CASE OF S.Z. v. BULGARIA

Reclamantul s-a născut în 1977 și trăiește în Sofia. Pe 19 septembrie 1999 reclamantul, apoi un student de 22 de ani, a părăsit Sofia pentru Blagoevgrad într-un vehicul cu doi tineri, B.Z. și S.P., și o altă tânără pe care a frecventat-o la momentul respectiv și a cărui cunoscută a făcut-o printr-unul dintre prietenii ei apropiati, H.I. În timpul călătoriei, cei doi oameni i-au spus că ei au intenționat să-i vândă ca prostituată oamenilor cu care au fost în contact în Blagoevgrad, și apoi să-i ia înapoi după ce au primit banii. Reclamantul a refuzat, dar a fost amenințat de B.Z. La sosirea lor la Blagoevgrad, grupul s-a întâlnit cu o serie de persoane în diferite cafenele din oraș; aceste persoane au fost aparent implicate în inele de prostituție în străinătate și au discutat cu B.Z.

și S.P. trimițând reclamantul în Grecia, Italia sau Macedonia să lucreze ca prostituată și presupusa ei experiență în comerț. Reclamantul a fost dus apoi la un apartament unde a fost ținută împotriva voinței ei și a bătut și violat în mod repetat de mai mulți bărbați timp de aproximativ 48 de ore, după care a reușit să scape și să găsească refugiu într-un apartament în vecinătate, unde ocupanții au chemat poliția. În timpul primului interviu al poliției, reclamantul a încercat să se arunce din fereastră și apoi a fost admisă într-un spital psihiatric. A primit ulterior consiliere psihologică. O anchetă penală a fost instituită de Procurorul Public din districtul Blagoevgrad pentru răpire și închisoare falsă; răpire în scopul forței de prostituție; și viol.

Reclamantul a identificat unii dintre agresorii ei și doi ofițeri de poliție pe care grupul s-a întâlnit înainte de a o ține împotriva voinței ei. Ea a declarat că bărbații fac parte dintr-o bandă criminală implicată în traficul de oameni care dorește să o forțeze să se prostitue în Europa de Vest. Într-o ordine din 19 octombrie 1999 procurorul militar Blagoevgrad a considerat că nu existau dovezi suficiente pentru a procesa cei doi ofițeri de poliție, Z.B. și Y.G., care au fost acuzați de răpire și au întrerupt procedurile împotriva lor. Procurorul a observat, în special, că după ce a identificat inițial ofițerii de poliție, reclamantul nu a susținut ulterior că au participat la răpirea ei și la încarcerarea falsă.

Ordinea procurorului a fost permisă de apel, dar reclamantul nu pare a depus una. 10. În perioada 1999-2000 au fost interogate mai multe persoane implicate, și a fost elaborat un raport medical expert. Ancheta a fost închisă și cazul trimis procurorului pentru o decizie privind comisionul pentru proces. Cu toate acestea, la 12 aprilie 2001, procurorul a hotărât să trimită cazul înapoi pentru investigații suplimentare, din cauza faptului că neregulile au fost comitete și că au fost necesare dovezi suplimentare în ceea ce privește implicarea H.I. și a altor persoane, G.M. ulterior, cazul a fost returnat de trei ori mai mult pentru investigații suplimentare. În ordinea din 2 noiembrie 2001, procurorul a constatat că investigatorul nu a realizat nicio măsură de investigare de la trimiterea cazului.

De asemenea, el a observat o serie de nereguli în acuzațiile împotriva diferitelor inculpate, cum ar fi datele necorespunzătoare, clasificările juridice sau incoerențele necorespunzătoare între faptele stabilite și clasificarea juridică reținută. Procurorul a remarcat, de asemenea, că ancheta a fost efectuată în absența unuia dintre acuzații fără a fi desemnat un avocat de datorie și că unele dintre acuzațiile trebuie modificate, pentru a ține seama, printre altele, de faptul că reclamantul a încercat să se sinucidă, ceea ce este o circumstanță agravantă. Într-o ordonanță din 16 octombrie 2002, procurorul a remarcat că nu au fost luate măsuri în conformitate cu decizia sa anterioară. Într-o altă ordine din 12 martie 2004, el a observat că instrucțiunile furnizate nu au fost respectate în totalitate și, în special, că acuzațiile nu au fost modificate.

11. Ancheta a fost închisă din nou și trimisă procurorului la l3 noiembrie 2005. La 23 decembrie 2005, procurorul a decis să înceteze procedurile împotriva H.I. și G.M., care au fost urmărite pentru răpire în scopul forței de prostituție și, respectiv, incitarea la prostituție, din cauza faptului că infracțiunile nu au fost formulate. La apelul reclamantului, această decizie a fost anulată de către instanță la 29 martie 2006. 12. Ancheta a fost închisă în mai 2007 și reclamantul a fost servit în dosarul anchetei. Apoi, ea a solicitat ca unul dintre bărbații identificați dintr-o fotografie, Y.Y.G., să fie, de asemenea, acuzat de viol. Cererea sa a fost respinsă la 7 iunie 2007 de procurorul de district, care a considerat că nu există dovezi suficiente împotriva lui, declarația reclamantului fiind singura bază pentru a-l impune în atac.

La 26 iunie 2007 parte a anchetei, care se referă la infracțiunile de care reclamantul a acuzat Y.Y.G. la 12 septembrie 2007, biroul procurorului Blagoevgrad a susținut decizia de a nu acuza Y.Y.G., menționând că, în cazul în care vor apărea noi dovezi, anchetatorii ar putea aduce noi acuzații în cadrul procedurii împotriva persoanelor necunoscute. La 15 februarie 2008, aceste proceduri au fost renunțate, din cauza faptului că infractorii nu au fost identificați. 13. La o dată neespecificată în 2007 șapte acuzați au fost comis pentru judecată în Curtea de District Blagoevgrad pentru acuzații de încarcerare falsă, viol, incitare la prostituție sau răpire în scopul forței de prostituție. 14. La 5 decembrie 2007, reclamantul a solicitat permisiunea de a adera la proceduri în calitate de procuror privat și partid civil care solicită daune.

Curtea a acordat cererea în cadrul unei audieri de la 9 mai 2008. 15. Curtea de district Blagoevgrad a avut 22 de audieri. Aproximativ zece dintre acestea au fost suspendate, în principal pentru că acuzații sau martorii nu au fost convocați în mod corespunzător. Procesul a avut loc în absența unuia dintre acuzați, S.P., pe care autoritățile nu le-au putut găsi. 16. Într-o hotărâre din 27 martie 2012, Curtea a condamnat L.D. și M.K. de viol de bandă, agravat de faptul că victima a încercat să se sinucidă și a fost condamnat la șase ani de închisoare. B.Z. și S.P. S.D. a fost condamnat pentru închiderea reclamantului în scopuri de a o forța în prostituție și, respectiv, a condamnat la șase și patru ani de închisoare.

S.D. a fost condamnat pentru încarcerare falsă și condamnat la o amendă de 3.000 levs (BGN). Curtea a constatat că infracțiunea de incitare la prostituție pentru care G.M. în cele din urmă, H.I. nu a fost vinovat de răpire în scopul coerciției în prostituție din cauza faptului că infracțiunile nu au fost făcute ca fiind H.I. nu au fost prezente în timpul material. Cei cinci inculpați care au fost condamnați au fost condamnați să plătească daune reclamantului, iar reclamația împotriva celorlalte două inculpați a fost respinsă. 17. Cinci inculpați care au fost condamnați au fost apelați. Reclamantul a apelat numai împotriva părții hotărârii privind S.D., solicitând impunerea unei sentințe mai grele și o creștere a sumei atribuite în daune.

18. Șapte audieri în fața Curții Regionale Blagoevgrad au fost suspendate din cauza absenței unuia dintre acuzați sau avocații lor. Prima audiție cu privire la fondul a avut loc la 8 noiembrie 2013. Ca doi dintre inculpați, S.P. și G.M. nu au apărut, instanța a hotărât să examineze cazul în absența lor. 19. Într-o hotărâre finală din 11 februarie 2014, Curtea a anulat condamnarea S.D. și a încheiat procedura împotriva lui din cauza faptului că au devenit nerevocabile timp-limitat. Acesta a modificat hotărârea privind celelalte inculpate: clasificarea infracțiunii de care L.D. și M.K. au fost condamnate a fost modificată ușor și condamnarea lor a fost redusă la cinci ani de închisoare. Pedeapsa impusă B.Z.

a fost redusă la trei ani de închisoare și condamnarea pedepsei de patru ani a S.P.. 20. Curtea a redus, de asemenea, sumele acordate reclamantului în prejudiciu moral. A acordat reclamantului o sumă totală de BGN 39.000, echivalent cu aproximativ 20.000 euro (EUR), ordonând L.D. și M.K. să plătească reclamantului 15.000 fiecare, și B.Z, S.P. și S.D. pentru a-i plăti BGN 4000, BGN 3000 și, respectiv, BGN 2000. 21. În timpul procedurii judiciare, reclamantul, care locuia în Sofia, a trebuit să călătorească la Blagoevgrad în numeroase ocazii pentru a participa la audieri. Ea a fost chemat la martorul stand de șapte ori. Potrivit unui aviz medical produs de solicitant, fiecare convocare care să apară în fața instanței i-a afectat negativ starea psihologică…

5. The applicant was born in 1977 and lives in Sofia. 6. On 19 September 1999 the applicant, then a 22-year-old student, left Sofia for Blagoevgrad in a vehicle with two young men, B.Z. and S.P., and another young woman whom she frequented at the time and whose acquaintance she had made through one of her close friends, H.I. During the journey the two men told her that they intended to “sell” her as a prostitute to people with whom they were in contact in Blagoevgrad, and then to “take her back” after receiving the money. The applicant refused, but was threatened by B.Z. On their arrival at Blagoevgrad the group met a number of people in various cafés in the town; those people were apparently involved in prostitution rings abroad and discussed with B.Z.

and S.P. sending the applicant to Greece, Italy or Macedonia to work as a prostitute and her alleged experience in the trade. The applicant was told that three of the men they had met were police officers. The applicant was then taken to a flat where she was held against her will and repeatedly beaten and raped by several men for about 48 hours, following which she managed to escape and found refuge in a neighbouring apartment block where occupants called the police. 7. During her first police interview the applicant attempted to throw herself out of the window and was then admitted to a psychiatric hospital. She subsequently received psychological counselling. 8. A criminal investigation was instituted by the Blagoevgrad District Public Prosecutor’s Office for abduction and false imprisonment; abduction for the purposes of coercing into prostitution; and rape.

The applicant identified some of her assailants and two police officers whom the group had met prior to holding her against her will. She stated that the men were part of a criminal gang involved in human trafficking who wanted to force her into prostitution in western Europe. 9. In an order of 19 October 1999 the Blagoevgrad military prosecutor considered that there was insufficient evidence to prosecute the two police officers, Z.B. and Y.G., who had been charged with abduction, and discontinued the proceedings against them. The prosecutor observed, in particular, that after initially identifying the police officers, the applicant had not subsequently claimed that they had taken part in her abduction and false imprisonment.

The prosecutor’s order was amenable to appeal, but the applicant does not appear to have lodged one. 10. During 1999 and 2000 several people involved were questioned, and an expert medical report was drawn up. The investigation was closed and the case sent to the prosecutor for a decision regarding committal for trial. However, on 12 April 2001 the prosecutor decided to send the case back for further investigation on the grounds that irregularities had been committed and further evidence was required regarding the involvement of H.I. and another individual, G.M. Subsequently the case was returned three more times for further investigation. In an order of 2 November 2001, the prosecutor found that the investigator had failed to carry out any investigative measures since the case had been sent back.

He also noted a number of irregularities in the charges against the various defendants, such as wrong dates, inaccurate legal classifications or inconsistencies between the facts set out and the legal classification retained. The prosecutor also noted that the investigation had been carried out in the absence of one of the defendants without a duty lawyer being appointed and that some of the charges had to be amended, to take account, inter alia, of the fact that the applicant had attempted to commit suicide, which was an aggravating circumstance. In an order of 16 October 2002, the prosecutor noted that no measures had been carried out in accordance with his previous decision. In a further order of 12 March 2004, he observed that the instructions given had not been followed in their entirety, and in particular that the charges had not been amended.

11. The investigation was closed again and sent to the prosecutor on l3 November 2005. On 23 December 2005 the prosecutor decided to discontinue the proceedings against H.I. and G.M., who had been prosecuted for abduction for the purposes of coercing into prostitution and incitement to prostitution respectively, on the grounds that the offences had not been made out. On appeal by the applicant, that decision was set aside by the court on 29 March 2006. 12. The investigation was closed in May 2007 and the applicant was served with the investigation file. She then requested that one of the men she had identified from a photo, Y.Y.G., also be charged with rape. Her request was rejected on 7 June 2007 by the district prosecutor, who considered that there was insufficient evidence against him, the applicant’s statement being the only basis for implicating him in the attack.

On 26 June 2007 part of the investigation, which concerned the offences of which the applicant accused Y.Y.G. and K.M., was severed from the main proceedings and fresh proceedings brought against persons unknown. On 12 September 2007 the Blagoevgrad appellate prosecutor’s office upheld the decision not to charge Y.Y.G., noting that if new evidence were to emerge, the investigators could bring further charges in the proceedings against persons unknown. On 15 February 2008 those proceedings were stayed, on the ground that the perpetrators had not been identified. 13. On an unspecified date in 2007 seven defendants were committed for trial in the Blagoevgrad District Court on charges of false imprisonment, rape, incitement to prostitution or abduction for the purposes of coercing into prostitution.

14. On 5 December 2007 the applicant sought leave to join the proceedings as a private prosecutor and civil party seeking damages. The court granted the application at a hearing held on 9 May 2008. 15. The Blagoevgrad District Court held 22 hearings. About ten of these were adjourned, mainly because the defendants or witnesses had not been properly summoned. The trial took place in the absence of one of the defendants, S.P., whom the authorities had been unable to find. 16. In a judgment of 27 March 2012, the court convicted L.D. and M.K. of gang rape, aggravated by the fact that the victim had attempted to commit suicide, and false imprisonment with aggravated circumstances. They were sentenced to six years’ imprisonment.

B.Z. and S.P. were convicted of abducting the applicant for the purposes of coercing her into prostitution and sentenced to six and four years’ imprisonment respectively. S.D. was convicted of false imprisonment and sentenced to a fine of 3,000 levs (BGN). The court found that the offence of incitement to prostitution for which G.M. was being prosecuted was time-barred in accordance with the absolute limitation period and discontinued the proceedings against him. Lastly, it found H.I. not guilty of abduction for the purposes of coercing into prostitution on the grounds that the offence had not been made out as H.I. had not been present at the material time. The five defendants who had been convicted were ordered to pay the applicant damages, and the claim against the other two defendants was rejected.

17. The five defendants who had been convicted appealed. The applicant appealed only against the part of the judgment concerning S.D., requesting the imposition of a heavier sentence and an increase in the amount awarded in damages. 18. Seven hearings before the Blagoevgrad Regional Court were adjourned on account of the absence of one of the accused or their lawyers. The first hearing on the merits took place on 8 November 2013. As two of the defendants, S.P. and G.M. had not appeared, the court decided to examine the case in their absence. 19. In a final judgment of 11 February 2014, the court set aside S.D.’s conviction and terminated the proceedings against him on the grounds that they had become irrevocably time-barred.

It amended the judgment concerning the other defendants: the classification of the offence of which L.D. and M.K. had been convicted was slightly amended and their sentence reduced to five years’ imprisonment. The sentence imposed on B.Z. was reduced to three years’ imprisonment and S.P.’s four-year prison sentence was upheld. 20. The court also reduced the amounts awarded to the applicant in non-pecuniary damages. It awarded the applicant a total amount of BGN 39,000, which was the equivalent of approximately 20,000 euros (EUR), ordering L.D. and M.K. to pay the applicant BGN 15,000 each, and B.Z, S.P. and S.D. to pay her BGN 4,000, BGN 3,000 and BGN 2,000 respectively. 21. During the judicial proceedings the applicant, who was living in Sofia, had to travel to Blagoevgrad on numerous occasions to attend hearings.

She was called to the witness stand seven times. According to a medical opinion produced by the applicant, each summons to appear before the court had adversely affected her psychological condition…