- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 aprilie 2015
- Stat pârât
- GRC
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Palaiogiannis împotriva Greciei
Traducere în română Auto
În cauza Palaiogiannis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Linos-Alexre Sicilianos, Ksenija Turković, judecători, și a lui André Wampach, grefier adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera consiliului la 10 martie 2015, a luat hotărârea la această dată, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 66438/09) îndreptată împotriva Republicii Elene, inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Thomas Palaiogiannis ( … La 16 noiembrie 2009, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului).
Reclamantul a fost reprezentat de domnul E. Papadakis, avocat în barou da'i. Guvernul grec (at'o') a fost reprezentat de agentul său, dl F. Georgakopoulos, președintele, la momentul respectiv, al Consiliului juridic al statului. La 11 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA LÂSPECE Reclamantul s-a născut în 1959 și a locuit în Atena. La 4 decembrie 2000, un particular a depus o plângere împotriva reclamantului. În decembrie 2000, procurorul din apropierea tribunalului de primă instanță din statul de judecată a dispus o instrucțiune preliminară împotriva reclamantului pentru deturnarea de fonduri, utilizarea de falsuri și fraudă. La 29 octombrie 2004, instanța din statul de judecată l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de patru ani (judecata nr. 2740/2004).
În aceeași zi, reclamantul a interjetat apelul. La 5 mai 2008, Curtea de Casație a respins recursul său ca nefondat (hotărârea nr. 1226/2008). La 7 iulie 2008, reclamantul s-a ocupat de casare. La 16 iunie 2009, Curtea de Casație a respins recursul său ca nefondat (hotărârea nr. 1470/2009). Data punerii sub semnul întrebării a acestei hotărâri nu reiese din dosar. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA ÎN REGARDIA DE DURATA PROCEDURII Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil al termenului stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție.
Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. 10. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fondul perioadei care trebuie luată în considerare 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 6 decembrie 2000, data la care procurorul aproape de Tribunalul de Primă Instanță a inițiat proceduri penale împotriva reclamantului. Curtea constată că data la care a fost pusă la dispoziție în mod net hotărârea nr. 1470/2009 a Curții de Casație nu rezultă din dosar (a se vedea § 8 de mai sus).
adquem pentru calcularea duratei procedurii în cauză, data publicării hotărârii Curții de Casație, astfel cum reiese din dosar, și anume 16 iunie 2009, procedura menționată a durat, prin urmare, opt ani și aproximativ șase luni pentru trei instanțe. Durata rezonabilă a procedurii 13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Michelioudakis c. Grecia, n 54447/10, § 42, 3 aprilie 2012) 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Michelioudakis, citată anterior).
În plus, Curtea constată că cauza nu prezenta o complexitate deosebită. În plus, Curtea nu este de natură să pună în discuție răspunderea reclamantului în prelungirea procedurii. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea apreciază că, în speță, durata procedurii în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 16. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În ceea ce privește încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de interpretarea dreptului intern de către instanțele penale și de administrarea probelor efectuate de instanțele judecătorești respective. 18. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în ceea ce privește echitatea procedurii în cauză.
19. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA LEGĂTURII 41 DIN CONVENȚIE 20. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 21. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, Curtea consideră că … a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție.
În limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 2 aprilie 2015, în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska grefier adjunct
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE PALAIOGIANNIS c. GRÈCE ( Requête n o 66438/09) ARRÊT STRASBOURG 2 avril 2015 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Palaiogiannis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de : Mirjana Lazarova Trajkovska, présidente, Linos-Alexandre Sicilianos, Ksenija Turković, juges, et de André Wampach, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 mars 2015, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 66438/09) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, M. Thomas Palaiogiannis (« le requérant »), a saisi la Cour le 16 novembre 2009 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Le requérant a été représenté par M e E. Papadakis, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. F. Georgakopoulos, Président, à l’époque, du Conseil juridique de l’État.
Le 11 janvier 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement. EN FAIT
LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE
4. Le requérant est né en 1959 et réside à Athènes.
Le 4 décembre 2000, un particulier porta plainte contre le requérant. Le 6 décembre 2000, le procureur près le tribunal de première instance d’Athènes ordonna une instruction préliminaire à l’encontre du requérant pour détournement de fonds, usage de faux et fraude.
Le 29 octobre 2004, la cour d’assises d’Athènes condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de quatre ans (jugement n o 2740/2004). Le même jour, le requérant interjeta appel.
Le 5 mai 2008, la cour d’appel d’Athènes réexamina l’affaire et réduisit la peine infligée au requérant à trois ans d’emprisonnement, convertible en une amende de 4,40 euros par jour (arrêt n o 1226/2008). Le 7 juillet 2008, le requérant se pourvut en cassation.
Le 16 juin 2009, la Cour de cassation rejeta son pourvoi comme infondé (arrêt n o 1470/2009). La date de la mise au net de cet arrêt ne ressort pas du dossier. EN DROIT I. SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE LA DURÉE DE LA PROCÉDURE
Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. »
Le Gouvernement n’a pas soumis d’observations. A. Sur la recevabilité
La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. B. Sur le fond 1. Période à prendre en considération
La période à considérer a débuté le 6 décembre 2000, date à laquelle le procureur près le tribunal de première instance a engagé des poursuites pénales contre le requérant. La Cour note que la date de la mise au net de l’arrêt no 1470/2009 de la Cour de cassation ne ressort pas du dossier (voir § 8 ci-dessus). Partant, la Cour retiendra, en l’espèce, en tant que dies ad quem pour le calcul de la durée de la procédure en cause, la date de la publication de l’arrêt de la Cour de cassation, telle qu’elle ressort du dossier, à savoir le 16 juin 2009. Ladite procédure a donc duré huit ans et six mois environ pour trois instances. 2. Durée raisonnable de la procédure
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres, Michelioudakis c. Grèce , n o 54447/10, § 42, 3 avril 2012)
La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir Michelioudakis, précité).
Elle note que l’affaire ne présentait pas de complexité particulière. Qui plus est, la Cour ne relève pas d’élément de nature à mettre en cause la responsabilité du requérant dans l’allongement de la procédure. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse a été excessive et ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable ».
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1. II. SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE L’ÉQUITÉ DE LA PROCÉDURE
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’interprétation du droit interne par les juridictions pénales et de l’administration des preuves opérées par lesdites juridictions.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne l’équité de la procédure en cause.
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. III.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
20. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »
Le requérant n’a présenté aucune demande de satisfaction équitable dans le délai imparti à cet effet. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable quant au grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 avril 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Greffier adjoint Présidente