SOLTANI c. FRANCE

Comunicat la 20 mai 2015 CINQUER: n 405668/14 Moheddine SOLTANI împotriva Franței, introdusă la 26 mai 2014 EXPOSAT DE FAPT, recurentul, Moheddine Soltani, este un resortisant francez născut în 1944 și rezident la Paris. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, handicapat și poliartitic, locuiește într-un apartament din Paris situat la etajul cinci fără lift. Printr-o decizie din 19 martie 2010, comisia de mediere de la Paris l-a recunoscut ca fiind prioritar și trebuia să fie relocat de urgență. Întrucât nu i s-a făcut nicio ofertă efectivă în termen de șase luni de la această decizie, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Paris în scopul de a solicita statului să îi atribuie, sub formă de penalități cu titlu cominatoriu, o locuință. La 13 februarie 2012, Tribunalul și-a primit cererea prin intermediul unei scrisori din 24 aprilie 2012, printr-o scrisoare din data de 24 aprilie 2012, reclamantul a solicitat prefectului de la Õ a prejudiciului suferit ca urmare a faptului că nu a fost relocat. La 24 aprilie 2012, reclamantul sesizează din nou Tribunalul Administrativ de la Paris în scopul de a obține, printre altele, condamnarea statului la plata sumei de 15 000 EUR în despăgubirea prejudiciilor rezultate din lipsa acestuia de relocalizare. Prin hotărârea din 10 octombrie 2013, Tribunalul a condamnat statul să plătească reclamantului suma de 1 800 EUR. [...] Având în vedere că prefectul regiunii din Insula de France, prefectul Parisului, a făcut diferitele demersuri prevăzute de lege pentru a face efectiv dreptul la locuință al domnului. Soltani, este constant faptul că acesta din urmă nu face obiectul niciunei oferte de relocalizare în parcul social și că nici unul dintre prefectii departamentelor din regiunea Insula-de-Franța nu a acordat o locuință corespunzătoare cerințelor sale privind drepturile sale de rezervare ;că, de asemenea, hotărârea din 13 februarie 2012 a Tribunalului prin care prefectul din regiunea Ile-de-France, prefectul Parisului, d.d., nu a fost executată;că această dublă deficiență constituie o faptă de natură să angajeze răspunderea statului; (...) Până în prezent, reclamantul nu a fost încă relocat.Dreptul și practica internă relevante În această privință, se face trimitere la punctele 11-33 din hotărârea Tchokontio Happi c. France 65829/12, 9 aprilie 2015). GRIEF Reclamantul, care nu invocă niciun articol din convenție, se plânge de executarea hotărârii definitive din 13 februarie 2012 în favoarea sa. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE În cazul în care Tribunalul Administrativ de la Paris, în favoarea reclamantului, consideră că hotărârea definitivă pronunțată la 13 februarie 2012 constituie o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție

Communiquée le 20 mai 2015

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

40568/14

Moheddine SOLTANI

contre la France

introduite le 26 mai 2014

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Moheddine Soltani, est un ressortissant français né en 1944 et résidant à Paris.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant, handicapé et polyarthritique, vit dans un appartement à Paris situé au cinquième étage sans ascenseur. Par une décision du 19

mars 2010, la commission de médiation de Paris le reconnut comme étant prioritaire et devant être relogé d’urgence.

Aucune offre effective tenant compte de ses besoins et capacités ne lui ayant été faite dans un délai de six mois à compter de cette décision, le requérant saisit le tribunal administratif de Paris aux fins de voir ordonner à l’État de lui attribuer, sous astreinte, un logement.

Le 13 février 2012, le tribunal fit droit à sa demande en enjoignant au préfet de la région d’Ile-de-France d’assurer son relogement sous une astreinte de 200 euros (EUR) par mois de retard à compter du 1

er

mai 2012.

Par un courrier du 24 avril 2012, le requérant demanda au préfet de l’indemniser du préjudice subi du fait de son absence de relogement. Son courrier demeura sans réponse.

Le 24 avril 2012, le requérant saisit à nouveau le tribunal administratif de Paris aux fins d’obtenir notamment la condamnation de l’État à lui verser la somme de 15

000 EUR en réparation de ses préjudices résultant de son absence de relogement.

Par un jugement du 10 octobre 2013, le tribunal condamna l’État à verser au requérant la somme de 1

800 EUR. Il énonça notamment

:

«

(...) Considérant que si le préfet de la région d’Ile-de-France, préfet de Paris, a effectué les différentes démarches prévues par la loi pour rendre effectif le droit au logement de M. Soltani, il est constant que ce dernier n’a fait l’objet d’aucune offre de relogement dans le parc social et qu’aucun des préfets des départements de la région Ile-de-France n’a procédé à l’attribution d’un logement correspondant à ses besoins sur ses droits de réservation

; que, de même, le jugement du 13 février 2012 du tribunal enjoignant au préfet de la région d’Ile-de-France, préfet de Paris, d’assurer le relogement [du requérant] n’a pas été exécuté

; que cette double carence est constitutive de fautes de nature à engager la responsabilité de l’État

; (...)

»

À ce jour, le requérant n’a toujours pas été relogé.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

Il est renvoyé à cet égard aux paragraphes 11 à 33 de l’arrêt

Tchokontio Happi

c. France

(n

o

65829/12, 9 avril 2015).

GRIEF

Le requérant, qui n’invoque aucun article de la Convention, se plaint de l’inexécution du jugement définitif du 13 février 2012 en sa faveur.

QUESTION AUX PARTIES

L’inexécution du jugement définitif prononcé le 13 février 2012 par le tribunal administratif de Paris en faveur du requérant constitue-t-elle une violation de l’article 6 § 1 de la Convention

?