Reclamanții, dl Béla Kovács și dna Béláné Kovács, sunt resortisanți maghiari, născuți în 1954 și respectiv în 1956 și locuiesc în Budapesta. Au fost reprezentați în fața Curții de către dl A. Cech, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallodi, agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamanții sunt un cuplu căsătorit. La 4 octombrie 2007 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamanților pentru încălcarea dreptului de autor. Investigația a fost încheiată la 28 februarie 2011. Un proiect de procedură a fost preferat la 9 ianuarie 2012. Curtea de judecată geografic competentă pentru a încerca reclamanții a fost Tribunalul Inalt de Budapesta. Cu toate acestea, la 17 ianuarie 2012, președintele acestei instanțe a propus președintelui Oficiului Judiciar Național („NJO”) să numească o altă instanță, deoarece încărcătura de lucru a Curții Înalte de la Budapesta nu a permis o audiție într-un timp rezonabil. Președintele Curții Supreme din Budapesta a specificat faptele care subliniază complexitatea cauzei, un caz de prioritate înaltă în care se aplicau termene procedurale foarte stricte pentru instanță. El a identificat obstacolele în calea hotărârii în timp util a cazului și a furnizat informații detaliate cu privire la încărcarea de muncă a bancului penal al Curții Supreme din Budapesta. S-a declarat că cazul reclamanților a implicat 28 de acuzați, 27 de avocați, 28 de martori, un interpret și experți. Dosarul de anchetă a constituit 84 de cutii de fișiere, iar proiectul de procedură de inculpare a consistat în 50 de pagini cu o anexă a 50 de pagini. Acuzațiile privind încălcarea dreptului de autor comise între 2002 și 2009 au constituit 418 pentru unele dintre acuzații, iar acuzațiile privind unele dintre inculpați au inclus, de asemenea, spălarea de bani și participarea la o organizație penală. Potrivit informațiilor furnizate de președintele Curții Supreme din Budapesta, instanța sa a ajuns la limitele capacităților sale administrative și infrastructurale, din cauza altor cazuri de înaltă profil. La 23 ianuarie 2012, președintele NJO a solicitat informații suplimentare de la Președintele Curții Supreme din Budapesta, în conformitate cu orientările pentru solicitarea relocarii, apoi în curs de elaborare. (Aceste orientări au fost trimise președinților instanțelor înalte, instanțelor de apel și Kúria pentru consultare la 9 februarie 2012. Începând cu 17 septembrie 2012, acestea au fost incluse în decizia nr. 58/2012 a Consiliului Național de Justiție intitulată „Orientările care urmează să fie respectate în ceea ce privește realocarea cazului”. În consecință, au fost furnizate informații suplimentare privind personalul și sarcina cazului la 31 ianuarie 2012. Între timp, NJO a identificat șase instanțe înalte care au fost în cel mai bun caz în ceea ce privește statisticile lor privind încărcarea de muncă. Președintele ONJ a solicitat avizele președintelui acestor instanțe la 7 februarie 2012. De asemenea, a solicitat avizul procurorului general, care a propus relocarea la Curtea Înaltă Kecskemét. Înaltul Tribunal Balassagyarmat, precum și altor două instanțe, s-au declarat pregătiți să judece cazul reclamanților. La 16 februarie 2012, Președintele NJO a numit, în aplicarea articolului 62 alineatul (1) din Legea nr. CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea curților, Înaltul Tribunal Balassagyarmat să procedă la acest caz, deoarece acesta a avut capacitatea de a face față acesteia în timp util (în timp ce un alt caz a fost transferat la Curtea Înaltă Kecskemét). Între 12 noiembrie 2012 și 12 octombrie 2013 Curtea Înaltă Balassagyarmat a avut loc mai multe audieri. Procesul este încă în așteptare în primă instanță. 10. Între timp, la 29 martie 2012, reclamanții au depus o plângere constituțională cu privire la relocarea și fundamentul său juridic. 11. La 2 decembrie 2013, Curtea Constituțională a adoptat hotărârea nr. 36/2013. (XII.5.) AB în această chestiune. XIX din 1998 privind procedura penală, în vigoare între 7 ianuarie 2011 și 31 iulie 2013, a se vedea punctele 19 și 20 de mai jos) au fost neconstituționale și în încălcarea articolului 6 din convenție. Potrivit Curții Constituționale, dreptul judecătorului „natural” (legislativ) alcătuiește din dreptul de a fi judecat de către o instanță „constatată prin lege” și cere ca un judecător să fie auzit de un judecător care aparține instanței cu competență și competență și desemnat prin normele obiective preestabite ale acestei instanțe. În opinia Curții Constituționale, reglementarea încurcată, care a conferit responsabilitatea pentru relocarea cazurilor, cel puțin în perioada materială, în întregime președintele NJO, a încălcat aceste principii. În plus, a încălcat cerința apariției imparțialității. De asemenea, Curtea Constituțională a susținut că lipsa unui remediu împotriva hotărârii Președintelui NJO a încălcat Legea Fundamentală, precum și art. 13 din Convenție. Având în vedere faptul că constatarea de neconstituționalitate a acesteia a exclus, prin puterea legii, aplicarea regulamentului impugat în cazurile care au fost la originea procedurii sale (adică, cazul reclamanților și altul), Curtea Constituțională nu a specificat consecințele juridice ale constatării sale în partea operativă a deciziei. Cu toate acestea, aceasta a respins cererea reclamanților de examinare a deciziei de reassignare în sine (așa cum a fost adoptată de președintele NJO), având în vedere că Curtea Constituțională nu are competența de a inspecta astfel de decizii de natură managerială, care nu a afectat rezultatul procedurii judiciare. 12. În ziua de la decizia Curții Constituționale, Președintele NJO și-a exprimat avizul într-un comunicat de presă, spunând că decizia în cauză „alte norme nu mai sunt în vigoare [și] nu afectează validitatea deciziei de reassignare a cauzei a Președintelui NJO. [De aceea] nu are o influență directă asupra cazurilor încă în așteptare în fața instanțelor cetățenești”. 13. În conformitate cu hotărârea Curții Constituționale, Curtea Înaltă Balassagyarmat a transferat cazul reclamanților la Curtea Înaltă de la Budapesta la 10 decembrie 2013. Această ultimă instanță a declarat, la 7 ianuarie 2014, că nu are competență în acest caz și a transferat dosarul la Curtea de Apel de la Budapesta, astfel încât aceasta să atribuie instanța competentă. Curtea de Apel a trimis cazul Curții Superiore Balassagyarmat la 24 aprilie 2014. 14. Curtea Înaltă Balassagyarmat a refuzat competența la 14 mai 2014. La 23 iulie 2014, Curtea de Apel a desemnat în cele din urmă Curtea Înaltă Balassagyarmat pentru a judeca reclamanții. După cum rezultă dintr-un caz similar (a se vedea punctul 24 de mai jos), care atât competența inițială, cât și instanța cesionară au refuzat să audă și, spre deosebire de cazul în cauză, au fost deja îndreptate către Kúria pentru desemnarea unei instanțe pentru proces, Kúria a considerat că declarația de neconstituționalitate a legislației – și deja abrogată – nu a afectat validitatea deciziei de rescriere a cazului în sine a Președintelui NJO, având în vedere că Curtea Constituțională nu a specificat nici o consecință juridică pentru constatarea menționată mai sus și deoarece instanțele obișnuite nu au dreptul să înlocuiască decizia Curții Constituționale în acest sens. 16. În alt caz (a se vedea punctul 25 de mai jos), Kúria a ajuns la o concluzie similară, deși cu un raționament puțin diferit: a afirmat că decizia Curții Constituționale este imaterială în circumstanțele și a desemnat instanța cesionară în legătură cu principiul isenției. 17. Actul privind dispozițiile tranzitorii ale legii fundamentale prevede următoarele: „(3) Pentru a garanta dreptul la judecată într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la articolul XXVIII alineatul (1) din Legea fundamentală, președintele Oficiului Național de Justiție poate atribui orice caz unei instanțe la un nivel egal, dar în afara jurisdicției normale, în cazul în care sarcina dintre instanțe nu este echilibrată. (4) Pentru a garanta dreptul la judecată într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la articolul XXVIII alineatul (1) din Legea fundamentală, Procurorul public, în calitate de lider și manager al Biroului Procuror pe baza articolului 29 din Legea fundamentală, poate atribui orice caz unei instanțe la un nivel egal, dar în afara jurisdicției normale, în cazul în care sarcina dintre instanțe nu este echilibrată. Acest lucru nu afectează dreptul președintelui Oficiului Judiciar Național, astfel cum este acordat la alin. (3) și dreptul acuzației de a atribui un caz oricărei instanțe aflate în jurisdicția lor.” 18. Legea fundamentală, în vigoare între 1 aprilie și 1 octombrie 2013, prevede următoarele: „4 În interesul executării dreptului fundamental la o decizie judiciară într-un timp rezonabil și o distribuție echilibrată a sarcinii între instanțe, președintele Oficiului Judiciar Național poate desemna o instanță, pentru cazurile definite într-o lege cardinală și într-un mod definit și într-o lege cardinală, altul decât instanța de competență generală, dar cu aceeași competență de a judeca cazul.” 19. Legea nr. CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea curților prevede următoarele: „(1) Nimeni nu poate fi privat de judecătorul său desemnat în mod legal. (2) Un judecător în mod legal este judecătorul atribuit unui caz specific în cadrul programului de lucru al Curții care are competență și competență în acest caz.” (1) Un caz poate fi realocat în mod excepțional de către președintele Oficiului Judiciar Național (Országos Bírósági Hivatal, “NJO”) la o altă instanță care are aceeași competență ca instanța competentă în cazul în care hotărârea cazului sau un grup specific de cazuri depuse la instanță într-o anumită perioadă de timp nu poate fi asigurat în mod contrar într-o perioadă rezonabilă datorită sarcinii extraordinare și disproporționate ale instanței, cu condiția ca acest transfer să nu impună o sarcină disproporționată instanței la care este reafectată. (1) [Se bazează pe principiile stabilite de Consiliul Judiciar Național (Országos Bírói Tancs)] Președintele ONM consultă instanța la care se transferă cazul – în cazurile penale procurorul public șef, în cazul în care propunerea nu a fost depusă de procurorul public șef – și poate solicita date sau avize de la orice instanță; astfel de cereri se respectă imediat. (2) În termen de 8 zile de la primirea avizelor și a datelor menționate în subsecțiunea (1), președintele hotărârii privind relocarea prin refuzul cererii în cazul în care este nefondată sau prin realocarea cauzei la o altă instanță în cazul în care moțiunea este bine fondată. În decizia, președintele NJO explică modul în care principiile stabilite de NJO au fost aplicate. (3) O parte afectată de reassignare poate depune recurs împotriva deciziei de reassignare în termen de 8 zile de la publicarea deciziei pe site-ul oficial al instanțelor și pe site-ul central. ... (4) ... Appelul este judecat de către Kúria în proceduri neligioase în termen de 8 zile. ... (5) ... În cazul în care decizia privind relocarea nu este în conformitate cu regulile prezentei Acte care reglementează relocarea cazurilor, Kúria anulează decizia. O decizie privind relocarea unui caz nu poate fi modificată de către Kúria.” 20. XIX din 1998 privind procedura penală prevede următoarele: „(1) Un caz poate, în mod excepțional, fi transferat de către președintele Oficiului Judiciar Național („NJO”) la o altă instanță care are aceeași competență ca și instanța competentă, în cazul în care pronunțarea cazului nu poate fi asigurată altfel într-o perioadă rezonabilă datorită sarcinii extraordinare ale instanței, cu condiția ca acest transfer să nu impună o sarcină disproporționată instanței la care acest caz este repartizat.” (1) Nimeni nu poate acționa ca judecător ... e) în cazul în care el sau ea nu poate fi așteptat să formeze o opinie neprevăzută din alte motive.” (1) Judecătorul afectat de un motiv de excludere și judecătorul președinte care descoperă cunoștința existenței unui motiv de excludere împotriva unui membru al comitetului de instanță informează imediat președintele instanței. (2) Motivul de excludere poate fi, de asemenea, raportat de ... acuzatul sau avocatul pentru apărare .... (3) După începerea procesului, persoanele specificate în subsecțiunea (2) pot invoca doar motivul de excludere reglementat în secțiunea 21 alineatele (1) e), în cazul în care acestea justifică faptul că au cunoaștet faptul că notificarea nu a avut loc decât după începerea procesului și a raportat imediat.” (1) Cu excepția cazului în care se face o excepție în temeiul prezentei acte, instanța de a doua instanță revizuiește hotărârea contestată în recurs și întreaga procedură judecătorească care a condus la hotărâre.” (1) Tribunalul de a doua instanță ... II. anulează hotărârea contestată în recurs și trimite cazul la prima instanță, în cazul în care a) instanța nu a fost formată în mod legal, b) un judecător exclus în temeiul legii a luat parte la adoptarea hotărârii ...” 21. Hotărârea Curții Constituționale nr. 36/2013. (XII.5.) AB din 2 decembrie 2013 (aprobat cu șapte voturi pentru șapte voturi împotrivă cu votul decisiv al președintelui) conține următoarele pasaje: [32] În conformitate cu articolul XXVIII (1) din Legea Fundamentală și cu art. 6 § 1 din Convenție, fiecare are dreptul la o audiere de către un tribunal instituit prin lege. Cerințele unui tribunal „instituit prin lege” incorporează dreptul la un judecător legitim, ... [care este] judecătorul care aparține instanței cu competență și competență și desemnat de regulile obiective prefișate de atribuire a acestei instanțe. ... [34] ... Desemnarea unei instanțe de judecată – și aceasta în întregime la discreția președintelui NJO – a dus la încălcarea dreptului la un judecător legitim, care rezultă din articolul XXVIII alineatul (1) din Legea fundamentală care înscrie cerința unui proces echitabil ... [38] „... Cerințele de oportunitate sunt doar unul dintre elementele unui proces echitabil și executarea acestuia nu poate fi luată în extremitate; nu poate prevalea asupra altor elemente ale unui proces echitabil și, cel mai important, nu pot fi aplicate în detrimentul altor drepturi fundamentale” [Decizia Curții constituționale nr. 20/2005. (V.26.) AB]. ... [41] În decizia sa nr. 166/2011. (XII.20.) AB cu privire, printre altele, la principiul nullum iodicium sine lege, Curtea Constituțională a subliniat (având în vedere jurisprudența Curții [europene] [din drepturile omului] că „relocarea unui anume grup de cazuri dintr-o instanță de procedură în conformitate cu normele generale de jurisdicție ale unei alte instanțe poate fi compatibilă cu Convenția numai în cazul în care normele susținute și procedurale și condițiile prealabile ale unei astfel de relocații sunt stabilite de legislatorul în parametri transparenti, predeterminați, clari și obiectivi care nu lasă (sau minim) spațiu de discreție și se asigură că decizia efectivă este luată de instituțiile proprii din sistemul judiciar independent și imparțial.” [43] Prin urmare, Curtea Constituțională a susținut că [dispozițiile impuse] sunt, de asemenea, incompatibile cu art. 6 § 1 din Convenție. [61] Deoarece, în acest caz, legislatorul nu a permis recursul împotriva unei decizii care au afectat drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză (în special drepturile acestora la un proces echitabil, astfel cum s-a explicat mai sus), Curtea Constituțională a susținut că dispoziția este neconstituțională și a încălcat, de asemenea, un tratat internațional, deoarece aceasta nu este nici compatibilă cu articolul XXVIII alineatul (7) din Legea fundamentală, nici cu art. 13 din Convenție. [62] Prin principiu, o declarație de neconstituționalitate rezultă, prin forța legii, în neaplicabilitatea [dispozițiilor impugnate] în cazurile care au fost la originea procedurii Curții Constituționale. Din acest motiv, Curtea Constituțională nu a trebuit să se pronunțe separat în această chestiune.” 22. La 17 septembrie 2012, Consiliul Judiciar Național a hotărât (rezoluția nr. 58/2012. (IX.17.) OBT) că numai aceste instanțe au dreptul să solicite relocarea a căror încărcătură a depășit media națională din trei perspective (numărul de cazuri pe judecător, proporția de cazuri pe durata de doi ani și proporția cazurilor de înaltă profil/prioritate). 23. Guvernul a prezentat trei cazuri, în care Kúria a hotărât cu privire la apeluri împotriva relocațiilor. Decizia nr. Kpkf.37.584/2012/2 conține următoarele pasaje: „... [Legea] precizează relocarea ca instituție excepțională care poate afecta numai instanțele care au aceeași competență în ceea ce privește cazurile care fac dificila alegerea efectivă și în timp util a procedurilor judiciare în fața unei instanțe, datorită complexității lor. În decizia afectată de remedierea, președintele ONM poate, și a făcut, să țină seama numai de instanțe care au aceeași competență și care corespund sistemului forumului. ... Astfel, decizia ... nu a creat o așa-numită instanță separată pentru avizul cazului individual, care ar putea avea ca rezultat o încălcare fundamentală a dreptului la o instanță numită în mod legal. ... Pe baza cifrelor și a datelor statistice, se poate stabili că cazul de „prioritate ridicată” al judecătorilor Curții Regionale de Budapesta este de mai multe ori mai mare decât alți tribunali. Din moment ce hotărârea contestată a fost luată înainte de repartizarea cazului judecătorului care de fapt hotărăște cazul, ... Dreptul pârâtului la judecătorul său „natural” nu ar putea fi, în mod evident, limitat de decizia Președintelui NJO. După relocarea, alocarea cauzei judecătorului în procedură a avut loc în conformitate cu programul de lucru prealabil accesibil clienților.” 24. Rezumatul cauzei nr. Bkk.I.519/2014, publicat de Kúria la 16 mai 2014, conține următoarele pasaje: „... [A]supra toate, întrebarea de a decide dacă instanța ordinară, a cărei jurisdicție se bazează pe o dispoziție deja abrogată care a fost constatată, de către Curtea Constituțională, neconstituțională și în încălcarea [Convenției], poate în sine să concludă că dispoziția inconstituțională nu era aplicabilă în procedura în curs, chiar dacă nici Curtea Constituțională, nici legislatorul nu au specificat o astfel de consecință. ... Anularea unei legi [de către Curtea Constituțională] ... nu aduce atingere relațiilor juridice și a drepturilor și obligațiilor care rezultă întemeiat înainte sau în ziua publicării hotărârii – cu excepția cazului în care Curtea Constituțională ordonă în mod explicit revizuirea procedurii ... ... ... În absența oricăror instrucțiuni specifice ale Curții Constituționale în acest sens, declarația de neconstituționalitate a dispozițiilor (deja abrogate) care a permis președintelui NJO să desemneze instanța competentă nu afectează validitatea deciziilor adoptate pe baza acestor dispoziții.” 25. Decizia nr. Bkk.III.494/2014/4. din Kúria, adoptată la 23 aprilie 2014, conține următoarele pasaje: „Kúria decide cu privire la problema competenței] în cazul în care ambele instanțe refuză să audă cazul pentru lipsă de competență, dar nu consideră că celălalt tribunal competent reciproc și este numai unul dintre ei care consideră celălalt competent. ... În conformitate cu art. 20 alineatul (3) din Codul de Procedință Penală, o instanță este desemnată de către Kúria pentru a auzi/a încerca cazul în cazul în care circumstanțele care definesc jurisdicția nu sunt clare. ... În acest caz, jurisdicția se va baza pe decizia Kúria. ... În cazul în cauză, Kúria și-a adoptat hotărârea [alocarea cauzei la instanța desemnată anterior de Președintele NJO] cu privire la [principiul impunerii]. Președintele NJO și hotărârea Curții Constituționale sunt atât imateriale în această situație procedurală. ... Existența unui act de procedură poate fi anulat doar ... în cazul în care invalidarea a fost directă în mod explicit asupra acestuia. ... Astfel, faptul că [cortul desemnat de președinte al NJO] a efectuat deja o parte a procedurii nu poate fi ignorat; acesta constituie baza pentru aplicarea principiului isenției.” 26. Documentul CDL-AD(2012)001 conține următoarele pasaje: „Comisia recunoaște pe deplin necesitatea de a stabili o administrație eficientă și operațională a justiției. Cu toate acestea, Comisia are îndoieli serioase cu privire la modelul de reformă ales, care concentrează aceste competențe foarte mari în mâinile unei persoane individuale, președintele Oficiului Judiciar Național nou înființat (NJO). Statele se bucură de o marjă largă de apreciere atunci când stabilesc un sistem de administrare a justiției și o varietate de modele există în Europa. Cu toate acestea, în niciuna dintre statele membre ale Consiliului Europei nu au astfel de competențe importante a fost conferită unei singure persoane, care nu are suficientă responsabilitate democratică. În țările în care ministrul justiției numește judecători, ministrul este responsabil direct în fața Parlamentului, are un mandat mai scurt și are tendința de a fi implicat personal numai în cele mai importante cazuri. Chiar dacă majoritatea competențelor președintelui NJO nu se referă la luarea deciziilor în cazuri individuale, multe dintre competențele enumerate mai sus sunt legate îndeaproape de poziția judecătorului care ia aceste decizii. Președintele NJO nu este doar un „administrator” puternic al Curții, el sau ea intervine, de asemenea, foarte atent în procesul decizional prin dreptul de a transfera cazuri la o altă instanță, influența sa asupra judecătorilor individuali și asupra structurii interne a justiției. În schimb, Președintele NJO are competențe abundente și, prin urmare, este principalul actor în administrația judiciară. Cu toate acestea, pur și simpluul fapt că numai judecătorii sunt eligibile ca președinte al NJO, nu face din aceasta din urmă un organ de autoguvernământ judiciar. În schimb, acest lucru ar implica că judecătorii au un vot decisiv în alegerile sale. Întrucât președintele NJO este ales de Parlament, și anume un actor extern din punctul de vedere al justiției, acesta nu poate fi considerat un organ al autoguvernării judiciare. Alocarea cazurilor Alocarea cazurilor este unul dintre elementele de importanță crucială pentru imparțialitatea instanțelor. În ceea ce privește alocarea cazurilor, Comisia de la Veneția - în conformitate cu standardele Consiliului Europei - consideră că „alocarea cazurilor către judecători individuali ar trebui să se bazeze pe criterii obiective și transparente stabilite în avans de lege. Potrivit jurisprudenței CEDH, termenul „restabilizat prin lege” din art. 6 CEDO este de a se asigura că organizația judiciară într-o societate democratică nu depinde de discreția executivului, ci că este reglementată prin lege emanată de Parlament. Nici în țările în care legea este codificată, organizarea sistemului judiciar nu poate fi lăsată la discreția autorităților judiciare, deși acest lucru nu înseamnă că instanțele nu au o latitudine de a interpreta legislația națională relevantă. Împreună cu cuvintele exprese ale articolului 6 CEDO, în conformitate cu care „mediumul” prin care ar trebui asigurat accesul la justiție în cadrul unei audieri echitabile trebuie să fie nu numai un tribunal instituit prin lege, ci și unul care este atât „independente” și „impartială” în termeni generali și specifici [...], acest lucru implică că judecătorii sau comisioanele judiciare încredințate cu cazuri specifice nu ar trebui selectat ad hoc și/sau ad personam, ci în conformitate cu criterii obiective și transparente. Ordinul în care judecătorul individual (sau grupul de judecători) în cadrul unei instanțe este stabilit în avans, ceea ce înseamnă că este bazat pe principii obiective generale, este esențial. Este de dorit să se indică în mod clar în cazul în care se plasează responsabilitatea finală pentru alocarea corectă a cazurilor. În legislația națională, se prevede uneori că președinții instanțelor ar trebui să aibă competența de a atribui cazuri între judecători individuali. Cu toate acestea, această competență implică un element de discreție, care ar putea fi utilizat în mod necorespunzător ca un mijloc de a pune presiune pe judecători prin supraîncarcarea lor cu cazuri sau prin atribuirea lor numai cazuri de profil redus. De asemenea, este posibil să se îndrepte cazuri politic sensibile către anumite judecători și să se evite alocarea acestora către alții. Acesta poate fi un mod foarte eficient de a influența rezultatul procesului. În plus, secțiunea 76.4.b AOAC permite președintelui NJO să desemneze o altă instanță bazată pe criteriul vag de „ajudarea cazurilor într-o perioadă rezonabilă de timp”. Acest lucru se referă la articolele 11.3 și 11.4 din Actul privind dispozițiile tranzitorii din 30 decembrie 2011, care au fost adoptate la nivel constituțional pentru a depăși anularea unei dispoziții similare la nivel legislativ prin hotărârea Curții Constituționale nr. 166/2011 din 20 decembrie 2011. Curtea Constituțională a constatat această dispoziție contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului. Faptul că unele instanțe din Ungaria sunt atât de mici încât desemnarea unei astfel de instanțe ar constitui în mod eficient desemnarea unui singur judecător sau a unei camere speciale, adaugă în continuare acest lucru. Deși cerința de timp rezonabil face parte atât din articolul XXVIII Legea fundamentală, cât și din art. 6.1 CEDO, aceasta nu este absolută, ci constituie un domeniu de tensiune cu dreptul adesea contradictoriu la un proces echitabil în ceea ce privește faptul că având și exercitarea unor drepturi mai procedurale se îndreaptă neapărat în mână cu o durată mai lungă a procedurii. Având în vedere importanța dreptului la un judecător legal pentru un proces echitabil, statul trebuie să recurgă la alte mijloace mai puțin intruzive, în special pentru a asigura un număr suficient de judecători și personal de instanță. Soluții prin desemnarea arbitrară a unei alte instanțe nu pot fi justificate deloc. Pentru a preveni riscul de abuz al competenței de a aloca și de a pune dispozițiile în conformitate cu art. 6 CEDO, Comisia de la Veneția recomandă autoritățile maghiare să utilizeze alte mecanisme de distribuție a cazurilor, în special cele descrise de Comisia de la Veneția după cum urmează: „Pentru a spori imparțialitatea și independența justiției, este foarte recomandat ca ordinea în care judecătorii se ocupă de cazuri să fie determinată pe baza unor criterii generale. Acest lucru se poate face, de exemplu, pe baza ordinului alfabetic, pe baza unui sistem informatizat sau pe baza unor criterii obiective cum ar fi categoriile de cazuri. Regulile generale (inclusiv excepțiile) ar trebui formulate de lege sau de reglementări speciale pe baza legii, de exemplu în reglementările judiciare stabilite de presidium sau de președinte. Este posibil să nu fie întotdeauna posibil să se stabilească un sistem abstract complet cuprinzător care funcționează pentru toate cazurile, lăsând loc la deciziile privind alocarea în cazurile individuale. Este posibil să existe circumstanțe care ar putea necesita o necesitate de a ține seama de încărcarea de muncă sau specializarea judecătorilor. ... Cu toate acestea, criteriile pentru luarea de astfel de decizii de către președintele instanței sau presidium ar trebui definite în prealabil pe baza unor criterii obiective. Statisticile privind sarcina de lucru furnizează date statistice obiective, dar acestea nu sunt suficiente ca bază pentru decizia privind transferul, deoarece acestea nu conțin criterii pentru selecția anumitor cazuri de transfer sau pentru selecția instanței de primire individuală. Pentru a preveni orice risc de abuz, președintele instanței și președintele NJO nu ar trebui să aibă discreția de a decide care cazuri ar trebui transferate sau de a selecta instanțele de „diferință” sau de „recepție”. În plus, orice astfel de alocare ar trebui să fie supusă revizuirii pentru a ține seama de posibilele situații dificile în care persoanele fără mijloace de a veni la o instanță care este departe de orașul lor de origine. Prin urmare, ar putea exista o bază pentru un sistem obiectiv (deși se pare că în acest caz nu au fost atribuite nouă cazuri la una dintre cele mai puțin încărcate instanțe). Problema reală se află în selecția unor cazuri, care sunt transferate și în lipsa vreo justificare, de ce doar aceste cazuri au fost selectate. Delegația Comisiei a fost, într-adevăr, informată că una dintre cazurile transferate a fost una foarte sensibilă a presupusei corupții politice.” 27. Documentul nr. CDL(2009)055 conține următorul pasaj: „68. Multe constituții europene conțin un drept subjectiv la un judecător legitim. Ca regulă, garanția este exprimată într-un mod negativ, cum ar fi în Constituția Belgiei: „Nimeni nu poate fi despărțit de judecătorul că legea i-a atribuit.” (art. 13) sau Italia: „Nimeni nu poate fi eliminat de la judecătorul normal predeterminat prin lege”. Alte constituții menționează „dreptul la judecătorul legal” într-un mod pozitiv, cum ar fi Constituția Sloveniei: „Toată lumea are dreptul de a avea orice decizie cu privire la drepturile sale, datoriile și acuzațiile aduse împotriva lui făcute fără întârziere nejustificată de către o instanță independentă și imparțială constituită prin lege. Numai un judecător desemnat corespunzător în conformitate cu normele stabilite anterior prin lege și prin reglementări judiciare poate judeca astfel de individ.”
1.The applicants, Mr Béla Kovács and Mrs Béláné Kovács, are Hungarian nationals, who were born in 1954 and 1956 respectively and live in Budapest. They were represented before the Court by Mr A. Cech, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice. 2. The applicants are a married couple. 3. On 4 October 2007 criminal proceedings were initiated against the applicants on charges of copyright infringement. The investigation was terminated on 28 February 2011. A bill of indictment was preferred on 9 January 2012. 4. The court geographically competent to try the applicants was the Budapest High Court. However, on 17 January 2012 the President of this court proposed to the President of the National Judicial Office (“the NJO”) to appoint another court, because the workload of the Budapest High Court did not allow for a hearing within a reasonable time. 5. The President of the Budapest High Court specified the facts underlining the complexity of the case, a high priority case in which very strict procedural time-limits were applicable for the court. He identified the obstacles to the timely adjudication of the case and gave detailed information on the workload of the criminal bench of the Budapest High Court. It was stated that the applicants’ case involved 28 defendants, 27 counsels, 28 witnesses, an interpreter and experts. The investigation file amounted to 84 file-boxes, and the bill of indictment consisted of 50 pages with an annex of 50 pages. The counts on charges of copyright infringement committed between 2002 and 2009 amounted to 418 in respect of some of the defendants, and the charges in respect of some of the defendants included money laundering and participation in a criminal organisation as well. According to information provided by the President of the Budapest High Court, his court had reached the limits of its administrative and infrastructural capacities, because of other on-going high-profile cases. 6. On 23 January 2012 the President of the NJO requested additional information from the President of the Budapest High Court in accordance with the guidelines for requesting reassignment, then under elaboration. (These guidelines were then sent to the presidents of the high courts, courts of appeals and the Kúria for consultation on 9 February 2012. As of 17 September 2012, they were included in decision no. 58/2012 of the National Judicial Council entitled “the guidelines to be observed in respect of case reassignment”.) Accordingly, further extensive staff and case-load information was provided on 31 January 2012. 7. Meanwhile, the NJO identified six high courts which were in the best position as regards their workload statistics. The President of the NJO requested the opinions of the presidents of those courts on 7 February 2012. She also requested the opinion of the Attorney General, who proposed reassignment to the Kecskemét High Court. The Balassagyarmat High Court, as well as two other courts, declared themselves ready to try the applicants’ case. 8. On 16 February 2012 the President of the NJO appointed, in application of section 62 (1) of Act no. CLXI of 2011 on the Organisation and Administration of Courts, the Balassagyarmat High Court to proceed with the case, as the latter had capacity to deal with it in due time (while another case was reassigned to the Kecskemét High Court). There was no remedy available to the applicants against this decision at the material time. 9. Between 12 November 2012 and 12 October 2013 the Balassagyarmat High Court held several hearings. The trial is still pending at first instance. 10. Meanwhile, on 29 March 2012 the applicants filed a constitutional complaint about the reassignment and its legal background. 11. On 2 December 2013 the Constitutional Court adopted decision no. 36/2013. (XII.5.) AB in the matter. It held that the regulation which entitled the President of the NJO to reassign cases among courts (notably, sections 62 and 63 of Act no. CLXI of 2011 on the Organisation and Administration of Courts, as in force between 1 January and 16 July 2012, as well as section 20/A of Act no. XIX of 1998 on Criminal Procedure, as in force between 7 January 2011 and 31 July 2013, see paragraphs 19 and 20 below) had been unconstitutional and in violation of Article 6 of the Convention. According to the Constitutional Court, the right for one’s “natural” (lawful) judge flows from the right to be tried by a court “established by law” and requires that a case be heard by a judge belonging to the court with competence and jurisdiction and designated by the pre-established objective rules of case assignment of that court. In the Constitutional Court’s view, the impugned regulation, which had conferred responsibility for the reassignment of cases, at least in the material period, entirely on the President of the NJO, had been in breach of those principles. Moreover, it had violated the requirement of the appearance of impartiality. The Constitutional Court also held that the lack of a remedy against the decision of the President of the NJO had violated the Fundamental Law, as well as Article 13 of the Convention. Considering that its finding of unconstitutionality excluded, by the force of law, the application of the impugned regulation in the cases which had been at the origin of its proceedings (that is, the applicants’ case and another one), the Constitutional Court did not specify the legal consequences of its finding in the operative part of the decision. However, it dismissed the applicants’ request for the examination of the reassignment decision itself (as adopted by the President of the NJO), considering that the Constitutional Court did not have competence to inspect such decisions of a managerial nature, which did not affect the outcome of the judicial proceedings. 12. The day after the Constitutional Court’s decision, the President of the NJO expressed her opinion in a press release, saying that the decision concerned “some rules no longer in force [and] does not affect the validity of the case reassignment decision of the President of the NJO. [It] therefore does not have direct influence on cases still pending before assignee courts”. 13. Pursuant to the Constitutional Court’s decision, the Balassagyarmat High Court transferred the applicants’ case back to the Budapest High Court on 10 December 2013. This latter court declared, on 7 January 2014, that it had no jurisdiction in the case and transferred the case file to the Budapest Court of Appeal so that it should assign the competent court. The Court of Appeal remitted the case to the Balassagyarmat High Court on 24 April 2014. 14. The Balassagyarmat High Court refused jurisdiction on 14 May 2014. On 23 July 2014 the Court of Appeal finally appointed the Balassagyarmat High Court to try the applicants. No remedy lay against this decision. 15. As appears from a similar case (see paragraph 24 below), which both the originally competent and the assignee court refused to hear and – unlike the present case – had already been referred to the Kúria for the designation of a court for the trial, the Kúria considered that the declaration of unconstitutionality of the impugned – and already repealed – legislation did not affect the validity of the case reassignment decision of the President of the NJO itself, given that the Constitutional Court did not specify any legal consequence for its finding outlined above and because ordinary courts are not entitled to substitute the Constitutional Court’s decision in this respect. 