CtEDO 03.03.2015 Auto

CASE OF TROFIM v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.03.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF TROFIM v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

TROFIM v. ROMANIA (Declarația nr. 1193/08) IUDGMENT Satisfacție echitabilă STRASBOURG 3 martie 2015 FINAL 06/07/2015 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Trofim v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Josep Casadevall, Președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, după ce a deliberat în privat la 10 februarie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a apărut într-o cerere (nr. 1193/08) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național român, dna Florica Violeta Trofim, („reclamantul”), la 19 decembrie 2007. Într-o hotărâre pronunțată la 30 martie 2010 („hotărârea principală”), Curtea a afirmat că s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a neexecuției unei hotărâri finale în favoarea reclamantului (a se vedea Trofim c. România, nr. 1193/08, 30 martie 2010). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat doar satisfacția prejudiciilor materiale și morale suportate ca urmare a încălcărilor menționate anterior. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., punctul 22 și punctul 3 din dispozițiile operative). La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte observații actualizate. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” În cererile actualizate din 23 octombrie 2013, reclamantul a reiterat că a căutat să obțină executarea hotărârii din 29 martie 2005 emise de Curtea de district Constanța, care implica posesia efectivă a celor patru ha de teren și, de asemenea, livrarea unui titlu de proprietate. În alternativa, reclamantul a solicitat 5.025.600 euro (EUR) pentru valoarea celor patru ha de teren și a prezentat un raport de experți din noiembrie 2008. De asemenea, a solicitat echivalentul amenzii coercitive stabilite de hotărârea Curții de District Constanța din 15 iunie 2007 (a se vedea punctul 7 din hotărârea principală). Mai mult, a solicitat 12 500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece Legea nr. 165/2013 a furnizat un remediu care îi permite să obțină daune în cazul neexecuției. În orice caz, au susținut că, în conformitate cu evaluarea din septembrie 2013 prevăzută de Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților, valoarea celor patru ha de teren a fost de 120.000 EUR. În plus, ei au susținut că amendă coercitivă avea caracterul unei pedepsări civile, cu scopul de a garanta executarea unei obligații și de a nu acorda compensații; reclamantul a avut posibilitatea de a solicita instanței să o transforme în daune pentru executarea întârziată, pe care nu le-a făcut-o. În cele din urmă, în ceea ce privește afirmațiile reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul a susținut că sumele susținute au fost excesive și că constatarea unei încălcări în acest caz a constituit, în sine, o satisfacție adecvată. 10. Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului, că reclamantul ar trebui să fie acum necesar în această etapă a procedurii în care Curtea a hotărât deja cu privire la fondul de a utiliza noul remediu prevăzut de Legea nr. 165/2013 pentru a solicita repararea daunelor sale (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006). 11. Curtea reiterează că, în cazul în care a constatat încălcarea Convenției într-o hotărâre, Statul pârât este sub obligația juridică de a pune capăt acestei încălcări și de a face reparații pentru consecințele sale, astfel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI și Kozacıoğlu v. Turcia [GC], nr. 2334/03, § 80, 19 februarie 2009). 12. Curtea constată că guvernul nu a prezentat nici o dovadă care să indice că reclamantul a fost emis un titlu de proprietate pentru terenul în cauză sau că a primit o compensație pentru pierderea proprietății sale. 13. În consecință, Curtea consideră că executarea hotărârii din 29 martie 2005 pronunțate de Curtea de District Constanța ar plasa reclamantul cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția și din art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Statul pârât este de a permite reclamantului să ia posesia efectivă a patru ha de teren și să-i furnizeze un titlu de proprietate în ceea ce privește acest teren. În absența de a face acest lucru, Curtea consideră că Statul pârât este de a plăti reclamantul 1.600.000 EUR pentru prejudiciu material. 14. În ceea ce privește suma solicitată ca echivalent al penalității pecuniare periodice, Curtea reiterează că, în temeiul legislației române, o amendă coercitivă este de natură provizorie și, prin urmare, nu poate fi executată în absența unei noi hotărâri judiciare care stabilește nivelul efectiv al prejudiciului cauzat de întârzierea executării (a se vedea Gavrileanu c. România , nr. 18037/02 , § 66, 22 Februarie 2007 si Fundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu c. România , nos. 2699/03 și 43597/07, § 90, 7 ianuarie 2014 . În acest caz, deoarece reclamantul nu a folosit pe deplin mecanismul judiciar al amenzii coercitive, Curtea nu va specula cu privire la suma sa și, prin urmare, nu va face un premiu sub acest cap. 15. Curtea consideră, de asemenea, că ingerința în dreptul de acces al reclamantului la o instanță și cu bucuria pașnică a posesiunii ei au cauzat prejudecăți morale. Eliberarea unei evaluări pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamantului 3,600 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 16. Reclamantul a solicitat 5.000 EUR echivalentul costurilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și în fața acesteia. În sprijinul cererii sale, reclamantul a prezentat facturi. 17. Guvernul a contestat reclamația pentru costuri și cheltuieli, din cauza faptului că aceaceasta a fost nefondată și excesivă. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea Smith și Grady v. Regatul Unit (sau satisfacție), nr. 33985/96 și nr. 33986/96, § 28, CEDO 2000-IX). În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 1.795 EUR. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, executarea hotărârii din 29 martie 2005 a Curții de District Constanța, permițând reclamantului să ia posesia efectivă a terenurilor menționate în hotărârea instanței interne și furnizarea unei acte de titlu respective; (b) care, neîndeplinind hotărârea din 29 martie 2005 a Curții de District Constanța, astfel cum se prevede la litera (a) de mai sus, Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1.600.000 EUR (1 milion și șase sute de mii de euro) pentru prejudiciu material, care urmează să fie transformate în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în aceleași trei luni, menționate la litera (a) de mai sus, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3,600 EUR (trei mii și șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1,795 EUR (o mie șaptezeci nouăzeci și nouăzeci și cinci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (d) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale; Retrage restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 3 martie 2015, în conformitate cu articolele 77 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Josep Casadevell Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă