CtEDO 09.03.2015 Auto

MITU-PAPAI v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
09.03.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MITU-PAPAI v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 9 martie 2015 TIRD SECȚIUNE Cererea nr. 55461/09 Constantin MITU-PAPAI împotriva României depusă la 5 octombrie 2009 DECLARAȚIE DE FACTE Reclamantul, dl Constantin Mitu-Papai, este un național român, născut în 1973 și este în prezent reținut în închisoarea Arad. El este reprezentat în fața Curții de către dna H.-L. Mitu-Papai, soția sa. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 iunie 2008, o fată de șapte ani a fost abuzată sexual aproape de casa ei. A fost ora de zi și a fost într-o alee între două clădiri care se îndreaptă spre casă de la magazinul mic al părinților ei din zonă. agresorul a montat descrierea reclamantului. Tatăl acestei fete a găsit reclamantul în apropiere și în timp ce fata l-a identificat, el a bătut reclamantul sever. Reclamantul a fost admis la spital, unde a rămas până la 16 iunie 2008. El a depus o plângere penală împotriva agresorului său. A fost respinsă la 24 martie 2009 de biroul procurorului atașat la Tribunalul de District Resita. La 14 iunie 2008, în timpul spitalului, reclamantul a făcut o declarație orală la poliție în legătură cu evenimentele. El a explicat că s-a oprit pentru a căuta numărul de telefon al unui prieten atunci când agresorul său a venit la el și a început să-l lovească. El a pierdut conștiința și s-a trezit mai târziu în spital. El a refuzat să fi întâlnit pe cineva, inclusiv un copil, înainte de agresiune. La 16 iunie 2008, doi polițiști s - au întâlnit cu reclamantul când a fost eliberat din spital și l - au dus pe el și pe părinții săi la secția de poliție pentru a da informații despre presupusele abuzuri sexuale. În acel loc [aleea dintre clădiri] o fată de aproximativ cinci ani alerga spre mine; purta o bluză și fusta de culori întunecate. Când a ajuns aproape de mine ea a pierdut echilibrul și era pe cale de a cădea; în acel moment am fugit la ea, am prins brațul cu mâna stângă și cu mâna dreaptă am ajutat-o în sus. Mâna mea slid între picioarele fetiței. În acel moment am introdus una din degetele mele, un pic, în vaginul ei, fără nici o intenție sexuală. Când am eliberat fata și mi-am luat mâna de la între picioarele ei mi-am dat seama că ea sângera la genitalia ei. A început din nou, dispărând în spatele clădirii. Nu am vorbit mult cu fetița, doar i-am spus să nu-i fie teamă pentru că nu am de gând să-i rănească.” La 5 august 2008, reclamantul a fost informat de poliție că a fost acuzat de viol. El a cerut să fie interogat la 11 august când va veni însoțit de avocat. La 11 august 2008 reclamantul, însoțit de avocatul său, a refuzat să facă declarații sau să participe la anchetă. La 3 septembrie 2008, el și-a reiterat poziția și a explicat că dorește să se abțină de la a face declarații pentru a nu influența în nici un fel investigațiile în reclamația penală pe care a depus-o împotriva tatălui victimei. Procurorul a intervievat fata, tatăl ei și mai mulți martori. Martor E.R. a declarat că ea a auzit fata strigând și plângând, și a văzut-o alergând între clădiri. Când a întrebat ce s-a întâmplat, fata a recunoscut agresiunea sexuală. La 3 septembrie 2008, biroul procurorului atașat la Curtea de județ Caras Severin a inculpat reclamantul pentru viol. Dinaintea instanței județului, reclamantul a declarat în două ocazii (la 4 și 25 septembrie) că a ajutat fata, care era pe cale de a cădea, prin ridicarea ei de la axila ei. El a refuzat să atingă orice alte părți ale corpului ei. El a menținut această poziție în toată procedura de judecată și a retractat declarația dată poliției. El a explicat că a fost forțat de poliție să dea această declarație (i-au spus cât de norocos a fost că l-au găsit mai întâi, deoarece au avut informații despre faptul că tatăl victimei a fost în afara să-l omoare), că el nu a fost asistat de sfat și că el nu a fost gândire drept ca el tocmai a fost eliberat din spital și a fost încă sub influență de medicamente (declarațiile din 19 Decembrie 2008 și 13 martie 2009). În timpul procedurii judiciare, el a fost asistat de avocat. La 30 octombrie 2008, Curtea de județ Caras-Severin a condamnat reclamantul pentru viol și l-a condamnat la șaptezeci de ani de închisoare. În ceea ce privește poziția reclamantului cu privire la faptele, instanța a remarcat următoarele: „Când a fost interogat, înainte de începerea procedurii de judecată, [acuzatul] nu a negat că a întâlnit victima la 13 iunie 2008. El a declarat că victima a pierdut echilibrul și că a încercat s-o oprească de la cădere și că în acea încercare mâna dreaptă a aterizat între picioarele victimei atunci când el „i-a pus degetul un pic în vaginul fetei, fără nici o intenție sexuală”... Înainte ca procurorul să refuze să declare... Declarațiile [aplicantului] sunt adevărate și confirmă faptul că [a] întâlnit ... victima. [Reclamantul] negă atacul victimei în toate, cu excepția unei declarații sale, cea în cauză fiind scrisă de el... Curtea constată fără îndoială că [reclamantul] a atacat victima... deflorind-o cu degetul său.” Decizia a fost susținută de Curtea de Apel Timisoara într-o hotărâre din 12 februarie 2009. Curtea de recurs a auzit dovezi de la reclamant și s-a bazat pe dovezile din dosar. În special, a remarcat că reclamantul nu a refuzat să se întâlnească cu fata la 13 iunie 2008 sau să-și pună degetul în vagin. De asemenea, a considerat că reclamantul nu a oferit o explicație pentru gestul său. Într-o decizie finală din 10 aprilie 2009 Curtea Înaltă de Casare și Justiție a susținut deciziile anterioare care se bazează pe primele declarații formulate de reclamant în fața poliției. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 5, 6 §§ § 1 și 3 lit. (d) și 7 din Convenție cu privire la clasificarea juridică acordată faptelor din partea instanțelor interne. Considerând aceleași articole, reclamantul se plâng că a fost auzit de poliție fără prezența avocatului și că declarația, deși a retras în mod constant pe parcursul procedurii ulterioare, a constituit baza condamnării sale. A existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, din cauza lipsei de asistență juridică reclamantului în timpul primului interogatoriu de poliție (Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, CEDH 2008)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă