ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 08.07.2004 Auto

AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRECE (Révision)

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

08.07.2004

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Concluzie

Exclusion de trois requérants

conform formulării originale HUDOC

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRECE (Révision) (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

În acest caz, cauza Karagiannis și alte cauze ale Greciei (cererea de revizuire a hotărârii din 16 ianuarie 2003), (cererea de revizuire a hotărârii din 16 ianuarie 2003), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Lorenzen mes Vajić Botoutarova dnii Kovler Zagrebelsky, judecători și S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în camera Consiliului la 17 iunie 2004, rend l'hotărâre, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 51354/99) îndreptată împotriva Republicii Elene și din care 45 de resortisanți ai acestui stat ( I. Stamoulis, avocat în barou da'é.

Guvernul grec (at'o'o') este reprezentat de delegații agentului său, dl S. Spiropoulos, reședința pe lângă Consiliul Juridic de l'o'u și dl V. Pelekou, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. printr-o hotărâre din 16 ianuarie 2003 ( În plus, Curtea a considerat că, din 1967, pierderea oricărei disponibilități a terenurilor reclamanților ca urmare a ocupației lor de către Fondul Marinei Naționale și absența oricărei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a privării fără compensație a proprietății lor de la acea dată, au încălcat echilibrul corect care trebuie menținut între protecția proprietății și cerințele de interes general; în plus, Curtea a considerat că cauza inculpaților nu a fost audiată într-un termen rezonabil.

Prin urmare, Curtea a încheiat, în unanimitate, încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alineatul (1) din Convenție ( Karagiannis și alții c. Grecia, nr. 51354/99, § 41, 43-44 și 51 și punctele 1 și 2 din acord, 16 ianuarie 2003). Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 55 și punctul 3 din acord). La 11 iulie 2003, la data de 11 iulie 2003, în calitate de agent al statului membru în cauză, Tribunalul a informat Curtea că, la 10 iunie 2003, cu ocazia unei comunicări cu fondul pentru depozite și consemnări, a luat cunoștință de un fapt până în prezent necunoscut.

Într-adevăr, trei dintre reclamanți, și anume reclamanții nr. 4, 17 și 35 au decedat la 10 decembrie 1998, 31 august 1997 și respectiv 11 martie 1998, deci cu mult înainte de introducerea cererii, și mai ales înainte de 20 septembrie 1999, data la care se presupune că ar fi semnat recursurile depuse la Curte. Guvernul a solicitat apoi revizuirea hotărârii inițiale, pentru a exclude acești reclamanți din cerere. La 16 iulie 2003, această cerere a fost comunicată Consiliului recurentelor care a fost invitat să prezinte observații scrise cu privire la această chestiune în termen de 30 iulie 2003. Prin scrisoarea din 30 iulie 2003, redactată de dl Stamoulis, moștenitorii reclamanților nr. 4, 17 și 35 au confirmat că aceștia din urmă au decedat înainte de sesizarea Curții.

Recursurile tuturor reclamanților, semnate în favoarea Consiliului nostru pentru introducerea cererii, fuseseră deja redactate și încredințate acestuia din urmă la o dată în care [reclamanții nr. 4, 17, 35] nu erau încă decedați. În cele din urmă și-au exprimat regretul că nu și-au informat consiliul la timp pentru ca acesta să-i includă în lista în locul reclamanților decedați și-au exprimat dorința de a se număra ei înșiși printre reclamanți. În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate, în termen de șase luni de la data la care a avut cunoștință de fapt, să sesizeze Curtea cu privire la o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o face.

Prin urmare, Curtea trebuie să examineze dacă condițiile de aplicabilitate a acestui articol sunt îndeplinite în speță. Curtea arată că decesul reclamanților nr. 4, 17 și 35 chiar înainte de data care figurează pe recursurile lor constituie un fapt nou necontestat pe care nu l-a cunoscut la momentul hotărârii și care ar fi putut exercita o influență decisivă asupra fondului cauzei. În plus, Curtea consideră că această informație nu putea fi în mod rezonabil cunoscută. În acest sens, Curtea consideră că art. 80 din regulament se aplică în speță și că este necesar să se revizuiască hotărârea din 16 ianuarie 2003 și să se excludă reclamanții n. 4, 17 și 35 din cerere. Prin urmare, moștenitorii lor nu pot pretinde să continue procedura în locul lor, această excludere ceea ce înseamnă că reclamanții care au decedat nu au luat niciodată parte la cerere.

Prin aceste motive, CURTEA, LA Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 8 iulie 2004 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților

Dimitrios KARAGIANNIS

Alexandros KARAGIANNIS

Aggeliki KARAGIANNIS

Ioannis SAVVOPOULOS

Michail LEFKADIS

Aggeliki TOGGOUSIDI

Georgios KARAKITOS

Dimitrios KARAKITOS

Nikolaos KARAKITSOS

10.

Evaggelia KARAKITSOS

11.

Georgios KARAKITOS

12.

Ioannis KARAKITOS

13.

Konstantinos KARAKITSOS

14.

Michail KARAKITSOS

15.

Antonios KARAKITSOS

16.

Maria KARAKITOS

17.

Dimitrios KARAKITOS

18.

Nikolaos KARAKITOS

19.

Christos KARAKITOS

20.

Stergios KARAKITOS

21.

Fosini KARAKITOS

22.

Georgia SAFRA

23.

Aggeliki BARBAS

24.

Vassiliki BARBA

25.

Anastasios BARBAOS

26.

Ioannis BARBAS

27.

Dimitrios BARBAS

28.

Gerasimos BARBAS

29.

Eleni BARBAS

30.

Ioannis BARBAS

31.

Sophia BARBAS

32.

Aikaterini BARBAS

33.

Christos BARBAS

34.

Dimitrios BARBAS

35.

Fosini MEXI

36.

Vassiliki KENTISTOU

37.

Paraskevi CHRYSINA

38.

Apostolos TSOUTIS

39.

Konstantinos TURKADONIS

40.

Antonia ZEGGINI

41.

Antonios ZOUBERIS

42.

Anastasis ZOUBIS

43.

Nikolaos ZOUBIS

44.

Maria FAFOUTIS

45.

Paraskevas THLIVERIS

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 51354/99) ARRÊT (révision) STRASBOURG 8 juillet 2004 DÉFINITIF 08/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Karagiannis et autres c. Grèce, (demande en révision de l’arrêt du 16 janvier 2003), La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM. C.L. Rozakis , P. Lorenzen , M mes N. Vajić , S. Botoucharova , MM. A. Kovler , V. Zagrebelsky, juges , et de M. S. Quesada, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 17 juin 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 51354/99) dirigée contre la République hellénique et dont quarante-cinq ressortissants de cet Etat (« les requérants »), ont saisi la Cour le 22 septembre 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).

Les requérants sont représentés devant la Cour par M e I. Stamoulis, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») est représenté par les délégués de son agent, M. S. Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’Etat et M me V. Pelekou, auditrice auprès du Conseil Juridique de l’Etat.

Par un arrêt du 16 janvier 2003 (« l’arrêt initial »), la Cour a jugé que la perte de toute disponibilité des terrains des requérants depuis 1967 en raison de leur occupation par le Fonds de la marine nationale et l’absence de toute indemnisation au titre du préjudice souffert en raison de la privation sans compensation de leur propriété depuis cette date, avaient rompu le juste équilibre à ménager entre la protection de la propriété et les exigences de l’intérêt général ; la Cour a en outre jugé que la cause des requérants n’avait pas été entendue dans un délai raisonnable. Dès lors, la Cour a conclu, à l’unanimité, à la violation des articles 1 du Protocole n o 1 et 6 § 1 de la Convention ( Karagiannis et autres c. Grèce , n o 51354/99, §§ 41, 43-44 et 51 et points 1 et 2 du dispositif, 16 janvier 2003). La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre par écrit, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir ( ibidem , § 55, et point 3 du dispositif).

Le 11 juillet 2003, l’agent du Gouvernement s’adressa à la Cour en l’informant que le 10 juin 2003, lors d’une communication avec la Caisse des dépôts et consignations, il avait pris connaissance d’un fait jusqu’alors inconnu. En effet, trois des requérants, à savoir les requérants n os 4, 17 et 35, étaient décédés les 10 décembre 1998, 31 août 1997 et 11 mars 1998 respectivement, donc bien avant l’introduction de la requête, et surtout avant le 20 septembre 1999, date à laquelle ils auraient prétendument signé les pourvois déposés à la Cour. Le Gouvernement sollicita alors la révision de l’arrêt initial afin d’exclure lesdits requérants de la requête.

Le 16 juillet 2003, cette demande fut communiquée au conseil des requérants qui a été invité à soumettre des observations écrites sur cette question dans un délai échéant le 30 juillet 2003.

Par lettre du 30 juillet 2003, rédigée par M e Stamoulis, les héritiers des requérants n os 4, 17 et 35 confirmèrent que ces derniers étaient décédés avant la saisine de la Cour. Ils s’exprimèrent en ces termes : « Les pourvois de tous les requérants signés en faveur de notre conseil pour l’introduction de la requête avaient été déjà rédigés et confiés à ce dernier à une date où [les requérants n os 4, 17, 35] n’étaient pas encore décédés. » Ils regrettèrent enfin de ne pas avoir informé à temps leur conseil afin qu’il les inclue dans la liste à la place des requérants décédés et exprimèrent le souhait de figurer eux-mêmes parmi les requérants. EN DROIT

La Cour rappelle qu’aux termes de l’article 80 § 1 (demande en révision d’un arrêt) de son règlement : « En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut, dans le délai de six mois à partir du moment où elle a eu connaissance du fait découvert, saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. »

La Cour se doit donc d’examiner si les conditions d’applicabilité de cet article sont réunies en l’espèce.

La Cour relève que le décès des requérants n os 4, 17 et 35 avant même la date qui figure sur leurs pourvois constitue un fait nouveau incontesté dont elle n’avait pas connaissance à l’époque de l’arrêt et qui aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue de l’affaire. La Cour estime en outre que cette information « ne pouvait raisonnablement être connue » du Gouvernement avant le prononcé de l’arrêt initial. Elle déplore cet incident et regrette qu’aucune explication plausible n’ait été fournie par le conseil des requérants à cet égard.

10.

La Cour estime donc que l’article 80 du règlement est applicable en l’espèce et qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 16 janvier 2003 et d’exclure les requérants n os 4, 17 et 35 de la requête. Leurs héritiers ne peuvent donc prétendre poursuivre la procédure à leur place, cette exclusion signifiant que les requérants décédés n’ont jamais pris part à la requête. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ, Accueille la demande en révision et exclut les requérants n os 4, 17 et 35 de la requête. Fait en français, puis communiqué par écrit le 8 juillet 2004 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Santiago Quesada Françoise Tulkens Greffier adjoint Présidente ANNEXE Liste des requérants 1. Dimitrios KARAGIANNIS 2. Alexandros KARAGIANNIS 3. Aggeliki KARAGIANNIS 4. Ioannis SAVVOPOULOS 5. Michaïl LEFKADITIS 6. Aggeliki TOGGOUSIDI 7. Georgios KARAKITSOS 8. Dimitrios KARAKITSOS 9. Nikolaos KARAKITSOS 10. Evaggelia KARAKITSOS

11.

Georgios KARAKITSOS

12.

Ioannis KARAKITSOS

13.

Konstantinos KARAKITSOS

14.

Michaïl KARAKITSOS

15.

Antonios KARAKITSOS

16.

Maria KARAKITSOS

17.

Dimitrios KARAKITSOS

18.

Nikolaos KARAKITSOS

19.

Christos KARAKITSOS

20.

Stergios KARAKITSOS

21.

Fotini KARAKITSOS

22.

Georgia SAFRA

23.

Aggeliki BARBAS

24.

Vassiliki BARBAS

25.

Anastasios BARBAS

26.

Ioannis BARBAS

27.

Dimitrios BARBAS

28.

Gerasimos BARBAS

29.

Eleni BARBAS

30.

Ioannis BARBAS

31.

Sophia BARBAS

32.

Aikaterini BARBAS

33.

Christos BARBAS

34.

Dimitrios BARBAS

35.

Fotini MEXI

36.

Vassiliki KENTISTOU

37.

Paraskevi CHRYSINA

38.

Apostolos TSOUTIS

39.

Konstantinos TOURKADONIS

40.

Antonia ZEGGINI

41.

Antonios ZOUBERIS

42.

Anastasios ZOUBERIS

43.

Nikolaos ZOUBERIS

44.

Maria FAFOUTI

45.

Paraskevas THLIVERIS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2004-07-15

0,97

AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRECE

În cazul Karagiannis și al altor c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Lorenzen mes Vajić Botoutarova dnii Kovler Zagrebelsky, judecăt

CtEDO 2003-01-16

0,96

AFFAIRE KARAGIANNIS ET AUTRES c. GRECE

SECȚIUNEA ÎNTÂI CAUZA KARAGIANNIS ȘI ALȚII c. GRECIA (Cerere nr. 51354/99) HOTĂRÂRE (fond) STRASBOURG 16 ianuarie 2003 DEFINITIVĂ 16/04/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 § 2 din Convenție. Poate su

CtEDO 2006-03-02

0,94

AFFAIRE SATKA ET AUTRES c. GRECE

În cazul Satka și al altor c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta secțiune), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Bonello Lorenzen Vajić dnii Kovler, Zagrebelsky, judecători și dnii S.

CtEDO 2001-10-11

0,94

KARAGIANNIS ET AUTRES contre la GRECE

ției) decât la 20 noiembrie 1985 și doar pentru acte, decizii, fapte sau evenimente posterioare acestei date (Anuarul Convenției, volumul 28, p. 10), dar Curtea observă că grievurile interesanților se referă la o situație continuă, care sub

CtEDO 2003-02-24

0,94

AFFAIRE KARAKASIS CONTRE LA GRECE

Rezoluția ResDH(2003)6 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 octombrie 2000 (definită la 17 ianuarie 2001) în cauza Karakasis împotriva Greciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă