Polyakova împotriva Rusiei și alte 2 cereri

Comunicat la 9 martie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 35090/09 Elvira Vasilyevna POLYAKOVA împotriva Rusiei și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Reclamanții sunt resortisanți ruși. Detaliile lor personale apar în apendicele de mai jos. Circumstanțele cazurilor Cauzele, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 35090/09 de dna Polyakova Reclamantul este un partener în viață al dlui R. Cuplul are un fiu minor și a stabilit casa lor în Vladivostok în regiunea Primorskiy. La 22 mai 2008, dl R. a fost condamnat pentru infracțiuni legate de droguri și condamnat la zece ani de închisoare într-un centru de regim strict. După ce condamnarea a devenit finală, el a fost plasat pentru a îndeplini condamnarea în IK-33 în regiunea Primorskiy aproape de casa sa și a reclamantului.

În septembrie 2008, șeful departamentului regional Primorskiy al Serviciului Federal de Penitență („FSIN”) a decis să transfere domnul R. în regiunea Krasnoyarsk (aproximativ 5.000 km de Vladivostok). Reclamantul a contestat decizia FSIN în fața unei instanțe care solicită transferarea partenerului său în regiunea Primorskiy, astfel încât ea și fiul lor să-l poată vizita. La 28 octombrie 2008, Curtea de districtă Sovetskiy din Vladivostok a examinat afirmațiile reclamantului și le-a respins. Referindu-se la art. 73 § 2 din Codul rus privind executarea condamnărilor („CES”), s-a constatat că instalațiile stricte de regim din regiunea Primorskiy au fost suprapopulate și că transferul unui număr de persoane deținute în alte facilități a fost necesar pentru a-și proteja viața și membrele, deoarece ar putea exista conflicte între deținuții care luptă pentru un dormitor.

Curtea a respins argumentul reclamantului referitor la viața ei privată și de familie ca fiind neconvențiată de faptul că ar putea solicita la FSIN pentru o permisiune de vizitare a dlui R. în regiunea Krasnoyarsk. La 13 ianuarie 2009, instanța regională Primorskiy a respins sumarul apelului reclamantului. Cererea nr. 75632/11 de către dna Zborshchik Soțul și reclamantul, dl Z., locuiesc în St Petersburg. La 26 august 2009, orașul San Petersburg a condamnat dl Z. la 12 ani de închisoare într-un regim strict. Odată ce condamnarea a devenit finală, dl Z. a fost trimis pentru a îndeplini condamnarea în IK-51 în Republica Komi (aproximativ 1,620 km de San Petersburg). La 26 octombrie 2010, reclamantul a solicitat departamentului regional din Sf.

Petersburg al FSIN să-și transfere soțul într-o instituție penitenciară situată mai aproape de locuința lor. Cererea ei a fost respinsă cu o trimitere la art. 73 din CES. Reclamantul a contestat refuzul în fața unei instanțe. La 4 martie 2011, Curtea de district Dzerzhinskiy din San Petersburg a respins plângerea reclamantului, printre altele , că departamentul regional al FSIN a respectat pur și simplu instrucțiunile emise de organismul lor superior, FSIN din Rusia, de a transfera până la patruzeci de deținuți pe lună la unități situate în Republica Komi. Nu s-a atins problema dreptului reclamantului de a respecta viața de familie. La 18 aprilie 2011, instanța orașă din San Petersburg a susținut prima hotărâre de instanție.

Cererea nr. 74186/14 de dna Rozlovanu și dl Minin Reclamant și soțul ei, dl Minin, au trăit în Kostroma. La 27 septembrie 2013, Curtea de districtă Ostankinskiy din Moscova a condamnat dl Minin de fraudă și a condamnat la șase ani și șase luni de închisoare într-un centru de regim strict. El a fost trimis să-și îndeplinească condamnarea la IK-9 în Republica Bashkortostan (aproximativ 1.200 km de Kostroma). Dna Rozlovanu solicită în mod repetat FSIN din Rusia și diferite departamente regionale FSIN să se asigure că soțul ei și-a îndeplinit condamnarea mai aproape de casă. La 5 iunie 2014, FSIN din Rusia a răspuns reclamantului care a afirmat că soțul ei a fost trimis Bashkortostan în temeiul articolului 73 § 1 din CES „pentru a se asigura siguranța personală”.

La 25 septembrie 2014, departamentul regional Bashkortostan al FSIN a informat reclamantul că, întrucât dl M. a fost plasat în IK-9 pe baza ordinului de către FSIN din Rusia din 23 aprilie 2014, departamentul Bashkortostan al FSIN a fost incompetent să decidă cu privire la transferul său în altă parte. Reclamanții au considerat că contestarea hotărârilor din partea organismelor FSIN la diferite nivele în fața instanțelor interne ar fi nefruntate. Legea internă relevantă Codul rus privind executarea sentințelor („CES”) Codul prevede cinci tipuri principale de facilități penitenciare pentru criminali condamnați: colonia-etablirea, unitatea de regim general, unitatea de regim strict, unitatea de regim special și închisoare.

Condițiile de a îndeplini o condamnare într-o colonie-etabliment sunt cele mai mici. Dimpotrivă, regimul din închisoare este cel mai sever. Diferența dintre instalațiile speciale, stricte și generale de regim se referă la aspecte precum suma de bani pe care o deține un deținut are dreptul de a cheltui, numărul de scrisori și parcele pe care un deținut le poate primi, lungimea întâlnirilor cu rude, etc. În conformitate cu art. 73 § 1 din CES, persoanele condamnate la privare de libertate trebuie să își îndeplinească condamnarea în entitatea federală (regiune) în care au reședința lor și în cazul în care au fost condamnate. Derogările din această regulă sunt posibile numai pentru motive medicale sau pentru a asigura siguranța unui deținut, sau la cererea sa.

Cu toate acestea, art. 73 § 2 prevede că, în cazul în care nu există o instituție adecvată în regiunea respectivă sau în cazul în care se dovedește imposibilă plasarea persoanei condamnate în instituțiile penale existente, persoana condamnată va fi trimisă la cele mai apropiate facilități situate pe teritoriul respectivului teritoriu sau, în mod excepțional, acestea pot fi trimise la facilitățile situate pe teritoriul următoarei regiuni cele mai apropiate. art. 73 § 4 prevede, printre altele , că persoanele care sunt condamnate la condamnare la închisoare pentru anumite infracțiuni grave sunt trimise pentru a-și îndeplini condamnarea în ordinea prevăzută de organismul federal penitenciar.

În conformitate cu art. 81 § 1 din CES, „persoanele condamnate la privare de libertate ar trebui să îndeplinească întregul termen al condamnării, de regulă, în aceeași instituție penitenciară”, cu excepția cazului în care o instanță de judecată modifică tipul unei instituții penitenciare. În conformitate cu art. 81 § 2 din CES, „transferirea unui condamnat pentru îndeplinirea în continuare a condamnării pedepsei de la o instituție penitenciară la o altă din același tip este permisă în caz de boală a condamnatului sau pentru a-și asigura siguranța personală, în caz de reorganizare sau lichidare a unei instituții penitenciare, precum și în alte circumstanțe excepționale care împiedică șederea condamnatului în acea instituție penitenciară.

Transferul persoanelor condamnate pentru infracțiunile enumerate la art. 73 § 4 din prezentul cod de la o instituție penitenciară la un alt tip din același tip este permis pe baza unei decizii ale organismului federal al sistemului penitenciar. Ordinul de transfer al condamnaților este determinat de organismul federal al sistemului penitenciar, care îndeplinește funcții privind crearea și punerea în aplicare a politicii de stat și a reglementării juridice în domeniul executării condamnărilor.” Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că, datorită distanței dintre casele lor și centrele de detenție, au fost privați de o oportunitate eficientă de a menține legături sociale și familiale cu partenerul/soții lor.

Dna Rozlovanu și dl Minin se plâng în conformitate cu art. 13 din Convenție că nu dispun de căi de recurs interne eficace în ceea ce privește plângerea lor de la art. 8. În sensul articolului 8 § 1 din Convenție a existat o ingerință în dreptul reclamanților de a respecta viața privată și/sau a familiei lor, având în vedere deciziile respective de a transfera partenerul dnei Polyakova, soțul dnei Zborshchik și soțul dnei Rozlovanu, dl Minin, facilitățile penitenciare din afara regiunilor lor de origine și efectele deciziilor respective au avut asupra contactelor reclamanților cu acestea?

Dacă da, interferența în cauză a îndeplinit criteriile prevăzute la art. 8 § 2 din Convenție (a se vedea Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia , nr. 11082/06 și 13772/05, §§ 835-51, 25 iulie 2013)? În acest sens, (a) având în vedere termenele articolului 73 din Codul rus privind executarea sentințelor („CES”), a fost interferența în cauză „în conformitate cu legea”; (b) a urmărit unul sau mai multe obiective legitime; și (c) a fost „necesar” pentru urmărirea unui astfel de obiectiv, în alte cuvinte sprijinit de motive relevante și suficiente și proporționale? Mai exact, autoritățile interne au efectuat un echilibrare pentru evaluarea proporționalității transferurilor impugnate la obiectivul(s) căutat?

art. 81 din CES prevăd posibilitatea de a efectua un astfel de echilibrare după ce un deținut a fost transferat într-o anumită instituție? În special, ținând cont de formularea articolului 81 din CES, există o modalitate disponibilă de remediere care să permită anularea deciziei agențiilor Serviciului Federal de Penitență privind plasarea unui deținut într-un loc situat în afara regiunii de origine ale Rusiei înainte sau după punerea în aplicare a acestuia în temeiul unei presupuse interferențe cu viața privată și/sau familiară a deținutului?

Nr. de cerere: Numărul de cerere: Locată pe numele reclamantului de reședință Reprezentat de 35090/09 13/06/2009 dna Elvira Vasilyevna POLYAKOVA născut în 1976 Vladivostok 75632/11 14/10/2011 dna Olga Ivanovna ZBORSHCHHIK născut în 1974 în San Petersburg 74186/14* 13/11/2014 1. dna Larisa Konstantinovna ROZLOVANU născut în 1980 Kostroma 2. dl Dmitriy Viktorovich MININ născut în 1977 Kostroma Dl Aleksandr Vladimirovich VINOGRADOV

Communicated on 9 March 2015

FIRST SECTION

Application no. 35090/09 Elvira Vasilyevna POLYAKOVA against Russia and 2 other applications (see list appended) The applicants are Russian nationals. Their personal details appear in the Appendix below. A. The circumstances of the cases The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Application no. 35090/09 by Ms Polyakova The applicant is a live-in partner of Mr R. The couple have a minor son and established their home in Vladivostok in the Primorskiy region. On 22 May 2008 Mr R. was convicted of drug-related crimes and sentenced to ten years’ imprisonment in a strict regime facility. After the conviction became final, he was placed to serve the sentence in IK-33 in the Primorskiy region close to his and the applicant’s home.

In September 2008 the head of the Primorskiy regional department of the Federal Penitentiary Service (“FSIN”) decided to transfer Mr R. to the Krasnoyarsk region (about 5,000 km from Vladivostok). The applicant challenged the FSIN’s decision before a court asking to transfer her partner back to the Primorskiy region so that she and their son could visit him. On 28 October 2008 the Sovetskiy district court of Vladivostok examined the applicant’s claims and dismissed them. It found, referring to Article 73 § 2 of the Russian Code on the Execution of Sentences (“CES”), that the strict regime facilities in the Primorskiy region had been overcrowded and that transfers of a number of detainees persons to other facilities had been necessary to protect their life and limb as there could be conflicts among inmates fighting for a sleeping berth.

The court dismissed the applicant’s argument related to her private and family life as unsubstantiated stating that she could apply to the FSIN for a permission to visit Mr R. in the Krasnoyarsk region. On 13 January 2009 the Primorskiy regional court summarily dismissed the applicant’s appeal. 2. Application no. 75632/11 by Ms Zborshchik The applicant and her husband, Mr Z., live in St Petersburg. On 26 August 2009 the St Petersburg city court sentenced Mr Z. to twelve years’ imprisonment in a strict regime facility. Once the conviction became final, Mr Z. was sent to serve the sentence in IK-51 in the Republic of Komi (about 1,620 km from St Petersburg). On 26 October 2010 the applicant requested the St Petersburg regional department of the FSIN to transfer her husband to a penitentiary facility located closer to their home.

Her request was dismissed with a reference to Article 73 of the CES. The applicant challenged the refusal before a court. On 4 March 2011 the Dzerzhinskiy district court of St Petersburg dismissed the applicant’s complaint stating, inter alia , that the regional department of the FSIN had merely complied with the instructions issued by their higher body, the FSIN of Russia, to transfer up to forty detainees per month to facilities located in the Republic of Komi. The issue of the applicant’s right to respect for family life was not touched upon. On 18 April 2011 the St Petersburg city court upheld the first-instance judgment. 3. Application no. 74186/14 by Ms Rozlovanu and Mr Minin The applicant and her husband, Mr Minin, lived in Kostroma.

On 27 September 2013 the Ostankinskiy district court of Moscow convicted Mr Minin of fraud and sentenced to six years and six months’ imprisonment in a strict regime facility. He was sent to serve his sentence to IK-9 in the Republic of Bashkortostan (about 1,200 km from Kostroma). Ms Rozlovanu repeatedly requested the FSIN of Russia and various FSIN regional departments to ensure that her husband served his sentence closer to home. On 5 June 2014 the FSIN of Russia replied to the applicant stating that her husband had been sent to Bashkortostan pursuant to Article 73 § 1 of the CES “to ensure his personal safety”. On 25 September 2014 the Bashkortostan regional department of the FSIN informed the applicant that, since Mr M. had been placed in IK-9 on the basis of the order by the FSIN of Russia of 23 April 2014, the Bashkortostan department of the FSIN was incompetent to decide on his transfer elsewhere.

The applicants considered that challenge of the decisions by the FSIN bodies at various levels before domestic courts would be fruitless. B. Relevant domestic law Russian Code on the Execution of Sentences (“CES”) The Code provides for five main types of penitentiary facilities for convicted criminals: colony-settlement, general regime facility, strict regime facility, special regime facility and prison. The conditions of serving a sentence in a colony-settlement are the mildest. On the contrary, the regime in prisons is the most severe.

The difference between the special, strict and general regime facilities concern such aspects as the amount of money a detainee has the right to spend, the number of letters and parcels a detainee can receive, the length of meetings with relatives, etc. Under Article 73 § 1 of the CES persons sentenced to deprivation of liberty must serve their sentences in the federal entity (region) where they had their residence and where they were convicted. Derogations from this rule are possible only on medical grounds or in order to secure the safety of a detainee, or at his or her own request.

Article 73 § 2 provides, however, that should there be no appropriate institution within the given region or if it proves impossible to place the convicted person in the existing penitentiary institutions the convicted person is to be sent to the nearest facilities located on the territory of the said region, or, exceptionally, they may be sent to facilities located on the territory of the next closest region. Article 73 § 4 stipulates, inter alia , that persons who are sentenced to imprisonment sentences for certain grave crimes are sent to serve their sentences in the order provided for by the federal penitentiary body. Under Article 81 § 1 of the CES, “persons sentenced to deprivation of liberty should serve the whole term of the sentence, as a rule, in the same penitentiary facility”, unless a court changes the type of a penitentiary facility.

Under Article 81 § 2 of the CES, “transfer of a convict for further serving of the sentence from one penitentiary facility to another of the same type is allowed in case of illness of the convict or in order to ensure his personal safety, in cases of reorganization or liquidation of a penitentiary facility, as well as in other exceptional circumstances that preclude further stay of the convict in that penitentiary facility. Transfer of persons convicted for the crimes listed in Article 73 § 4 of this Code from one penitentiary facility to another of the same type is allowed on the basis of a decision by the federal body of the penitentiary system.

The order of transfer of convicts shall be determined by the federal body of the penitentiary system, which performs functions on creating and implementation of the State policy and legal regulation in the field of execution of sentences.” COMPLAINTS The applicants complain under Article 8 of the Convention that because of the distance between their homes and the detention facilities they have been deprived of an effective opportunity to maintain social and family ties with their partner/husbands. Ms Rozlovanu and Mr Minin complains under Article 13 of the Convention that they do not have effective domestic remedies in relation to their Article 8 complaint.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their private and/or family life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, in view of the respective decisions to transfer Ms Polyakova’s partner, Ms Zborshchik’s husband and Ms Rozlovanu’s husband, Mr Minin, to the penitentiary facilities outside their home regions and the effects those decisions had on the applicants’ contacts with their them? If so, did the interference in question fulfil the criteria set out in Article 8 § 2 of the Convention (see Khodorkovskiy and Lebedev v. Russia , nos.

11082/06 and 13772/05, §§ 835-51, 25 July 2013)? In this connection, (a) having regard to the terms of Article 73 of the Russian Code on the Execution of Sentences (“CES”), was the interference in question “in accordance with law”; (b) did it pursue one or more legitimate aims; and (c) was it “necessary” for the pursuit of such an aim, in other words supported by relevant and sufficient reasons and proportionate? More specifically, did the domestic authorities carry out a balancing exercise to assess proportionality of the impugned transfers to the aim(s) sought? Does Article 81 of the CES provide for a possibility of carrying out such balancing exercise once a detainee was transferred to a certain facility?

2. Did the applicants have effective domestic remedies for their complaints under Article 8 of the Convention at their disposal, as required by Article 13 of the Convention? In particular, bearing in mind the wording of Article 81 of the CES, is there an available avenue of redress allowing quashing the decision by the agencies of the Federal Penitentiary Service on a detainee’s placement in a facility located outside of his or her home region of Russia prior to or after its implementation on the grounds of an alleged interference with the detainee’s private and/or family life?

APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant name date of birth place of residence Represented by 35090/09 13/06/2009 Ms Elvira Vasilyevna POLYAKOVA born in 1976 Vladivostok 75632/11 14/10/2011 Ms Olga Ivanovna ZBORSHCHIK born in 1974 St Petersburg 74186/14* 13/11/2014 1. Ms Larisa Konstantinovna ROZLOVANU born in 1980 Kostroma 2. Mr Dmitriy Viktorovich MININ born in 1977 Kostroma Mr Aleksandr Vladimirovich VINOGRADOV