CASE OF TCHOKONTIO HAPPI v. FRANCE

Reclamantul s-a născut în 1972 și locuiește în Paris. Locuiește cu fiica și fratele ei într-un apartament din zona Parisului din 2003. Prin decizia din 12 februarie 2010, comisia de mediere a Parisului a avut loc la 12 martie 2010, constatând că reclamantul și rudele sale au fost alocate în condiții indecente și insalubrioase, alocat cazul lor ca prioritate pentru relocarea urgentă. Întrucât ea nu a primit nicio ofertă de cazare ținând seama de nevoile și capacitățile sale la șase luni de la data deciziei respective, reclamantul a depus o cerere la Curtea Administrativă de la Paris, în care a solicitat statului să-i ofere locuințe, pe durere de o amendă.

La 28 decembrie 2010, Curtea Administrativă a susținut cererea ei și a ordonat prefectului regiunii Île-de-France să reîncaseze reclamantul, fiica ei și fratele ei, pe o amendă de 700 euro (EUR), plătită fondului de dezvoltare urbană pentru regiunea Île-de-France, pentru întârzierea fiecărei luni începând cu 1 februarie 2011. Curtea Administrativă a constatat după cum urmează: „Iese din anchetă faptul că un arhitect de securitate angajat de Biroul Comisarului Poliției de la Paris a remarcat la 9 iulie 2009 că plafonul de bucătărie din apartamentul ocupat de [reclamantul], fiica ei și fratele ei erau într-un stat periculos, deoarece era instabil și slab.

Prin urmare, cererea ei ar trebui să fie acordată cu o urgență deosebită.” 9. La 31 ianuarie 2012, întrucât reclamantul nu a fost încă reușit, Curtea administrativă a evaluat valoarea intermediară a amenzii pentru perioada 1 februarie 2011-31 ianuarie 2012 și a ordonat statului să plătească 8,400 EUR în fondul de dezvoltare urbană pentru regiunea Île-de-France. 10. După cum stau lucrurile, reclamantul și familia ei nu au fost încă reîncălcați.

5. The applicant was born in 1972 and lives in Paris. 6. She has been living with her daughter and brother in a flat in the Paris area since 2003. By a decision of 12 February 2010, served on 12 March 2010, the Paris mediation commission, finding that the applicant and her relatives were housed in indecent and insalubrious conditions, earmarked their case as a priority for urgent rehousing. 7. As she had not received any offer of accommodation taking account of her needs and capacities six months after the date of that decision, the applicant lodged an application with the Paris Administrative Court seeking an order for the State to provide her with housing, on pain of a fine.

8. On 28 December 2010 the Administrative Court upheld her application and instructed the prefect of the Île-de-France region to rehouse the applicant, her daughter and her brother, on pain of a fine of 700 euros (EUR), payable to the urban development fund for the Île-de-France region, for each month’s delay from 1 February 2011 onwards. The Administrative Court found as follows: “It emerges from the investigation that a safety architect employed by the Paris Police Commissioner’s Office noted on 9 July 2009 that the kitchen ceiling in the flat occupied by [the applicant], her daughter and her brother was in a dangerous state as it was unstable and weak.

Her request should therefore be granted as a matter of particular urgency.” 9. On 31 January 2012, as the applicant had still not been rehoused, the Administrative Court assessed the interim amount of the fine for the period from 1 February 2011 to 31 January 2012 and ordered the State to pay EUR 8,400 into the urban development fund for the Île-de-France region. 10. As matters stand, the applicant and her family have still not been rehoused.