KRAPIVIN v. RUSSIA

Comunicat la 5 martie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 45142/14 Andrey Stanislavovich KRAPIVIN împotriva Rusiei depusă la 3 iunie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrey Stanislavovich Krapivin, este un național rus, născut în 1964 și trăiește în Perm. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Fiul reclamantului N. s-a născut la 23 august 2005. La 15 februarie 2009, reclamantul și-a înjunghiat soția cu un cuțit. A murit în aceeași zi. Fiul reclamantului, de trei ani, a asistat la crimă. La 3 aprilie 2009 bunica mamă V. a fost numită tutore N.. La 25 mai 2010, Curtea de district Dzerzhinskiy din Perm a constatat că reclamantul nu a putut fi responsabil pentru uciderea soției sale din cauza nesimțirii irezistibile a impulsului. Acesta a ordonat tratamentul psihiatric obligatoriu al reclamantului într-un spital psihiatric. La 25 februarie 2011, Curtea de district Ordzhonikidzevskiy din Perm a constatat că tratamentul psihiatric nu mai era necesar și a ordonat eliberarea reclamantului din spitalul psihiatric. La 16 august 2012, Curtea de District Dzerzhinskiy a respins afirmația lui V. de a priva reclamantul de responsabilitatea sa parentală față de N. De asemenea, a respins reclamația reclamantului de a înceta tutorele lui V peste N. și de a returna N. la el. Cu puțin timp înainte de aceasta, la 28 mai 2012, reclamantul a solicitat la Curtea de District Motovilikhinskiy din Perm drepturi de contact și vizitare. El a susținut că V. l-a împiedicat să vadă N. și a cerut să fie acordată drepturi de vizită în fiecare sâmbătă sau duminică timp de trei ore în prezența V... În timpul audierii reclamantul a declarat că este foarte important pentru el să relueze contactul cu fiul său. El a fost conștient că fiul său, care nu l-a văzut de mult timp, a avut nevoie de timp pentru a se obișnui din nou cu el. El a fost gata să-și schimbe locul de muncă pentru a fi capabil să se adapteze mai bine la programul fiului său. El a subliniat, de asemenea, că a plătit întreținerea copilului și l-a sprijinit financiar. El a fost sub supravegherea psihiatru și sănătatea mentală a îmbunătățit. a declarat că reclamantul a ucis în mod intenționat și crud mama lui N. după ce a anunțat intenția ei de a-l părăsi pentru un alt om. El a comis omor înaintea ochilor lui N. și a provocat astfel o traumă psihologică profundă. Prin urmare, reclamantul nu ar trebui să fie autorizat să-l vadă pe N., deoarece ar submina sănătatea și dezvoltarea psihologică. Prin urmare, ar fi împotriva intereselor lui N. pentru a relua contactul cu tatăl său. La 5 septembrie 2012, Curtea de District Motovilikhinski a ordonat examenul psihologic expert N... Experții au fost invitați să stabilească dacă a fost posibilă reluarea contactelor între N. și tatăl său, și dacă da, care ar fi forma, frecvența și durata contactelor. Experții au fost invitați, de asemenea, să stabilească dacă contactul dintre N. și tatăl său ar putea fi dăunător sănătății sau dezvoltării psihologice ale N.. Examinarea expertului nu a fost niciodată efectuată deoarece V. a refuzat să arate N. experților. Curtea a studiat raportul din 2 mai 2009 de către un centru municipal de adaptare psihologică, medicală și socială pentru copii, produs de V. Potrivit acestui raport, în timpul examinării N. a fost subliniat și tensat. Are nevoie de asistență psihologică pentru a-l ajuta să depășească consecințele unei traume psihologice. Curtea a studiat, de asemenea, referințele din noiembrie 2008 din școala de grădiniță anterioară a lui N. și referințele din școala actuală. La 11 aprilie 2013, reclamantul a informat instanța că va fi într-o călătorie de afaceri din 4 mai până la 6 iunie 2013 și a cerut să nu programeze nici o audiere în timpul acestei perioade. La 14 mai 2013, Curtea de District Motovilikhinskiy a organizat o audiere. În aceeași zi, instanța a respins cererea reclamantului. Acesta a remarcat faptul că N. locuiește în prezent cu bunicii săi și că condițiile de locuință ale acestuia sunt adecvate. Curtea a constatat, de asemenea, că s-a urmat din referințele școlare și din raportul din 2 mai 2009 că comportamentul lui N. s-a schimbat de la prietenos la agresiv ocazional, ceea ce a arătat că el a suferit din consecințele unui traumat psihologic. De asemenea, a remarcat că refuzul V. de a arăta N. la experții desemnați de instanță a făcut imposibil să efectueze un examen psihologic. Reclamantul nu a prezentat nici o informație cu privire la starea actuală a sănătății mentale. El nu a demonstrat că sănătatea mentală sa s-a îmbunătățit și că nu a prezentat nici un pericol pentru N. În plus, instanța a luat în considerare faptul că N. a fost crescut de bunicii săi de când avea trei ani, că avea un mod de viață stabilit și că el nu și-a văzut tatăl de o perioadă lungă de timp. Reclamantul a plecat adesea în călătorii de afaceri lungi, ceea ce ar împiedica întâlnirile săptămânale. În sfârșit, ambii bunici au refuzat să vadă reclamantul din cauza ostilității lor față de el, ceea ce a făcut imposibilă organizarea întâlnirii între N. și reclamant. Curtea a concluzionat din cele de mai sus că nu este în interesul lui N. de a relua contactul cu tatăl său. În argumentele sale de recurs, reclamantul s-a plâns, în special, că nu s-a efectuat niciodată o examinare psihologică a N.. Constatarea că nu era în interesul lui N. de a relua contactul cu tatăl său nu s-a bazat, prin urmare, pe o evaluare expertă. El s-a plâns, de asemenea, că nici el, nici avocatul său nu au fost informați cu privire la data audierii din 14 Mai 2013. În cele din urmă, el a precizat un aviz expert din 17 mai 2013 de faptul că a fost posibilă aranjarea unor întâlniri scurte între N. și solicitant. La 26 iunie 2013, reclamantul s-a plâns la Departamentul Judiciar Regional de Perm că judecătorul a inclus în caz o declarație falsă că a fost informat cu privire la data audierii de la un apel telefonic mobil. El a înscris o listă cu conexiunile telefonice furnizate de operatorul său mobil care arată că nu a primit apeluri de la instanță. De asemenea, s-a plâns că o scrisoare care notifică avocatul său data audierii din 14 mai 2013 a fost expediată la 20 mai 2013. La 23 iulie 2013, Departamentul Judiciar Regional Perm a răspuns că s-a confirmat faptul că notificarea tardivă a avocatului reclamantului a fost confirmată. Având în vedere faptul că este în așteptare un recurs împotriva hotărârii din 14 mai 2013, această chestiune va fi examinată în timpul procedurii de recurs. La 18 septembrie 2013, Curtea Regională Perm a susținut hotărârea din 14 mai 2013 privind recursul, constatând că aceaceasta a fost legală, suficient de motivată și justificată. Acesta a remarcat că nu s-a putut obține un aviz de experți deoarece V. a evitat experții. Este imposibil să se țină seama de avizul de expert din 17 mai 2013 deoarece a fost făcut după hotărârea din prima instanță. De asemenea, instanța a constatat că o notificare cu privire la audiere din 14 mai 2013 a fost trimisă la adresa reclamantului, dar a fost returnată la instanță ca fiind nedeclarată. Nerespectarea scrisorii de notificare din biroul poștal a constituit o renunță la dreptul de a participa la audiere. La 24 decembrie 2013, un judecător al Curții Regionale de Perm a refuzat să adreseze recursul de cassare al reclamantului la Presidium al Curții Regionale de Perm pentru o examinare, declarând că hotărârea din 14 mai 2013 a fost legală, suficient de motivată și justificată. Ea a remarcat, în special, că avizul expert din 17 mai 2013 nu poate modifica concluziile instanței, deoarece experții nu au fost în măsură să examineze N. La 13 februarie 2014, un judecător al Curții Supreme a Federației Ruse a refuzat, de asemenea, să depună apelul de cassare al reclamantului la Camera Civilă a Curții Supreme pentru o examinare, de a constata că nu există încălcări semnificative ale dreptului material sau procedural care au influențat rezultatul procedurii. 1. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că nici el, nici avocatul său nu au fost notificați de data audierii din 14 mai 2013. Prin urmare, nu au putut participa. Reclamantul se plânge în temeiul art. 14 din Convenție că a fost refuzat dreptul de a vizita copilul său din cauza bolii mentale și a profesiei sale ce îi cere să facă călătorii de afaceri lungi. QUESTIONS PENTRU PARTE Se solicită părților să prezinte copii ale următoarelor documente: hotărârea din 25 februarie 2011 de Curtea de District Ordzhonikidzevskiy de Perm; hotărârea din 16 august 2012 de Curtea de District Dzerzhinskiy de Perm; procesul-verbal al audierii de la Curtea de District Motovilikhinskiy de Perm; avizul expert din 17 mai 2013. Refuzul de a acorda reclamantului contacte și drepturi de vizită în ceea ce privește fiul său minor încălcă dreptul său de a respecta viața sa de familie, garantat de art. 8 din Convenție? În special, având în vedere faptul că fiul reclamantului nu a fost auzit de instanță sau de experți, că examinarea expertă a reclamantului nu a fost luată în considerare de către instanțe și că reclamantul nu a fost informat cu privire la data audierii din 14 mai 2013 a fost compatibilă cu procesul decizional cu cerințele articolului 8? Având în vedere faptul că reclamantul nu a fost informat cu privire la data audierii din 14 mai 2013, circumstanțele cazului dezvăluie o încălcare a dreptului său la o audiere echitabilă, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 5 March 2015

FIRST SECTION

Application no. 45142/14

Andrey Stanislavovich KRAPIVIN against Russia

lodged on 3 June 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Andrey Stanislavovich Krapivin, is a Russian national, who was born in 1964 and lives in Perm.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant’s son N. was born on 23 August 2005.

On 15 February 2009 the applicant stabbed his wife with a knife. She died on the same day. The applicant’s son, three years old at the time, witnessed the murder.

On 3 April 2009 N.’s maternal grandmother V. was appointed N.’s guardian.

On 25 May 2010 the Dzerzhinskiy District Court of Perm found that the applicant could not be held responsible for the murder of his wife by reason of irresistible impulse insanity. It ordered the applicant’s compulsory psychiatric treatment in a psychiatric hospital.

On 25 February 2011 the Ordzhonikidzevskiy District Court of Perm found that psychiatric treatment was no longer necessary and ordered the applicant’s release from the psychiatric hospital.

On 16 August 2012 the Dzerzhinskiy District Court rejected V.’s claim to deprive the applicant of his parental responsibility over N. It also rejected the applicant’s counterclaim to cease V.’s guardianship over N. and to return N. to him.

Shortly before that, on 28 May 2012, the applicant applied to the Motovilikhinskiy District Court of Perm for contact and visiting rights. He submitted that V. prevented him from seeing N. and asked to be granted visiting rights every Saturday or Sunday for three hours in V.’s presence.

During the hearing the applicant stated that it was very important for him to resume contact with his son. He was aware that his son, who had not seen him for a long time, needed time to get used to him again. He was ready to change his place of work to be able to adapt better to his son’s schedule. He also stressed that he paid child maintenance and supported him financially. He was under a psychiatrist’s supervision and his mental health had improved.

V. stated that the applicant had intentionally and cruelly killed N.’s mother after she had announced her intention to leave him for another man. He had committed the murder before N.’s eyes and had thereby caused him a profound psychological trauma. The applicant should not be therefore allowed to see N. as it would undermine his health and psychological development. It would be therefore against N.’s interests to resume contact with his father.

On 5 September 2012 the Motovilikhinskiy District Court ordered N.’s expert psychological examination. The experts were asked to establish whether it was possible to resume contact between N. and his father, and if yes, what was to be the form, the frequency and the duration of contacts. The experts were also asked to establish whether the contact between N. and his father could be damaging to N.’s health or psychological development.

The expert examination was never performed because V. refused to show N. to the experts.

The court studied the report of 2 May 2009 by a municipal centre of psychological, medical and social adaptation for children, produced by V. According to that report, during the examination N. was stressed and strained. He needed psychological assistance to help him overcome the consequences of a psychological trauma.

The court also studied the references of November 2008 from N.’s previous nursery school and the references from his current school.

On 11 April 2013 the applicant informed the court that he would be on a business trip from 4 May to 6 June 2013 and asked not to schedule any hearings during that period.

On 14 May 2013 the Motovilikhinskiy District Court held a hearing. The applicant and his counsel were absent. V. did not attend either. On the same day the court rejected the applicant’s application. It noted that N. currently lived with his grandparents and that his housing conditions were adequate. The applicant also had adequate housing conditions. The court further found that it followed from the school references and the report of 2 May 2009 that N.’s behaviour had changed from friendly to occasionally aggressive, which showed that he suffered from the consequences of a psychological trauma. It also noted that V.’s refusal to show N. to the court-appointed experts had made it impossible to perform a psychological examination. The applicant had not submitted any information about the current state of his mental health. He had not shown that his mental health had improved and that he did not present any danger for N. Furthermore, the court took into account the fact that N. had been brought up by his grandparents since he had been three years old, that he had an established way of life and that he had not seen his father for a long period of time. The applicant often left on long business trips, which would prevent weekly meetings. Lastly, both grandparents had refused to see the applicant because of their hostility towards him, which made it impossible to organise meeting between N. and the applicant. The court concluded from the above that it was not in N.’s interest to resume contact with his father.

In his appeal submissions the applicant complained, in particular, that a psychological expert examination of N. had never been performed. The finding that it was not in N.’s interest to resume contact with his father had not been therefore based on expert assessment. He also complained that neither he nor his counsel had been informed of the date of the hearing of 14

May 2013. Lastly, he enclosed an expert opinion of 17 May 2013 that it was possible to arrange short meetings between N. and the applicant.

On 26 June 2013 the applicant complained to the Perm Regional Judicial Department that the judge had included in the case file a false statement that he had been informed of the date of the hearing by a mobile telephone call. He enclosed a list of his telephone connections provided by his mobile operator showing that he had received no calls from the court. He also complained that a letter notifying his counsel of the date of the hearing of 14

May 2013 had been dispatched on 20 May 2013.

On 23 July 2013 the Perm Regional Judicial Department replied that the fact of the belated notification of the applicant’s counsel had been confirmed. Given that an appeal against the judgment of 14 May 2013 was pending, that issue would be examined during the appeal proceedings.

On 18 September 2013 the Perm Regional Court upheld the judgment of 14 May 2013 on appeal, finding that it had been lawful, sufficiently reasoned and justified. It noted that an expert opinion could not be obtained because V. had avoided the experts. It was impossible to take into account the expert opinion of 17 May 2013 because it had been made after the first-instance judgment. The court also found that a notification about the hearing of 14 May 2013 had been sent at the applicant’s address but had been returned to the court as unclaimed. The failure to pick up the notification letter from the post office amounted to a waiver of the right to attend the hearing.

On 24 December 2013 a judge of the Perm Regional Court refused to refer the applicant’s cassation appeal to the Presidium of the Perm Regional Court for an examination, finding that the judgment of 14 May 2013 had been lawful, sufficiently reasoned and justified. She noted, in particular, that the expert opinion of 17 May 2013 could not change the court’s findings because the experts had not been able to examine N.

On 13 February 2014 a judge of the Supreme Court of the Russian Federation also refused to refer the applicant’s cassation appeal to the Civil Chamber of the Supreme Court for an examination, finding no significant violations of substantive or procedural law which influenced the outcome of the proceedings.

COMPLAINTS

May 2013. They were therefore unable to attend.

2.

The applicant complains under Article 14 of the Convention that he was denied the right to visit his child because of his mental illness and his profession requiring him to make long business trips.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

The parties are requested to submit copies of the following documents:

–

the decision of 25 February 2011 by the Ordzhonikidzevskiy District Court of Perm;

–

the judgment of 16 August 2012 by the Dzerzhinskiy District Court of Perm;

–

the minutes of the hearings before the Motovilikhinskiy District Court of Perm;

–

the expert opinion of 17 May 2013.

2.

Did the refusal to grant the applicant contact and visiting rights in respect of his minor son violate his right to respect for his family life, guaranteed by Article 8 of the Convention? In particular, having regard to the fact that the applicant’s son was not heard by the court or examined by experts, that the expert examination of the applicant was not taken into account by the courts, and that the applicant was not informed about the date of the hearing of 14 May 2013, was the decision-making process compatible with the requirements of Article 8?

3.

Having regard to the fact that the applicant was not informed about the date of the hearing of 14 May 2013, do the circumstances of the case disclose an infringement of his right to a fair hearing as guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention?