a examinat reclamantul în aceeași zi și a constatat că informațiile pe care le dau au fost incoerente și disproporționate cu durerea ei, și că ea nu a fost luarea medicamentului ei. El a făcut un diagnostic de durere de spate și tulburări de anxietate, și a trimis reclamantul pentru o examinare suplimentară de către un psihiatru.

13. Reclamantul a fost apoi examinat de un psihiatru în serviciul de urgență care, după interviul ei, a constatat că ea a făcut acuzații fantezice și confuz de persecuție de către diferite medici. psihiatru a făcut un diagnostic de tulburări psihotice acute, tulburări de iluzie sistemică și dismorfică iluzivă și prescrisă spitalizare. 14. Reclamantul a fost admis imediat la clinica psihiatrică a Centrului Spitalului Clinical (Klinički bolnički centar R., Klinika za psihijatriju; denumită în continuare: „spitalul”), o instituție publică de sănătate.

Părțile relevante ale dosarului de admitere, în măsura în care legibil, indică după cum urmează: „Dată de admitere: 29.10.2012 Data și ora spitalizării: 29.10.2012 ... Diagnostic de admitere: ... tulburări de anxietate ... Atitudinea pacientului față de examinarea: refuzat de un psihiatru; solicitat un examen somatic ... Condiție psihologică: conștient și bine orientat, suspect ... tens în sensul psihomotor ... distanță, rece, cu idei de ... persecuție, control ... stare neurologică: sindromul durerii de spate ... atitudinea pacientului față de spitalizarea: refuza Consimțământul: NO ... Intervenție fizică: reținere fizică, legat la un pat ...” 15. În seara aceleiași zile, un alt medic a examinat reclamantul.

Partea relevantă a dosarului de examinare menționează: „Pacientul a fost spitalizat după o examinare de către dr [T.]L., și după ce a fost tratat în [unitatea de urgență] pentru dureri severe de spate (document în atașament). Ea a fost adusă pe o tartă, legată, menținerea conștiinței și orientarea, negativ, argumentând, strigând, agitat, afecțional dissolut, cu o tulburare de flux mental, idei substanțial paranoice… Diagnostic: tulburare psihotică acută F 23.2 Tulburare delusională ... Fixare. Th. în conformitate cu lista.” 16. Potrivit reclamantului, după intrarea ei la spital a fost legată de un pat cu patru centuri strânse în jurul gleznei și încheieturi, și injectat forțat cu un medicament puternic.

Ea a fost păstrat în acea poziție toată noaptea și a simțit durere severă în spate. Piciorul ei stâng a fost reținut într-o astfel de poziție că centurile i-au cauzat durerea suplimentară. Camera a fost mică și nu a avut ferestre. În dimineața următoare, centurile au fost eliminate și ea a fost dusă într-o altă cameră în spitalul psihiatric. 17. Potrivit Guvernului, după admiterea reclamantului la spital, a primit tratamentul obișnuit pentru pacienții într-o stare de agitație psihotică și apoi a fost plasată într-o cameră de izolare. Camera a avut o legătură directă cu camera de personal adiacente și a fost sub supraveghere video constantă. Camera a măsurat 2,50 cu 2,12 metri și înălțimea plafonului a fost de 3,15 metri.

A fost echipat doar cu un pat. Avea un sistem de încălzire și aer condiționat, precum și acces la instalații sanitare. centurile folosite pentru a restrânge reclamantul la pat au fost special adaptate pentru a evita orice răni. 18. Guvernul a explicat mai mult că reclamantul a fost legat la pat în camera de izolare de la momentul admiterii ei la spital la 8:50 p.m. la 29 octombrie 2012 până la dimineața următoare. Ea a fost dus apoi la o cameră de spital regulat, unde a fost reținută din nou până la miezul nopții. În acest timp, starea ei și toate nevoile ei au fost monitorizate în mod regulat. După perioada inițială de la admiterea reclamantului la spital până la eliberarea ei, ea nu a fost reținută din nou.

19. Dosarele medicale disponibile referitoare la moderarea fizică utilizată pe reclamantul în spital arată că această metodă a fost utilizată în perioada între ora 8:50. la 29 octombrie 2012 până la ora 12.00, la 30 octombrie 2012, documentele medicale relevante care monitorizează restricția fizică a reclamantului, în măsura în care este lizibilă, se citesc după cum urmează: „29/30.10 aduse de [serviciul de urgență] pe o linie ... la intrarea strigând, rezident, lovindu-se [la serviciul de urgență] din cauza durerii de spate luate la cutia de izolare (mani și picioare fixate), strigând, amenințand, restrictiv ... psihotic, paranoic [ideas] apa beat se plânge de durere de spate mai jos nu a dormit bine în timpul nopții, numit [pentru asistență], apă beată (aproximativ un litru) ... manipulator nu a semnat consimțământul la spitalizarea, ... 30.10.2012 igiena de dimineață efectuată în cutie ... aproximativ 12 p.m.

dus la sala de îngrijire intensivă ... se plânge de durere de spate, inconștient de starea ei, paranoic ... 20. La 30 octombrie 2012, spitalul a informat R. Curtea județului (Županijski sud u R.) că reclamantul a fost involuntar admis pentru tratament la 29 octombrie 2012, că a refuzat o mai bună spitalizare și că condiția ei mentală a împiedicat-o să ia o decizie corectă în acest sens. 21. În aceeași zi în R. La 31 octombrie 2012, judecătorul care conducea procedura a vizitat reclamantul în spital. Înregistrarea vizitei în totalitate se spune: „Numărul dosarului de procedură]

5. The applicant was born in 1962 and lives in L. 6. For several years the applicant had been under the supervision of, and had been receiving various types of financial assistance amounting to some 600 Croatian kunas (HRK) per month from, a local social care centre. 7. In June 2008, the applicant’s family doctor submitted to the social care centre a report on her medical treatment, stating as follows: “With regard to your question concerning Ms M.S.’s state of health and treatment and my observations on her health problems ... I confirm that she has been my patient since March 2008. She is a person with polymorphic health issues, and, in terms of the somatic aspect of her state of health, abdominal sensations related to the gynaecological area (a gynaecologist has prescribed surgery, which the patient constantly refuses) and thereby related anaemia – of course, treated by an alternative therapy.

Because of a number of other health issues (frequent headaches, lumbar pain) she has been sent for specialist examinations, which attested to a sufficiency of outpatient treatment, in the form of both medication and physiotherapy. Unfortunately, the patient has her own peculiar interpretation of her health issues, on which she insists, and therefore I consider that the best help for her would be psychological/psychiatric treatment. Of course, this requires her consent, which so far could not be obtained. The continuity of the treatment is additionally hampered by the patient’s change of her place of residence. Her visits to the doctor are random, and so are her wishes as to the scope and area of treatment.

The particular difficulty in the medical treatment of Ms [M.]S. is related to her mental [state].” 8. On 26 June 2008 the social care centre instituted proceedings in the competent court for divesting the applicant of legal capacity, which was one of the issues giving rise to a case before the Court in M.S. v. Croatia (no. 36337/10, §§ 40-46, 25 April 2013). 9. Following an expert report of 19 August 2013 indicating that the applicant had been effectively engaged in psychiatric treatment, which had been progressing well, on 9 September 2013 the social care centre withdrew the request to divest her of legal capacity. 10. On 29 October 2012 the applicant went to see her family doctor complaining of severe lower-back pain.

Her doctor, after having examined her, called the emergency health service and sent the applicant for some further medical checks. 11. The doctor who received the applicant in the emergency service found that her general condition was good, that she was conscious and well oriented, but that she had difficulty moving. The doctor made a working diagnosis of lumbago and sent the applicant for further medical checks by a neurologist. 12. The neurologist in the emergency service examined the applicant on the same day and found that the information she was giving was incoherent and disproportionate to her pain, and that she had not been taking her medication. He made a diagnosis of back pain and anxiety disorder, and sent the applicant for a further examination by a psychiatrist.

13. The applicant was then examined by a psychiatrist in the emergency service who after interviewing her found that she was making fanciful and confusing allegations of persecution by various doctors. The psychiatrist made a diagnosis of acute psychotic disorder, systemic delusional disorder and delusional dysmorphic disorder, and prescribed hospitalisation. 14. The applicant was immediately admitted to the psychiatric clinic of the R. Clinical Hospital Centre (Klinički bolnički centar R., Klinika za psihijatriju; hereinafter: “the hospital”), a public health-care institution.

The relevant parts of the admission record, in so far as legible, indicate as follows: “Date of admission: 29.10.2012 Date and time of hospitalisation: 29.10.2012 ... Admission diagnosis: ... anxiety disorder ... Patient’s attitude towards the examination: refused examination by a psychiatrist; requested a somatic examination ... Psychological condition: conscious and well oriented, suspicious ... tense in the psychomotor sense ... distanced, cold, with ideas of ... persecution, control ... Neurological condition: syndrome of back pain ... Patient’s attitude towards the hospitalisation: refuses Consent: NO ... Physical intervention: physical restraint, tying to a bed ...” 15. In the evening of the same day, another doctor examined the applicant.

The relevant part of the examination record reads: “The patient was hospitalised after an examination by Dr [T.]L., and after having been treated in the [emergency ward] for persistant severe back pain (documentation in attachment). She was brought on a stretcher, tied down, maintaining conscience and orientation, negative, arguing, yelling, agitated, affectively dissolute, with a mind-flow disorder, substantively paranoid ideas… Diagnosis: Acute psychotic disorder F 23.2 Delusional disorder ... Fixation. Th. according to the list.” 16. According to the applicant, following her admission to hospital she was tied to a bed with four belts tightened around her ankles and wrists, and forcefully injected with a strong drug.

She was kept in that position throughout the night and felt severe pain in her back. Her left leg was restrained in such a position that the belts caused her additional pain. The room was small and had no windows. The following morning the belts were removed and she was taken to another room in the psychiatric hospital. 17. According to the Government, following the applicant’s admission to hospital she was given the usual treatment for patients in a state of psychotic agitation and was then placed in an isolation room. The room had a direct connection with the adjacent staff room and was under constant video surveillance. The room measured 2.50 by 2.12 metres and the height of the ceiling was 3.15 metres.

It was equipped only with one bed. It had a heating and air-conditioning system, as well as access to sanitary facilities. The belts used to restrain the applicant to the bed were specially adapted so as to avoid any injuries. 18. The Government further explained that the applicant had been tied to the bed in the isolation room from the time of her admission to hospital at 8.50 p.m. on 29 October 2012 until the next morning. She was then taken to a regular hospital room where she was again restrained until 12 noon. During that time her condition and all her needs were regularly monitored. After the initial period following the applicant’s admission to hospital until her release, she was not restrained again.

19. The available medical records concerning the physical restraint used on the applicant in the hospital show that this method was used in the period between 8.50 p.m. on 29 October 2012 until around 12 noon on 30 October 2012. The relevant medical record monitoring the applicant’s physical restraining, in so far as legible, reads as follows: “29/30.10 brought by [the emergency service] on a stretcher ... upon admission screaming, restive, kicking came [to the emergency service] because of back pain taken to the isolation box (hands and legs fixed), screaming, threatening, restive ... psychotic, paranoid [ideas] drunk water complains of lower back pain did not sleep well during the night, called [for assistance], drunk water (approximately one litre) ... manipulative did not sign the consent to hospitalisation, ... 30.10.2012 morning hygiene performed in the box ... around 12 p.m.

taken to the intensive care ward ... complains of back pain, unaware of her condition, paranoid ...” 20. On 30 October 2012 the hospital informed the R. County Court (Županijski sud u R.) that the applicant had been involuntarily admitted for treatment on 29 October 2012, that she had refused further hospitalisation and that her mental condition prevented her from making a sound decision in that respect. 21. On the same day the R. County Court instituted proceedings for the applicant’s involuntary retention and appointed a legal-aid lawyer, P.R., to represent her. 22. On 31 October 2012 the judge conducting the proceedings visited the applicant in the hospital. The record of the visit in its entirety reads: “[Number of the case file]