CASE OF MIRACLE EUROPE KFT v. HUNGARY

RESPONDENT

HUN

HOTĂRÂRE

12.01.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Tribunal established by law)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MIRACLE EUROPE KFT v. HUNGARY (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

Reclamantul este o societate de răspundere limitată înregistrată în temeiul dreptului maghiar, cu sediul său în Budapesta. Într-un litigiu privind un proiect de construcție prevăzut în achizițiile publice, în ianuarie 2012, societatea reclamantă a introdus o acțiune în daune împotriva unei universități. Președintele Curții Supreme de Supraveghere competente teritoriale a solicitat Oficiului Judiciar Național (“NJO”) să reasigneze cazul la o altă instanță de același nivel jurisdicțional. În cererea, președintele a furnizat informații cu privire la cazul care trebuie transferat și a indicat datele și circumstanțele care au împiedicat avizul, într-un termen rezonabil, din acest caz, considerat de mare importanță, prin bazarea, în special, a sarcinii judecătorilor care au auzit cazurile civile, care depășește semnificativ media națională. Președintele ONM a examinat statisticile privind încărcarea cauzei Curții Înalte de la Budapesta, inclusiv volumul cazurilor extrem de importante și prioritare și volumul de muncă al judecătorilor care au auzit cazurile civile. Ea a constatat că, având în vedere termenele legale scurte, alegerea cazului într-un termen rezonabil nu a putut fi asigurată decât prin realocarea cazului la o altă instanță. Prin solicitarea informațiilor de la președintele Curții Înalte Zalaegerszeg, președintele NJO a examinat, de asemenea, sarcina și condițiile operaționale, inclusiv personalul și facilitățile, ale Diviziei Civile a Curții Înalte Zalaegerszeg. Pe baza acestor informații, președintele NJO s-a convins că realocarea cauzei la Tribunalul înalt Zalaegerszeg nu ar impune instanței respective o sarcină disproporționată. 10. În scopul economiei judiciare, astfel cum s-a apreciat mai sus, la 16 februarie 2012, președintele cauzei NJO a atribuit Hotărârea Curții Înalte Zalaegerszeg (decizie nr. 29/2012. (II.16.) OBHE), acționând în conformitate cu competențele conferite de lege. 11. Înaltul Tribunal Zalaegerszeg a auzit cauza și a respins reclamația la 5 iunie 2012. Decizia respectivă a fost confirmată de Curtea de Apel Pécs la 18 septembrie 2012, o hotărâre de la 12 octombrie 2012. Competența teritorială a acesteia de a auzi recursul a fost o consecință a cazului care a fost atribuit Curții Înalte Zalaegerszeg. 12. Între timp, la 17 septembrie 2012, Consiliul Judiciar Național a emis decizia nr. 58/2012 privind „Orientările care trebuie respectate în ceea ce privește realocarea cazului”. 13. La 7 septembrie 2013, Kúria a susținut hotărârile Curții Înalte și Curții de Apel în cadrul procedurilor de reexaminare. În esență, instanțele au considerat că percepția societății reclamante conform căreia universitatea s-a susținut ilegal din contractul de investiții (de exemplu, construcția unui dormitor) nu este decât o confuzie greșită a legii și o interpretare tendențială a circumstanțelor, și că faptele cazului nu au dezvăluit nicio răspundere de compensare de partea demandantului, pentru lipsa de ilegalitate. 14. Între timp, la 13 decembrie 2012, reclamantul a depus o plângere constituțională. Acesta a numărat – și a respectat – termenul legal de șase zile pentru a face acest lucru din serviciul deciziei finale în acest caz, adică. de la 12 octombrie 2012. În primul rând, a susținut că instanța internă a ajuns la deciziile lor în mod arbitrar și, în al doilea rând, a fost privată de un „tribunal stabilit prin lege”, deoarece prin decizia nr. 29/2012. (II.16.) OBHE Președintele NJO a transferat cazul de la instanța competentă inițial la Tribunalul de Inalt Zalaegerszeg. 15. Denumirea constituțională a fost declarată inadmisibilă la 10 iunie 2013 (decizie nr. 3123/2013. (VI. 24. AB). Curtea Constituțională a susținut că cazul în ansamblu nu a dezvăluit nici arbitraritate sau nedreptate ca atare. În ceea ce privește plângerea specifică cu privire la relocarea, statul membru a considerat că această chestiune a fost severabilă din procedura principală. Din opinia că termenul statutar de șase zile a avut loc, în acest sens, din decizia de realocare din 16 februarie 2012 – mai degrabă decât din 12 octombrie 2012 interpretată de reclamant – și, din acest motiv, această parte a moțiunii a fost limitată la timp. 16. La 2 decembrie 2013, Curtea Constituțională a adoptat hotărârea nr. 36/2013. (XII.5.) AB în ceea ce privește transferul, în urmărirea plângerilor constituționale originare din alte cazuri decât cele ale reclamantului. Acesta a susținut că reglementările care întemeiau președintele NJO să reasigneze cazurile în instanțe (în special articolele 62 și 63 din Legea nr. CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea curților, în vigoare între 1 ianuarie și 16 iulie 2012, a se vedea punctul 20 de mai jos) au fost neconstituționale și în încălcarea articolului 6 din convenție. Potrivit Curții Constituționale, dreptul judecătorului „natural” (legislativ) alcătuiește din dreptul de a avea un caz examinat de către o instanță „constatată prin lege” și cere ca un judecător care aparține instanței cu competență și competență teritorială și desemnat prin normele obiective prefișate ale acestei instanțe. În opinia Curții Constituționale, reglementările impugate, care au conferit responsabilitatea de relocare a cazurilor, cel puțin în perioada materială, în întregime președintele NJO, au încălcat aceste principii. În plus, aceasta a încălcat cerința apariției imparțialității. De asemenea, Curtea Constituțională a susținut că lipsa unui remediu împotriva hotărârii Președintelui NJO a încălcat Legea Fundamentală, precum și art. 13 din Convenție. Curtea Constituțională nu a prescris nicio consecință juridică specială a acestei decizii pentru procedurile în curs de desemnare în cauză. În consecință, hotărârea Curții Constituționale nu a invalidat nici o decizie de realocare adoptată anterior (a se vedea punctele 19 și 24 de mai jos).

The applicant is a limited liability company registered under Hungarian law, with its seat in Budapest. 6. In a dispute concerning a construction project envisaged in public procurement, in January 2012 the applicant company brought an action in damages against a university. 7. The President of the territorially competent Budapest High Court requested the National Judicial Office (“NJO”) to reassign the case to another court of the same jurisdictional level. In the request the President provided particulars about the case to be reassigned and indicated the data and the circumstances which prevented the adjudication, within a reasonable time, of this case, deemed to be of high importance, by relying on, in particular, the case-load of judges hearing civil cases, significantly exceeding the national average. 8. The President of the NJO examined the case-load statistics of the Budapest High Court, including the volume of highly important and priority cases and the workload of judges hearing civil cases. She found that, in view of the short statutory time-limits, the adjudication of the case within a reasonable time could only be ensured by reassigning the case to another court. 9. By requesting information from the President of the Zalaegerszeg High Court, the President of the NJO also examined the case-load and the operational conditions, including staff and facilities, of the Civil Division of the Zalaegerszeg High Court. On the basis of this information, the President of the NJO was satisfied that the reassignment of the case to the Zalaegerszeg High Court would not impose a disproportionate burden on that court. 10. For the sake of judicial economy as appreciated above, on 16 February 2012 the President of the NJO case assigned the case to the Zalaegerszeg High Court (decision no. 29/2012. (II.16.) OBHE), acting within the powers conferred upon her by the law. 11. The Zalaegerszeg High Court heard the case and dismissed the claim on 5 June 2012. That decision was confirmed by the Pécs Court of Appeal on 18 September 2012, a ruling served on 12 October 2012. The latter’s territorial competence to hear the appeal was a consequence of the case having been assigned to the Zalaegerszeg High Court. 12. Meanwhile, on 17 September 2012 the National Judicial Council issued decision no. 58/2012 on “the guidelines to be observed in respect of case reassignment”. 13. On 7 September 2013 the Kúria upheld the decisions of the High Court and the Court of Appeal in review proceedings. The courts held in essence that the applicant company’s perception according to which the university had unlawfully backed out of the investment contract (namely, the construction of a dormitory) was nothing more than a misconception of the law and a tendentious interpretation of the circumstances, and that the facts of the case did not reveal any compensation liability on the respondent’s side, for want of unlawfulness. 14. Meanwhile, on 13 December 2012 the applicant filed a constitutional complaint. It counted – and complied with – the statutory sixty-day time-limit to do so from the service of the final decision in the case, i.e. from 12 October 2012. It claimed firstly that the domestic courts had reached their decisions in an arbitrary manner and, secondly, that it was deprived of a “tribunal established by law”, since by decision no. 29/2012. (II.16.) OBHE the President of the NJO had reassigned the case from the originally competent court to the Zalaegerszeg High Court. 15. The constitutional complaint was declared inadmissible on 10 June 2013 (decision no. 3123/2013. (VI. 24.) AB). The Constitutional Court held that the case as a whole did not reveal any arbitrariness or unfairness as such. As regards the specific complaint about the reassignment, it held that this issue was severable from the main procedure. It was of the view that the sixty-day statutory time-limit had run, in that respect, from the very reassignment decision of 16 February 2012 – rather than from 12 October 2012 as construed by the applicant – and for that reason this part of the motion was time-barred. 16. On 2 December 2013 the Constitutional Court adopted decision no. 36/2013. (XII.5.) AB in the matter of reassignment, in pursuit of constitutional complaints originating in cases other than that of the applicant. It held that the regulations which entitled the President of the NJO to reassign cases among courts (notably, sections 62 and 63 of Act no. CLXI of 2011 on the Organisation and Administration of Courts, as in force between 1 January and 16 July 2012, see paragraph 20 below) had been unconstitutional and in violation of Article 6 of the Convention. According to the Constitutional Court, the right for one’s “natural” (lawful) judge flows from the right to have one’s case examined by a court “established by law” and requires that a case be heard by a judge belonging to the court with competence and territorial jurisdiction and designated by the pre-established objective rules of case assignment of that court. In the Constitutional Court’s view, the impugned regulations, which had conferred responsibility for the reassignment of cases, at least in the material period, entirely on the President of the NJO, had been in breach of those principles. Moreover, it had violated the requirement of the appearance of impartiality. The Constitutional Court also held that the lack of a remedy against the decision of the President of the NJO had violated the Fundamental Law, as well as Article 13 of the Convention. The Constitutional Court did not prescribe any particular legal consequence of this decision for the ongoing procedures concerned by re-assignment. Consequently, the Constitutional Court’s decision did not invalidate any reassignment decisions taken previously (see paragraphs 19 and 24 below).

§ Cauze similare