CtEDO 10.02.2005 Auto

AFFAIRE STAMATIOS KARAGIANNIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
10.02.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1 en ce qui concerne la durée de la procédure;Violation de l'art. 13;Radiation partielle du rôle;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE STAMATIOS KARAGIANNIS c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

În cauza Stamatios Karagiannis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić domnii Spielmann S.E. Jebens, judecătorii și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2005, se rend la chetă cu privire la aceasta, adoptat la această dată în mod direct la originea cauzei se găsește o cerere (n 27806/02) îndreptat împotriva Republicii Elene și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Stamatios Karagiannis ( Comisia este reprezentată de delegații agentului său, dl Apessos, consilier pe lângă Consiliul Juridic de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 26 august 2003, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac interne efective prin care reclamantul ar fi putut formula cauza sa cu privire la această durată. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1939 și își are reședința în Megalo Pefko. S-a retras din cadrul întreprinderii de securitate socială ( La 15 decembrie 1993, reclamantul sesizează instanța administrativă cu privire la o cerere împotriva IKA de condamnare a acestuia la plata despăgubirilor pentru că a calculat greșit valoarea contribuțiilor sale. La 31 ianuarie 1996, instanța a respins recursul (Decizia nr. 786/1996). La 17 iulie 1996, reclamantul a solicitat această decizie. La 23 aprilie 1998, instanța administrativă a Tribunalului de Primă Instanță a infirmat decizia atacată și a acordat dreptul la cererea reclamantului (hotărârea 2004/1998). La 28 ianuarie 1999, laiqA s-a ocupat de casare. Ulterior, Parlamentul Grec a adoptat Legea nr. 2721/1999, care excludea recursul în casare în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 500 000 drahmes și a pronunțat anularea oricărei proceduri judiciare aferente acesteia, eventual pendinte în fața acestei instanțe (art. Cu toate acestea, 2 din această lege prevedea că persoanele care au fost deja prevăzute în casare cu un termen de 60 de zile de la 16 septembrie 1999 (adică de la data publicării legii), pentru a susține faptul că litigiul ar avea pentru ele un impact financiar semnificativ, care ar justifica continuarea procedurii. La 4 februarie 2002, Consiliul de Stat a anulat procedura în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 2721/1999 (actul nr. 27) (în ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE). În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, așa cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Pe fondul perioadei care trebuie luată în considerare 12. Guvernul susține că procedura în litigiu a fost încheiată la 16 noiembrie 1999, data la care a expirat termenul de 60 de zile pe care l-a acordat ÖIKA pentru a solicita continuarea procedurii (a se vedea punctul 8 de mai sus). De la această dată, reclamantul a fost în măsură să cunoască data la care a avut loc procedura în fața Consiliului de Stat. 13. Reclamantul nu se pronunță asupra acestui aspect. 14. Curtea nu este convinsă de argumentul guvernului, potrivit căruia procedura în cauză este încheiată la 16 noiembrie 1999, cu expirarea termenului prevăzut de legea nr. 2721/1999. Considerând această dată ca fiind sfârșitul procedurii în litigiu, ar echivala cu înlocuirea rolului Consiliului de Stat, singurul organism competent să decidă soarta procedurii inițiate în fața sa de către l Curtea ia notă, prin urmare, de faptul că procedura a început la 15 decembrie 1993, cu sesizarea tribunalului administrativ din Etta, și sa încheiat la 4 februarie 2002, cu actul nr. 27 Guvernul consideră că durata procedurii nu a fost excesivă și afirmă că reclamantul nu a încercat să accelereze procedura și că instanțele sesizate au pronunțat în termene rezonabile 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 20. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 21. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond 22. Guvernul susține că această dispoziție nu a fost încălcată. Reclamantul ar fi putut introduce împotriva magistraților care au fost sesizate cu privire la acțiunea sa prevăzută la art. 105 din legea de însoțire a Codului civil. Acest articol stabilește conceptul de act dăunător special de drept public, creând o responsabilitate extracontractuală a statului, care rezultă din: acte sau omisiuni ilegale. Guvernul consideră că reclamantul ar fi putut, de asemenea, introduce o acțiune de luare în parte (αγωγή κακοδικίας) împotriva magistraților respectivi. 23. Reclamantul susține că acțiunile propuse de guvern nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 13, deoarece acestea nu vizează decât să sancționeze comportamentul personal al judecătorilor și nu fac obiectul unei redresări directe a situației incriminate. În plus, reclamantul subliniază că guvernul nu produce niciun exemplu juridic de aplicare efectivă a acțiunilor propuse 24. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 20008XI 25). Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine Ö în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât 13 din Convenție pe motiv de absență în dreptul intern a unei căi de atac care i-a permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 27. Reclamantul se plângea, de asemenea, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de o încălcare a dreptului său de a avea acces la un tribunal, precum și de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Ulterior, acesta a declarat că dorește să se dezintegreze de obiecțiile sale. 28. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să mențină aceste obiecții, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În opinia Curții, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit. 31. Guvernul afirmă că o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 32. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, după cum prevede art. 41 din Convenție, aceasta îi acordă 1 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 33. Reclamantul solicită, de asemenea, 6 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Acesta furnizează o factură pe care figurează aceeași sumă, dar care a fost stabilită numai cu titlu de onorarii ale avocatului său pentru procedură în fața Curții. 34. Guvernul consideră că pretențiile reclamantului în acest sens sunt exagerate. 35. Curtea reamintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că Õ ar trebui, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Capano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate. Prin urmare, nu se impune rambursarea. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente prezentei proceduri, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurii și pe lipsa unei căi de atac interne efective prin care reclamantul și-ar fi putut formula pledoaria cu privire la această durată decide să elimine restul cererii din partea rolului Adus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție. Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 000 EUR (mii de euro) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 10 februarie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-02-17
0,97
AFFAIRE KALLITSIS c. GRECE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KALLITSIS (N o 2) c. GRÈCE (Requête n o 38688/02) ARRÊT STRASBOURG 17 février 2005 DÉFINITIF 06/07/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE KAROBEIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KAROBEÏS c. GRÈCE ( Requête n o 37420/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2004-12-02
0,97
AFFAIRE KARELLIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KARELLIS c. GRÈCE ( Requête n o 6706/02) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2004 DÉFINITIF 02/03/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2005-02-10
0,97
AFFAIRE KOTSANAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOTSANAS c. GRÈCE ( Requête n o 33191/02) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2005 DÉFINITIF 10/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2004-07-08
0,97
AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRECE (Révision)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 51354/99) ARRÊT (révision) STRASBOURG 8 juillet 2004 DÉFINITIF 08/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. I
Sursă