- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 octombrie 2024
- Stat pârât
- AZE
- Articole
- Articolul 1, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Ali Zade împotriva Azerbaidjanului
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ALI ZADE v. AZERBAIJAN (depunerea nr. 76509/14) HOTĂRÂREA (Merits) STRASBOURG 17 octombrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Ali Zade v. Azerbaidjan, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Raffaele Sabato , Președintele LÄtif Hüseynov, Alain Chablais, judecători și Liv Tigerstedt, Secretarul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 76509/14) împotriva Republicii Azerbaigiană depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 25 noiembrie 2014 de către un cetățean azerigian, dna Ayna Xanim Alasgar Gizi Ali Zade (Ayna Xanım – „reclamantul”, care s-a născut în 1944 și trăiește în Baku și care a fost reprezentat de dna Aliyeva, un avocat care practică în Azerbaidjan; decizia de a anunța cererea guvernului azerbaijian (“Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl. Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cauza Este vorba de presupusa expropriare ilegală de către Autoritatea Executivă a orașului Baku („BCEA”) a unui apartament deținut de solicitant, în scopul construirei unui nou complex de grădină-parc („parcul de iarnă”).
Potrivit certificatului de proprietate emis de Departamentul de înregistrare a drepturilor de inventar tehnic și de proprietate al BCEA, reclamantul a fost proprietarul unui apartament cu o suprafață totală de 64,17 mp în Baku. Faptele prezentului caz sunt similare în mai multe privințe cu cele din Khalikova v. Azerbaidjan (nu. 42883/11, 22 octombrie 2015). Ca în acest caz, proprietatea reclamantului în acest caz a fost demolată de BCEA pe baza ordinului nr. 76 emis de șeful BCEA la 16 februarie 2011, care a declarat că clădirile și casele situate pe anumite străzi trebuie să fie demolate în scopul construirii Parcului de Winter și a rezidenților să fie mutate. Reclamantul a fost oferit 1.500 de manaturi azerbaiyane (AZN) pe metrou pătrat al proprietății sale în compensare.
BCEA a oferit plata nu ca compensație pentru expropriare, ci pe baza unui contract de vânzare care urmează să fie încheiat de reclamant și de un individ care acționează în numele BCEA. La 30 octombrie 2012, după demolarea proprietății sale, reclamantul și Z.I., șeful diviziei de supraveghere a administrației BCEA, au semnat contractul de vânzare, prin care reclamantul a transferat proprietatea apartamentului ei și a primit AZN 96.255. La 7 februarie 2013, reclamantul a introdus o procedură împotriva BCEA la Curtea Administrativă-Economică Baku nr. 1, cerând, printre altele, AZN 96.255. invalidarea ordinului BCEA nr. 76 și a contractului de vânzare, în plus față de atribuirea unei compensații în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale.
Reclamantul a susținut că contractul de vânzare a fost încheiat sub presiune și s-a plâns că compensația deja plătită de BCEA era prea scăzută. În sprijinul cererilor sale, ea a prezentat instanței un raport de evaluare de la o societate privată din 5 noiembrie 2012, care a estimat valoarea de piață a apartamentului reclamantului la AZN 160.000. La 12 aprilie 2013, instanța a decis că cererea privind invalidarea contractului de vânzare trebuie examinată în cadrul procedurilor civile. Prin o hotărâre finală din 29 ianuarie 2014, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului în cadrul procedurii administrative, constatând în principal că ordonanța BCEA era legală și că drepturile reclamantului nu au fost încălcate.
Curtea a susținut, de asemenea, că valoarea proprietăților expropriate trebuie calculată și plătită în modul determinat de autoritatea executivă competentă. Prin o hotărâre finală din 18 iunie 2014, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului în cadrul procedurii civile, susținând că nu a furnizat nicio probă care să demonstreze că contractul de vânzare a fost invalid. În decizia de judecată, Curtea Administrativă-Economică nr. 1, depusă în proceduri separate, reclamantul a fost acordat AZN 19,211 ca compensare suplimentară de 20% pentru proprietatea ei expropriată, în conformitate cu decretul prezidențial nr. 689 din 26 decembrie 2007. Cu toate acestea, nici o parte nu a furnizat o copie a deciziei din instanță.
În timp ce, în observațiile sale, reclamantul a susținut că a primit suma relevantă, ea nu a indicat data la care a fost efectuată această plată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că de facto expropriarea, prin demolare, a proprietății sale a constituit o interferență ilegală și nejustificată cu drepturile ei de proprietate. Ea a plâns în continuare că suma de compensare pe care a fost plătită pentru proprietate a fost foarte scăzută. 10. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolelor 6, 8 și 13 din Convenție, că instanța internă nu a examinat argumentele sale cu privire la ilegalitatea demolării proprietăților sale, că a fost privată ilegal de domiciliu și că nu a avut un remediu intern eficace la dispoziția ei pentru protejarea drepturilor acesteia.
ARTICOLUL 1 ALLEGAT AL PROTOCOLUL N. 1 LA CONVENȚIUNEA 11. Este nediscriminat de către părți că apartamentul în cauză constituia posesia reclamantului. 12. Curtea constată că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție sau inadmisibilă pe niciun alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie să fie declarată admisibilă. 13. Principiile generale referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost rezumate în Khalikova (citate mai sus, §§ 134-36) și Maharramov v. Azerbaidjan (nr. 5046/07, § 56-60, 30 martie 2017). 14. Khalikova (citată mai sus) a constatat că expropriarea proprietății reclamantului nu a fost efectuată în conformitate cu „condițiile prevăzute de lege”.
Acesta a concluzionat, în special, că (i) BCEA nu are autoritatea de a expropia proprietatea privată; (ii) nici o ordine de expropriare legală nu a fost eliberată de către o autoritate de stat competentă; și (iii) interferența cu posesele reclamantului a constituit astfel o privare de facto a bunurilor. De asemenea, Curtea a considerat irelevant faptul că un contract de vânzare a fost semnat între reclamantul și persoana care acționează în numele BCEA după demolarea proprietății sale. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Prin urmare, Comisia consideră că expropriarea proprietății reclamantului nu a fost efectuată în conformitate cu „condițiile prevăzute de lege”.
15. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ALTE COMPLAINTE 16. În ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 6, 8 și 13 din Convenție (a se vedea punctul 10 mai sus), având în vedere faptele cauzei, observațiile părților și concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că a abordat principalele întrebări juridice formulate de acest caz și că nu este necesar să examineze aceste plângeri (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDH 2014; a se vedea, de asemenea, Bagirova și alții c. Azerbaidjan , nr. 37706/17 și altele 5 §§ 55-56, 31 august 2023 . APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 17. Reclamantul a solicitat 97.494 manaturi azerbaezi (AZN) în ceea ce privește prejudiciu material și AZN 50.000 în ceea ce privește prejudiciu moral.
18. Guvernul a susținut că reclamantul a primit deja compensații în ceea ce privește proprietatea ei (a se vedea punctele 3 și 8 de mai sus) și a solicitat Curții să respingă cererile în temeiul acestui șef. 19. Curtea consideră că întrebarea aplicării articolului 41 în întregime nu este pregătită pentru hotărâre. Prin urmare, este necesar să se rezerve această chestiune, având în vedere posibilitatea unui acord între Statul pârât și reclamant (art. 75 §§ §§ §§ și 4 din Regulamentul de procedură).
plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția este admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; susține că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor plângerilor în temeiul articolelor 6, 8 și 13 din Convenție; că întrebarea aplicării articolului 41 din Convenție nu este pregătită pentru hotărâre; în consecință, (a) rezervă această întrebare în ansamblu; (b) invită Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le pot ajunge; Președintele Comitetului competența de a fixa același lucru dacă este necesar.
Faptul în limba engleză și notificat în scris la 17 octombrie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Raffaele Sabato Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF ALI ZADE v. AZERBAIJAN (Application no. 76509/14) JUDGMENT (Merits) STRASBOURG 17 October 2024 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of Ali Zade v. Azerbaijan, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Raffaele Sabato , President , Lətif Hüseynov, Alain Chablais , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 76509/14) against the Republic of Azerbaijan lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 25 November 2014 by an Azerbaijani national, Ms Ayna Xanim Alasgar gizi Ali Zade ( Ayna Xanım Ələsgər qızı Əli Zadə – “the applicant”), who was born in 1944 and lives in Baku and who was represented by Ms S. Aliyeva, a lawyer practising in Azerbaijan; the decision to give notice of the application to the Azerbaijani Government (“the Government”), represented by their Agent Mr Ç. Əsgərov; the parties’ observations; Having deliberated in private on 26 September 2024, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The case concerns the alleged unlawful expropriation by the Baku City Executive Authority (“the BCEA”) of a flat owned by the applicant, for the purpose of constructing a new garden-park complex (“the Winter Park”).
According to the ownership certificate issued by the Technical Inventory and Ownership Rights Registration Department of the BCEA, the applicant was the owner of a flat with a total surface area of 64.17 sq. m in Baku.
The facts of the present case are similar in several respects to those in Khalikova v. Azerbaijan (no. 42883/11, 22 October 2015). As in that case, the applicant’s property in the present case was demolished by the BCEA on the basis of order no. 76 issued by the head of the BCEA on 16 February 2011, which stated that the buildings and houses located on certain streets were to be demolished for the purpose of constructing the Winter Park and the residents were to be relocated. The applicant was offered 1,500 Azerbaijani manats (AZN) per square metre of her property in compensation. The BCEA offered to make the payment not as compensation for expropriation, but on the basis of a contract of sale to be entered into by the applicant and an individual acting on behalf of the BCEA. On 30 October 2012, after the demolition of her property, the applicant and Z.I., head of the supervision division of the BCEA’s administration, signed the contract of sale, through which the applicant transferred ownership of her flat and received AZN 96,255.
On 7 February 2013 the applicant brought proceedings against the BCEA in Baku Administrative-Economic Court No. 1, seeking, inter alia , the invalidation of the BCEA’s order no. 76 and the contract of sale, in addition to an award of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damage. The applicant argued that the contract of sale had been entered into under duress and complained that the compensation already paid by the BCEA had been too low. In support of her claims, she submitted to the court a valuation report from a private company dated 5 November 2012, which had estimated the market value of the applicant’s flat at AZN 160,000.
On 12 April 2013 the first-instance court decided that the claim concerning the invalidation of the contract of sale had to be examined in civil proceedings.
By a final judgment of 29 January 2014, the Supreme Court dismissed the applicant’s claim in the administrative proceedings, finding mainly that the BCEA’s order had been lawful and that the applicant’s rights had not been violated. The court also held that the value of the expropriated property had to be calculated and paid in the manner determined by the competent executive authority.
By a final judgment of 18 June 2014, the Supreme Court dismissed the applicant’s claim in the civil proceedings, holding that she had failed to provide any evidence showing that the contract of sale had been invalid.
It appears from the case file that by a judgment of Baku Administrative-Economic Court No. 1, delivered in separate proceedings, the applicant was awarded AZN 19,211 as an additional 20% compensation for her expropriated property, under Presidential Decree no. 689 of 26 December 2007. Neither party, however, has provided a copy of that court decision. While in her observations the applicant submitted that she had received the relevant amount, she did not indicate the date on which that payment had been made.
The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the de facto expropriation, by way of demolition, of her property had amounted to an unlawful and unjustified interference with her property rights. She further complained that the amount of compensation that she had been paid for the property had been very low.
The applicant also complained under Articles 6, 8 and 13 of the Convention that the domestic courts had failed to examine her arguments as to the unlawfulness of the demolition of her property, that she had been unlawfully deprived of her home and that she had not had an effective domestic remedy at her disposal for protecting her Convention rights.
THE COURT’S ASSESSMENT
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL N
o . 1 To THE CONVENTION
It is undisputed by the parties that the flat in question constituted the applicant’s possession.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
The general principles concerning Article 1 of Protocol No. 1 have been summarised in Khalikova (cited above, §§ 134-36) and Maharramov v. Azerbaijan (no. 5046/07, §§ 56-60, 30 March 2017).
In Khalikova (cited above) the Court found that the expropriation of the applicant’s property had not been carried out in compliance with “conditions provided for by law”. It concluded, in particular, that (i) the BCEA did not have the authority to expropriate private property; (ii) no lawful expropriation order had been issued by a competent State authority; and (iii) the interference with the applicant’s possessions had thus constituted a de facto deprivation of possessions. The Court also found it irrelevant that a contract of sale had been signed between the applicant and the person acting on behalf of the BCEA after the demolition of her property. Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. It thus considers that the expropriation of the applicant’s property was not carried out in compliance with “conditions provided for by law”.
There has accordingly been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
OTHER COMPLAINTS
16. As concerns the complaints under Articles 6, 8 and 13 of the Convention (see paragraph 10 above), having regard to the facts of the case, the submissions of the parties and its findings above, the Court considers that it has dealt with the main legal questions raised by the case and that there is no need to examine these complaints (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 156, ECHR 2014; see also Bagirova and Others v. Azerbaijan , nos. 37706/17 and 5 others, §§ 55-56, 31 August 2023).
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
17. The applicant claimed 97,494 Azerbaijani manats (AZN) in respect of pecuniary damage and AZN 50,000 in respect of non-pecuniary damage.
The Government submitted that the applicant had already received compensation in respect of her property (see paragraphs 3 and 8 above) and asked the Court to reject her claims under this head.
The Court considers that the question of the application of Article 41 in its entirety is not ready for decision. It is therefore necessary to reserve the matter, due regard being had to the possibility of an agreement between the respondent State and the applicant (Rule 75 §§ 1 and 4 of the Rules of Court). FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention admissible; Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; Holds that there is no need to examine the admissibility and merits of the complaints under Articles 6, 8 and 13 of the Convention; Holds that the question of the application of Article 41 of the Convention is not ready for decision; accordingly, (a) reserves the said question in whole; (b) invites the Government and the applicant to submit, within three months, their written observations on the matter and, in particular, to notify the Court of any agreement that they may reach; Reserves the further procedure and delegates to the President of the Committee the power to fix the same if need be. Done in English, and notified in writing on 17 October 2024, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Raffaele Sabato Deputy Registrar President