Miracle Europe KFT împotriva Ungariei

Comunicat la 20 februarie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 57774/13 MIRACLE EUROPA KFT împotriva Ungariei depusă la 5 septembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Miracle Europe Kft, este o societate de răspundere limitată înregistrată în temeiul dreptului maghiar, cu ședința sa în Budapesta. Este reprezentat în fața Curții de către dl D. Karsai, un avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Într-un litigiu privind un proiect de construcție prevăzut în achizițiile publice, societatea reclamantă a introdus în ianuarie 2012 o acțiune în daune împotriva unei universități. La 16 februarie 2012, șeful judiciarului național a atribuit Hotărârea Curții Înaltei Zalaegerszeg, dezvoltându-se de la normele normale de competență geografică în temeiul unei dispoziții juridice care să permită astfel de măsuri în favoarea economiei judiciare (a se vedea mai jos).

S-a observat faptul că încă o încărcare de muncă a Curții Înalte de Budapesta a fost excesivă. Inaltul Tribunal Zalaegerszeg a respins cererea și decizia respectivă a fost confirmată de Curtea de Apel Pécs la 18 septembrie 2012. La 7 septembrie 2013, Kúria (Curtea Supremă) a susținut aceste hotărâri. În esență, instanțele au considerat că percepția societății reclamante conform căreia universitatea s-a susținut ilegal din contractul de investiții (de exemplu, construcția unui dormitor) nu este decât o confuzie greșită a legii și o interpretare tendențială a circumstanțelor, și că faptele cazului nu au dezvăluit nicio răspundere de compensare de partea demandantului, pentru lipsa de ilegalitate.

Hotărârea reclamantului la Curtea Constituțională, inclusiv o plângere cu privire la atribuirea cauzei la Curtea Înaltă Zalaegerszeg, a fost declarată inadmisibilă la 24 iunie 2013. Secțiunea 62 din Legea nr. CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea justiției (denumită la 3 decembrie 2011) prevede: „(1) Președintele Oficiului Judiciar Național poate desemna în mod excepțional o instanță altă decât cea geografic competentă (cu condiția ca cele două să aibă aceeași competență) să se ocupe de un caz, în cazul în care cazul – sau un grup de cazuri primite de instanța [original competentă] într-o anumită perioadă – nu poate fi auzit într-un moment rezonabil, în orice alt mod, având în vedere încărcarea de muncă excepțională și disproporționată a instanței [original competentă], cu condiția ca o astfel de denumire să nu impună o sarcină disproporționată instanței desemnate.

(2) O astfel de desemnare poate fi inițiată de președintele instanței de recurs sau de judecată sau de procurorul general în termen de 15 zile de la primirea cazului. (3) În propunerea de inițiere a desemnării, motivele pentru care cazul ... nu poate fi auzit într-un timp rezonabil trebuie să fie descrise, împreună cu astfel de informații privind personalul și afluxul de caz, astfel cum dovedește încărcarea de muncă excepțională și disproporționată a instanței [original competentă].” În conformitate cu art. 6 § 1, reclamantul se plânge că instanța desemnată nu a fost un „tribunal stabilit prin lege”. Întrebări către părți Care erau exact criteriile juridice, factuale sau organizative pentru realocarea cazurilor în aplicarea articolului 62 alineatul (1) din Legea nr. CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea justiției?

Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea DMD GROUP, a.s., v. Slovacia , nr. 19334/03, §§ 62-72, 5 Octombrie 2010)? În special, se poate considera că instanța desemnată care a tratat cazul său „un tribunal independent și imparțial instituit prin lege”, conform articolului 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 20 February 2015

SECOND SECTION

Application no. 57774/13

MIRACLE EUROPE KFT

against Hungary lodged on 5 September 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Miracle Europe Kft, is a limited liability company registered under Hungarian law, with its seat in Budapest. It is represented before the Court by Mr D. Karsai, a lawyer practising in Budapest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In a dispute concerning a construction project envisaged in public procurement, in January 2012 the applicant company brought an action in damages against a university. On 16 February 2012 the head of the national judiciary assigned the case to the Zalaegerszeg High Court, deviating from the normal rules of geographical competence by virtue of a legal provision allowing for such measures for the sake of judicial economy (see below).

It was observed that the otherwise competent Budapest High Court’s workload was excessive. The Zalaegerszeg High Court dismissed the claim, and that decision was confirmed by the Pécs Court of Appeal on 18 September 2012. On 7 September 2013 the Kúria (the Supreme Court) upheld these decisions. The courts held in essence that the applicant company’s perception according to which the university had unlawfully backed out of the investment contract (namely, the construction of a dormitory) was nothing more than a misconception of the law and a tendentious interpretation of the circumstances, and that the facts of the case did not reveal any compensation liability on the respondent’s side, for want of unlawfulness.

The applicant’s motion to the Constitutional Court, including a complaint about the assignment of the case to the Zalaegerszeg High Court, was declared inadmissible on 24 June 2013. B. Relevant domestic law Section 62 of Act no. CLXI of 2011 on the Organisation and Administration of the Judiciary (enacted on 3 December 2011) provides: “(1) The President of the National Judicial Office may exceptionally designate a court other than the geographically competent one (provided that the two have the same competence) to deal with a case, if the case – or a group of cases received by the [originally competent] court in a given period – cannot be heard within a reasonable time in any other way on account of the exceptional and disproportionate workload of the [originally competent] court, provided that such a designation does not impose a disproportionate burden on the designated court.

(2) Such a designation can be initiated by the president of the court of appeal or of the high court or by the Attorney General within 15 days from the receipt of the case. (3) In the motion to initiate the designation, the reasons for which the case ... cannot be heard within a reasonable time must be outlined, together with such information on staffing and case influx as proves the exceptional and disproportionate workload of the [originally competent] court.” COMPLAINT Under Article 6 § 1, the applicant complains that the designated court was not a ‘tribunal established by law’.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. What exactly were the legal, factual or organisational criteria for reassigning cases in application of section 62 (1) of Act no. CLXI of 2011 on the Organisation and Administration of the Judiciary? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of its civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention (see DMD GROUP, a.s., v. Slovakia , no. 19334/03, §§ 62 to 72, 5 October 2010)? In particular, can the designated court which dealt with its case be regarded as ‘an independent and impartial tribunal established by law’, as required by Article 6 § 1 of the Convention?