16. In another case (see paragraph 25 below), the Kúria came to a similar conclusion, albeit with a slightly different reasoning: it held that the decision of the Constitutional Court was immaterial in the circumstances and designated the assignee court with reference to the principle of pre-emption. 17. The Act on the Transitional Provisions of the Fundamental Law provided as follows: “(3) In order to guarantee the right to trial within a reasonable timeframe, as provided in Article XXVIII(1) of the Fundamental Law, the President of the National Judicial Office may assign any case to a court at an equal level but outside the normal court’s jurisdiction, if the caseload across courts is not balanced. (4) In order to guarantee the right to trial within a reasonable timeframe, as provided in Article XXVIII(1) of the Fundamental Law, the Public Prosecutor, as the leader and manager of the Office of the Prosecutor based on Article 29 of the Fundamental Law, may assign any case to a court at an equal level but outside the normal court’s jurisdiction, if the caseload across courts is not balanced. This does not impact the right of the President of the National Judicial Office as granted in paragraph (3) and the right of the prosecution to assign a case to any court within their jurisdiction.” 18. The Fundamental Law, as in force between 1 April and 1 October 2013, provided as follows: “(4) In the interest of the enforcement of the fundamental right to a court decision within a reasonable time and a balanced distribution of caseload between the courts, the President of the National Judicial Office may designate a court, for cases defined in a cardinal Act and in a manner defined also in a cardinal Act, other than the court of general competence but with the same jurisdiction to adjudicate the case.” 19. Act no. CLXI of 2011 on the Organisation and Administration of Courts provides as follows: “(1) No one may be deprived of his lawfully appointed judge. (2) A lawfully appointed judge is the judge assigned to a specific case under the work schedule of the court having competence and jurisdiction in the case.” “(1) A case may exceptionally be reassigned by the President of the National Judicial Office (Országos Bírósági Hivatal, “NJO”) to another court having the same competence as the competent court if the adjudication of the case or a specific group of cases filed with the court in a given period of time cannot otherwise be ensured within a reasonable length of time due to the court’s extraordinary and disproportionate caseload, provided that such reassignment does not impose a disproportionate burden on the court to which the case is reassigned.” (1) [By relying on the principles determined by the National Judicial Council (Országos Bírói Tanács)] the President of the NJO shall, within 8 days from receipt of the motion, examine whether in light of the case flow, the personnel and other data and of the specific features of the case affected by the reassignment, the motion is well-founded and shall examine to which court the case may be reassigned. The President of the NJO shall consult the court to which the case is reassigned – in criminal cases the Chief Public Prosecutor, if the motion has been filed not by the Chief Public Prosecutor – and may request data or opinion from any court; such requests shall be complied with immediately. (2) The President of the NJO shall, within 8 days from receipt of the opinions and data referred to in subsection (1) decide on the reassignment by refusing the motion in case it is ill-founded or by reassigning the case to another court in case the motion is well-founded. In the decision, the President of the NJO shall explain how the principles determined by the NJO were applied. (3) A party affected by the reassignment may file an appeal against the decision on the reassignment within 8 days from the publication of the decision on the courts’ official website and on the central website. ... (4) ... The appeal shall be adjudicated by the Kúria in non-litigious proceedings within 8 days. ... (5) ... If the decision on the reassignment is not in conformity with those rules of this Act which govern the reassignment of cases, the Kúria shall quash the decision. A decision on the reassignment of a case may not be modified by the Kúria.” 20. Act no. XIX of 1998 on Criminal Procedure provides as follows: “(1) A case may, exceptionally, be reassigned by the President of the National Judicial Office (“NJO”) to another court having the same competence as the competent court if the adjudication of the case cannot otherwise be ensured within a reasonable length of time due to the court’s extraordinary caseload, provided that such reassignment does not impose a disproportionate burden on the court to which the case is reassigned.” “(1) No one may act as a judge ... e) if he or she cannot be expected to form an unbiased opinion for other reasons.” “(1) The judge affected by a ground for exclusion and the presiding judge gaining knowledge of the existence of a ground for exclusion against a member of the court committee shall immediately notify the President of the court thereof. (2) The ground for exclusion may also be reported by ... the defendant, or the counsel for the defence .... (3) Following the commencement of the trial the persons specified in subsection (2) may only invoke the ground for exclusion regulated in section 21 (1) e), if they substantiate that they gained knowledge of the fact underlying the notification only after the commencement of the trial and reported it immediately.” “(1) Unless an exception is made under this Act, the second instance court shall review the judgment challenged in the appeal and the entire court proceedings having led to the judgment.” “(1) The second instance court ... II. shall quash the judgment challenged in the appeal and remit the case to the first instance, if a) the court was not lawfully formed, b) a judge excluded under the law took part in adopting the judgment ...” 21. Constitutional Court decision no. 36/2013. (XII.5.) AB of 2 December 2013 (adopted by seven votes to seven with the casting vote of the President) contains the following passages: “[32] According to Article XXVIII (1) of the Fundamental Law and Article 6 § 1 of the Convention, everyone is entitled to a hearing by a tribunal established by law. The requirement of a tribunal “established by law” incorporates the right to a lawful judge, ... [who is] the judge belonging to the court with competence and jurisdiction and designated by the pre-established objective rules of case-assignment of that court. ... [34] ... The designation of a court for the trial – and this entirely at the discretion of the President of the NJO – resulted in the violation of the right to a lawful judge, flowing from Article XXVIII (1) of the Fundamental Law that enshrines the requirement of a fair trial ... [38] ‘... The requirement of timeliness is only one of the elements of a fair trial and its enforcement cannot be taken to the extreme; it cannot prevail over other elements of fair trial and, most importantly, cannot be applied to the detriment of other fundamental rights’ [Constitutional Court decision no. 20/2005. (V.26.) AB]. ... [41] In its decision no. 166/2011. (XII.20.) AB concerning, among other issues, the principle of nullum iudicium sine lege, the Constitutional Court emphasised (having regard to the case-law of the [European] Court [of Human Rights] that ‘the reassignment of a particular group of cases from a court proceeding under the general jurisdiction rules to the jurisdiction of another court may only be compatible with the Convention if the substantive and procedural rules and preconditions of such a reassignment are laid down by the lawmaker in transparent, pre-determined, clear and objective parameters leaving no (or minimal) room for discretion and ensuring that the actual decision is taken by the own institutions of the independent, impartial court system.’ ... [43] Therefore, the Constitutional Court held that the [impugned provisions] were also incompatible with Article 6 § 1 of the Convention. [61] Since in the present case the lawmaker did not allow appeal against a decision which affected the fundamental rights of the persons concerned (in particular, their rights to a fair trial, as explained above), the Constitutional Court held that the provision was unconstitutional and also violated an international treaty, in that it was neither compatible with Article XXVIII (7) of the Fundamental Law nor with Article 13 of the Convention. [62] As a matter of principle, a declaration of unconstitutionality results, by the force of law, in the non-applicability of [the impugned provisions] in the cases which were at the origin of the Constitutional Court’s proceedings. For this reason, the Constitutional Court did not have to rule on this question separately.” 22. On 17 September 2012 the National Judicial Council decided (resolution no. 58/2012. (IX.17.) OBT) that only those courts were entitled to request reassignment whose workload exceeded the national average from three perspectives conjointly (number of cases per judge, the proportion of cases pending over two years and the proportion of high-profile/priority cases). 23. The Government submitted three cases, in which the Kúria decided on appeals against reassignments. Decision no. Kpkf.37.584/2012/2 contains the following passages: “... [The law] specifies reassignment as an exceptional institution which may only affect courts having the same competence in respect of cases making the effective and timely adjudication of court proceedings pending before a court difficult, due to their complexity. In the decision affected by the remedy, the President of the NJO may, and did, take into account only courts having the same competence and fitting the forum system. ... Thus the decision ... did not create a so-called separate court for the adjudication of the individual case which might have resulted in a fundamental breach of the right to a lawfully appointed court. ... Based on numbers and statistical data it can be established that the “high-priority” caseload of judges of the Budapest Regional Court is several times higher than at other tribunals. Since the challenged decision was taken prior to the assignment of the case to the judge actually adjudicating the case, ... the defendant’s right to his “natural” judge could obviously not be limited by the decision of the President of the NJO. Following the reassignment, the assignment of the case to the judge proceeding in the case took place according to the pre-arranged work schedule accessible to clients.” 24. The summary of case no. Bkk.I.519/2014., published by the Kúria on 16 May 2014, contains the following passages: “... [A]bove all, the question to decide was whether the ordinary court, whose jurisdiction is based on an already repealed provision that had been found, by the Constitutional Court, unconstitutional and in breach of [the Convention], can itself conclude that the unconstitutional provision had not been applicable in the ongoing proceedings, even if neither the Constitutional Court nor the lawmaker specified a consequence of that kind. ... Annulation of a law [by the Constitutional Court] ... does not prejudice legal relationships and ensuing rights and obligations established before or on the day of the decision’s publication – except when the Constitutional Court explicitly orders the review of the criminal ... proceedings. ... In the absence of any specific Constitutional Court instructions in this respect, the declaration of unconstitutionality of the (already repealed) provisions that made possible for the President of the NJO to designate the competent court does not affect the validity of the decisions adopted on the basis of those provisions.” 25. Decision no. Bkk.III.494/2014/4. of the Kúria, adopted on 23 April 2014, contains the following passages: “[The Kúria shall decide on the question of jurisdiction] if two courts both refuse to hear the case for want of jurisdiction, but they do not consider the other court competent reciprocally and it is only one of them who deems the other one competent. ... According to section 20 (3) of the Code of Criminal Procedure, a court shall be designated by the Kúria to hear/try the case if the circumstances defining the jurisdiction are unclear. ... In that case, jurisdiction will be based on the decision of the Kúria. ... In the present case, the Kúria adopted its decision [assigning the case to the court designated previously by the President of the NJO] with regard to [the principle of pre-emption]. The former assignment decision of the President of the NJO and the decision of the Constitutional Court are both immaterial in this procedural situation. ... The existence of a procedural act may only be set aside ... if the invalidation was explicitly directed on it. ... Thus, the fact that the [court designated by the President of the NJO] already conducted a part of the proceedings cannot be ignored; it forms the basis for the application of the principle of pre-emption.” 26. Document CDL-AD(2012)001 contains the following passages: “The Commission fully acknowledges the need to establish an efficient and operational administration of justice. However, the Commission has serious doubts about the reform model chosen, which concentrates these very large competences in the hand of one individual person, the President of the newly established National Judicial Office (NJO). States enjoy a wide margin of appreciation when establishing a system for the administration of justice and a variety of models exist in Europe. However, in none of the member states of the Council of Europe have such important powers been vested in a single person, lacking sufficient democratic accountability. In countries where the Minister for Justice appoints judges, the Minister is directly accountable to Parliament, has a shorter mandate and tends to be personally involved only in the most important cases. Even if most of the competences of the President of the NJO do not relate to decision-making in individual cases, many of the powers listed above are closely related to the position of the judge who makes these decisions. The President of the NJO is not only a strong court “administrator”, he or she also intervenes very closely in judicial decision making through the right of transferring cases to another court, his or her influence on individual judges and on the internal structure of the judiciary. In contrast, the President of the NJO has abundant competences and, hence, is the main actor in judicial administration. However, the mere fact that only judges are eligible as President of the NJO, does not make the latter an organ of judicial self-government. Instead, this would imply that the judges have a decisive vote in his/her election. Since the President of the NJO is elected by Parliament, i.e. an external actor from the viewpoint of the judiciary, it cannot be regarded as an organ of judicial self-government. Allocation of cases The allocation of cases is one of the elements of crucial importance for the impartiality of the courts. With respect to the allocation of cases, the Venice Commission - in line with Council of Europe standards - holds that “the allocation of cases to individual judges should be based on objective and transparent criteria established in advance by the law. According to the ECtHR’s case-law, the object of the term “established by law” in Article 6 ECHR is to ensure “that the judicial organisation in a democratic society [does] not depend on the discretion of the Executive, but that it [is] regulated by law emanating from Parliament”. Nor, in countries where the law is codified, can the organisation of the judicial system be left to the discretion of the judicial authorities, although this does not mean that the courts do not have some latitude to interpret the relevant national legislation. Together with the express words of Article 6 ECHR, according to which “the medium” through which access to justice under fair hearing should be ensured must not only be a tribunal established by law, but also one which is both “independent” and “impartial” in general and specific terms [...], this implies that the judges or judicial panels entrusted with specific cases should not be selected ad hoc and/or ad personam, but according to objective and transparent criteria. The order in which the individual judge (or panel of judges) within a court is determined in advance, meaning that it is based on general objective principles, is essential. It is desirable to indicate clearly where the ultimate responsibility for proper case allocation is being placed. In national legislation, it is sometimes provided that the court Presidents should have the power to assign cases among the individual judges. However, this power involves an element of discretion, which could be misused as a means of putting pressure on judges by overburdening them with cases or by assigning them only low-profile cases. It is also possible to direct politically sensitive cases to certain judges and to avoid allocating them to others. This can be a very effective way of influencing the outcome of the process. Furthermore, Section 76.4.b AOAC enables the President of the NJO to designate another court based on the vague criterion of “adjudicating cases within a reasonable period of time”. This relates to Articles 11.3 and 11.4 of the Act on Transitional Provisions of 30 December 2011, which were adopted on the constitutional level in order to overcome the annulment of a similar provision on the legislative level by Constitutional Court judgment no. 166/2011 of 20 December 2011. The Constitutional Court had found that provision contrary to the European Convention on Human Rights. The fact, that some courts in Hungary are so small that the designation of such a court would effectively amount to the designation of a single judge or a special chamber, further adds to this. Even though the reasonable time requirement is part of both Article XXVIII Fundamental Law and Article 6.1 ECHR, it is not absolute, but forms a field of tension with the often conflicting right to a fair trial with respect to the fact that having and exercising more procedural rights necessarily goes hand in hand with a longer duration of the proceedings. Taking into account the importance of the right to a lawful judge for a fair trial, the state has to resort to other less intrusive means, in particular to provide for a sufficient number of judges and court staff. Solutions by means of arbitrary designation of another court cannot be justified at all. In order to prevent the risk of an abuse of the power to allocate and to bring the provisions in line with Article 6 ECHR, the Venice Commission recommends that the Hungarian authorities use other mechanisms for the distribution of cases, especially those outlined by the Venice Commission as follows: “In order to enhance impartiality and independence of the judiciary it is highly recommended that the order in which judges deal with the cases be determined on the basis of general criteria. This can be done for example on the basis of alphabetical order, on the basis of a computerised system or on the basis of objective criteria such as categories of cases. The general rules (including exceptions) should be formulated by the law or by special regulations on the basis of the law, e.g. in court regulations laid down by the presidium or President. It may not always be possible to establish a fully comprehensive abstract system that operates for all cases, leaving no room to decisions regarding allocation in individual cases. There may be circumstances requiring a need to take into account the workload or the specialisation of judges. ... The criteria for making such decisions by the court President or presidium should, however, be defined in advance on the basis of objective criteria. Workload statistics provide objective statistical data, but they are not sufficient as a basis for the decision on transferral, since they do not contain criteria for the selection of certain cases for transferral or for the selection of the individual receiving court. In order to prevent any risk of abuse, court Presidents and the President of the NJO should not have the discretion to decide which cases should be transferred or to select the ‘sending’ or ‘receiving’ courts. In addition, any such case allocation should be subject to review in order to take into account possible harsh situations where persons without the means to come to a court that is far away from their home town. There may therefore be a basis for an objective system (even though it seems that in the present case, the nine cases were not assigned to one of the least burdened courts). The real problem lies in the selection of some cases, which are transferred, and in the lack of any justification, why it was just these cases that were selected. The Commission delegation was indeed informed that one of the cases transferred was a highly sensitive one of alleged political corruption.” 27. Document no. CDL(2009)055 contains the following passage: “68. Many European constitutions contain a subjective right to a lawful judge. As a rule, the guarantee is worded in a negative way, such as in the Constitution of Belgium: “No one can be separated, unwillingly, from the judge that the law has assigned to him.” (Article 13) or Italy: “No one may be removed from the normal judge predetermined by law”. Other constitutions state the “right to the lawful judge” in a positive way such as the Constitution of Slovenia: “Everyone has the right to have any decision regarding his rights, duties and any charges brought against him made without undue delay by an independent, impartial court constituted by law. Only a judge duly appointed pursuant to rules previously established by law and by judicial regulations may judge such an individual.”