AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRECE (Révision)

În acest caz, cauza Karagiannis și alte cauze ale Greciei (cererea de revizuire a hotărârii din 16 ianuarie 2003), (cererea de revizuire a hotărârii din 16 ianuarie 2003), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Lorenzen mes Vajić Botoutarova dnii Kovler Zagrebelsky, judecători și S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 17 iunie 2004, rend l'hotărâre, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 51354/99) îndreptată împotriva Republicii Elene și din care 45 de resortisanți ai acestui stat ( I. Stamoulis, avocat în barou da'é. Guvernul grec (at'o'o') este reprezentat de delegații agentului său, dl S. Spiropoulos, reședința pe lângă Consiliul Juridic de l'o'u și dl V. Pelekou, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. printr-o hotărâre din 16 ianuarie 2003 ( În plus, Curtea a considerat că, din 1967, pierderea oricărei disponibilități a terenurilor reclamanților ca urmare a ocupației lor de către Fondul Marinei Naționale și absența oricărei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a privării fără compensație a proprietății lor de la acea dată, au încălcat echilibrul corect care trebuie menținut între protecția proprietății și cerințele de interes general; în plus, Curtea a considerat că cauza inculpaților nu a fost audiată într-un termen rezonabil. Prin urmare, Curtea a încheiat, în unanimitate, încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alineatul (1) din Convenție ( Karagiannis și alții c. Grecia, nr. 51354/99, § 41, 43-44 și 51 și punctele 1 și 2 din acord, 16 ianuarie 2003). Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 55 și punctul 3 din acord). La 11 iulie 2003, la data de 11 iulie 2003, în calitate de agent al statului membru în cauză, Tribunalul a informat Curtea că, la 10 iunie 2003, cu ocazia unei comunicări cu fondul pentru depozite și consemnări, a luat cunoștință de un fapt până în prezent necunoscut. Într-adevăr, trei dintre reclamanți, și anume reclamanții nr. 4, 17 și 35 au decedat la 10 decembrie 1998, 31 august 1997 și respectiv 11 martie 1998, deci cu mult înainte de introducerea cererii, și mai ales înainte de 20 septembrie 1999, data la care se presupune că ar fi semnat recursurile depuse la Curte. Guvernul a solicitat apoi revizuirea hotărârii inițiale, pentru a exclude acești reclamanți din cerere. La 16 iulie 2003, această cerere a fost comunicată Consiliului recurentelor care a fost invitat să prezinte observații scrise cu privire la această chestiune în termen de 30 iulie 2003. Prin scrisoarea din 30 iulie 2003, redactată de dl Stamoulis, moștenitorii reclamanților nr. 4, 17 și 35 au confirmat că aceștia din urmă au decedat înainte de sesizarea Curții. Recursurile tuturor reclamanților, semnate în favoarea Consiliului nostru pentru introducerea cererii, fuseseră deja redactate și încredințate acestuia din urmă la o dată în care [reclamanții nr. 4, 17, 35] nu erau încă decedați. În cele din urmă și-au exprimat regretul că nu și-au informat consiliul la timp pentru ca acesta să-i includă în lista în locul reclamanților decedați și-au exprimat dorința de a se număra ei înșiși printre reclamanți. În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate, în termen de șase luni de la data la care a avut cunoștință de fapt, să sesizeze Curtea cu privire la o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o face. Prin urmare, Curtea trebuie să examineze dacă condițiile de aplicabilitate a acestui articol sunt îndeplinite în speță. Curtea arată că decesul reclamanților nr. 4, 17 și 35 chiar înainte de data care figurează pe recursurile lor constituie un fapt nou necontestat pe care nu l-a cunoscut la momentul hotărârii și care ar fi putut exercita o influență decisivă asupra fondului cauzei. În plus, Curtea consideră că această informație nu putea fi în mod rezonabil cunoscută. În acest sens, Curtea consideră că art. 80 din regulament se aplică în speță și că este necesar să se revizuiască hotărârea din 16 ianuarie 2003 și să se excludă reclamanții n. 4, 17 și 35 din cerere. Prin urmare, moștenitorii lor nu pot pretinde să continue procedura în locul lor, această excludere ceea ce înseamnă că reclamanții care au decedat nu au luat niciodată parte la cerere. Prin aceste motive, CURTEA, LA Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 8 iulie 2004 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților 1. Dimitrios KARAGIANNIS 2. Alexandros KARAGIANNIS 3. Aggeliki KARAGIANNIS 4. Ioannis SAVVOPOULOS 5. Michail LEFKADIS 6. Aggeliki TOGGOUSIDI 7. Georgios KARAKITOS 8. Dimitrios KARAKITOS 9. Nikolaos KARAKITSOS 10. Evaggelia KARAKITSOS 11. Georgios KARAKITOS 12. Ioannis KARAKITOS 13. Konstantinos KARAKITSOS 14. Michail KARAKITSOS 15. Antonios KARAKITSOS 16. Maria KARAKITOS 17. Dimitrios KARAKITOS 18. Nikolaos KARAKITOS 19. Christos KARAKITOS 20. Stergios KARAKITOS 21. Fosini KARAKITOS 22. Georgia SAFRA 23. Aggeliki BARBAS 24. Vassiliki BARBA 25. Anastasios BARBAOS 26. Ioannis BARBAS 27. Dimitrios BARBAS 28. Gerasimos BARBAS 29. Eleni BARBAS 30. Ioannis BARBAS 31. Sophia BARBAS 32. Aikaterini BARBAS 33. Christos BARBAS 34. Dimitrios BARBAS 35. Fosini MEXI 36. Vassiliki KENTISTOU 37. Paraskevi CHRYSINA 38. Apostolos TSOUTIS 39. Konstantinos TURKADONIS 40. Antonia ZEGGINI 41. Antonios ZOUBERIS 42. Anastasis ZOUBIS 43. Nikolaos ZOUBIS 44. Maria FAFOUTIS 45. Paraskevas THLIVERIS

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRÈCE

(Requête n

o

51354/99)

ARRÊT

(révision)

STRASBOURG

8 juillet 2004

DÉFINITIF

08/10/2004

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Karagiannis et autres c. Grèce, (demande en révision de l’arrêt du 16 janvier 2003),

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

M

me

F.

Tulkens

,

présidente

,

MM.

C.L.

Rozakis

,

P.

Lorenzen

,

M

mes

N.

Vajić

,

S.

Botoucharova

,

MM.

A.

Kovler

,

V.

Zagrebelsky,

juges

,

et de M. S.

Quesada,

greffier adjoint de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 17 juin 2004,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

51354/99) dirigée contre la République hellénique et dont quarante-cinq ressortissants de cet Etat («

les requérants

»), ont saisi la Cour le 22 septembre 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants sont représentés devant la Cour par M

e

I. Stamoulis, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») est représenté par les délégués de son agent, M. S. Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’Etat et M

me

V. Pelekou, auditrice auprès du Conseil Juridique de l’Etat.

3.

Par un arrêt du 16 janvier 2003 («

l’arrêt initial

»), la Cour a jugé que la perte de toute disponibilité des terrains des requérants depuis 1967 en raison de leur occupation par le Fonds de la marine nationale et l’absence de toute indemnisation au titre du préjudice souffert en raison de la privation sans compensation de leur propriété depuis cette date, avaient rompu le juste équilibre à ménager entre la protection de la propriété et les exigences de l’intérêt général ; la Cour a en outre jugé que la cause des requérants n’avait pas été entendue dans un délai raisonnable. Dès lors, la Cour a conclu, à l’unanimité, à la violation des articles 1 du Protocole n

o

1 et 6 § 1 de la Convention (

Karagiannis et autres c. Grèce

, n

o

51354/99, §§ 41, 43-44 et 51 et points 1 et 2 du dispositif, 16 janvier 2003). La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre par écrit, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem

, § 55, et point 3 du dispositif).

4.

Le 11 juillet 2003, l’agent du Gouvernement s’adressa à la Cour en l’informant que le 10 juin 2003, lors d’une communication avec la Caisse des dépôts et consignations, il avait pris connaissance d’un fait jusqu’alors inconnu. En effet, trois des requérants, à savoir les requérants n

os

4, 17 et 35, étaient décédés les 10 décembre 1998, 31 août 1997 et 11 mars 1998 respectivement, donc bien avant l’introduction de la requête, et surtout avant le 20 septembre 1999, date à laquelle ils auraient prétendument signé les pourvois déposés à la Cour. Le Gouvernement sollicita alors la révision de l’arrêt initial afin d’exclure lesdits requérants de la requête.

5.

Le 16 juillet 2003, cette demande fut communiquée au conseil des requérants qui a été invité à soumettre des observations écrites sur cette question dans un délai échéant le 30 juillet 2003.

6.

Par lettre du 30 juillet 2003, rédigée par M

e

Stamoulis, les héritiers des requérants n

os

4, 17 et 35 confirmèrent que ces derniers étaient décédés avant la saisine de la Cour. Ils s’exprimèrent en ces termes

:

«

Les pourvois de tous les requérants signés en faveur de notre conseil pour l’introduction de la requête avaient été déjà rédigés et confiés à ce dernier à une date où [les requérants n

os

4, 17, 35] n’étaient

pas encore décédés.

»

Ils regrettèrent enfin de ne pas avoir informé à temps leur conseil afin qu’il les inclue dans la liste à la place des requérants décédés et exprimèrent le souhait de figurer eux-mêmes parmi les requérants.

EN DROIT

7.

La Cour rappelle qu’aux termes de l’article 80 § 1 (demande en révision d’un arrêt) de son règlement :

«

En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut, dans le délai de six mois à partir du moment où elle a eu connaissance du fait découvert, saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit.

»

8.

La Cour se doit donc d’examiner si les conditions d’applicabilité de cet article sont réunies en l’espèce.

9.

La Cour relève que le décès des requérants n

os

4, 17 et 35 avant même la date qui figure sur leurs pourvois constitue un fait nouveau incontesté dont elle n’avait pas connaissance à l’époque de l’arrêt et qui aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue de l’affaire. La Cour estime en outre que cette information «

ne pouvait raisonnablement être connue

» du Gouvernement avant le prononcé de l’arrêt initial. Elle déplore cet incident et regrette qu’aucune explication plausible n’ait été fournie par le conseil des requérants à cet égard.

10.

La Cour estime donc que l’article 80 du règlement est applicable en l’espèce et qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 16 janvier 2003 et d’exclure les requérants n

os

4, 17 et 35 de la requête. Leurs héritiers ne peuvent donc prétendre poursuivre la procédure à leur place, cette exclusion signifiant que les requérants décédés n’ont jamais pris part à la requête.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ,

Accueille

la demande en révision et

exclut

les requérants n

os

4, 17 et 35 de la requête.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 8 juillet 2004 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Santiago

Quesada

Françoise

Tulkens

Greffier adjoint

Présidente

ANNEXE

Liste des requérants