Comunicat la 27 august 2015 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 27058/15 Beatrice BERNEZAT-TILET împotriva Franței introdusă la 1 iunie 2015 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, dna Beatrice Bernazat-Tillet, este un resortisant francez născut în 1961 și rezident în Pessac. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 7 iunie 2012, după depunerea în zadar, timp de mai mult de trei ani, a cererilor de locuințe sociale, recurenta a fost recunoscută de comisia de mediere a Girondei ca fiind prioritară și ar trebui să fie relocată de urgență. Întrucât nu i s-a oferit nicio ofertă efectivă care să țină seama de nevoile și capacitățile sale în termen de șase luni de la această decizie, recurenta sesizează Tribunalul Administrativ din Bordeaux în scopul de a solicita statului să îi atribuie, sub formă de penalități cu titlu cominatoriu, o locuință. În iunie 2013, magistratul numit de președintele acestei instanțe și-a primit cererea prin care i s-a adresat prefectului regiunii Aquitaine d a asigura transferul acesteia sub o penalitate de 75 EUR (EUR) pe lună de întârziere de la notificarea acestei hotărâri. În pofida acestei decizii, recurenta nu a fost relocată și, prin urmare, sesizează din nou instanța administrativă în scopul de a se considera că a fost supusă unei penalități cu titlu cominatoriu pronunțate. în septembrie 2014, la lichidarea provizorie a penalității cu titlu cominatoriu pentru perioade cuprinse între 13 august 2013 și 31 august 2014, și a condamnat statul să plătească suma de 4 575 EUR, 8 250 EUR, 11 250 EUR și 4 650 EUR fondului național de legătură către și în locuințe. În paralel, recurenta, printr-o scrisoare din 18 februarie 2013, a solicitat prefectului de la mail a prejudiciului suferit ca urmare a absenței acestuia din urmă. Tăcerea reținută de prefectul care a dat naștere unei decizii implicite de respingere, aceasta sesizează instanța administrativă în scopul de a obține condamnarea statului la plata sumei de 90 Prin hotărârea din 10 iulie 2014, Tribunalul a condamnat statul să plătească recurentei suma de 2 000 EUR. Considerând că, dacă [rectora] a fost desemnată ca fiind prioritară și care trebuie să fie stabilită de urgență și dacă prefectul regiunii Aquitaine, prefectul Girondei, a efectuat diferitele demersuri prevăzute de lege pentru a-și face efectiv dreptul la locuință, nu i s-a făcut nicio ofertă de locuințe de către un organism care oferă cazare corespunzătoare unei locuințe T 2 ; că, de asemenea, hotărârea din 10 iunie 2013 prin care prefectul regiunii Aquitaine, prefectul Girondei, d La cererea recurentei, Curtea Administrativă din Bordeaux, la 14 aprilie 2015, a condamnat statul să plătească suma de 12 000 EUR, 7 000 EUR fiind destinate să compenseze prejudiciul financiar suferit de reclamant ca urmare a faptului că nu a fost relocat în executarea deciziei comisiei de mediere din 7 iunie 2012 și 5 000 EUR pentru compensarea tulburărilor cauzate în condițiile sale de existență ca urmare a lipsei statului de a-și asigura locuința. Pe de altă parte, reclamanta a încercat la 24 martie 2015 să angajeze o persoană liberă pentru a-i cere prefectului să-i găsească o locuință decentă. Prin ordonanța din 25 martie 2015, judecătorul tribunalului administrativ din Bordeaux a despăgubit-o, pe care aceasta nu a invocat încălcarea niciunei libertăți fundamentale. Până în prezent, recurenta nu a fost încă relocată. Din decembrie 2012 până în martie 2015, ea a locuit într-un hotel pentru o chirie de 600 EUR și apoi, începând cu luna mai 2013, de 650 EUR. Ulterior, a fost găzduită de prieteni. Dreptul și practica internă relevantă El este retrimis în această privință la punctele 11-33 din Hotărârea Tchokontio Happi c. France 65829/12, 9 aprilie 2015). GRIEF Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, recurenta se plânge de executarea hotărârii definitive din 10 iunie 2013 în favoarea sa. ÎNTREBARE CU PRIVIRE la hotărârea definitivă pronunțată la 10 iunie 2013 de Tribunalul Administrativ din Bordeaux în favoarea recurentei constituie o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție.
Communiquée le 27 août 2015
Requête n
o
27058/15
Béatrice BERNEZAT-TILLET
contre la France
introduite le 1
er
juin 2015
La requérante, M
me
Béatrice Bernezat-Tillet, est une ressortissante française née en 1961 et résidant à Pessac.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Le 7 juin 2012, après avoir déposé vainement, pendant plus de trois ans, des demandes de logement social, la requérante fut reconnue par la commission de médiation de la Gironde comme étant prioritaire et devant être relogée d’urgence.
Aucune offre effective tenant compte de ses besoins et capacités ne lui ayant été faite dans un délai de six mois à compter de cette décision, la requérante saisit le tribunal administratif de Bordeaux aux fins de voir ordonner à l’État de lui attribuer, sous astreinte, un logement. Le 10
juin 2013, le magistrat désigné par le président de ce tribunal fit droit à sa demande en enjoignant au préfet de la région Aquitaine d’assurer son relogement sous une astreinte de 75 euros (EUR) par mois de retard à compter de la notification de ce jugement.
Malgré cette décision, la requérante ne fut pas relogée. Elle saisit alors à nouveau le tribunal administratif aux fins de voir liquider l’astreinte prononcée. C’est ainsi que le tribunal procéda, par quatre ordonnances successives des 14 octobre 2013, 31 janvier 2014, 30 juin 2014 et 15
septembre 2014, à la liquidation provisoire de l’astreinte pour des périodes allant du 13 août 2013 au 31 août 2014, et condamna l’État à verser respectivement les sommes de 4
250 EUR et 4
650 EUR au fonds national d’accompagnement vers et dans le logement.
En parallèle, la requérante, par un courrier du 18 février 2013, demanda au préfet de l’indemniser du préjudice subi du fait de son absence de relogement. Le silence gardé par le préfet ayant fait naître une décision implicite de rejet, elle saisit le tribunal administratif aux fins d’obtenir la condamnation de l’État à lui verser la somme de 90
000 EUR en réparation de ses préjudices. Par un jugement du 10 juillet 2014, le tribunal condamna l’État à verser à la requérante la somme de 2
000 EUR. Il énonça notamment
:
«
Considérant que si [la requérante] a été désignée comme prioritaire et devant être logée d’urgence et si le préfet de la région Aquitaine, préfet de la Gironde, a effectué les différentes démarches prévues par la loi pour rendre effectif son droit au logement, aucune offre de logement par un organisme bailleur correspondant à un logement T
2 ne lui a été faite
; que, de même, le jugement du 10 juin 2013 enjoignant au préfet de la région Aquitaine, préfet de la Gironde, d’assurer le relogement de [la requérante] n’a pas été exécuté
; que cette double carence est constitutive de fautes de nature à engager la responsabilité de l’État
;
»
Sur un appel de la requérante, la cour administrative d’appel de Bordeaux, le 14 avril 2015, condamna l’État à lui verser la somme de 12
000
EUR étant destinés à indemniser le préjudice financier subi par la requérante du fait de son absence de relogement en exécution de la décision de la commission de médiation du 7 juin 2012 et 5
000
EUR pour la dédommager des troubles occasionnés dans ses conditions d’existence du fait de la carence de l’État à assurer son logement.
La requérante tenta, par ailleurs, le 24 mars 2015, d’engager un référé liberté afin qu’il soit enjoint au préfet de lui trouver un logement décent. Par une ordonnance du 25 mars 2015, le juge des référés du tribunal administratif de Bordeaux la débouta, estimant qu’elle n’invoquait la violation d’aucune liberté fondamentale.
À ce jour, la requérante n’a toujours pas été relogée. De décembre 2012 à mars
2015, elle vécut dans un hôtel pour un loyer de 600 EUR puis, à compter du mois de mai 2013, de 650 EUR. Elle fut, par la suite, hébergée par des amis.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Il est renvoyé à cet égard aux paragraphes 11 à 33 de l’arrêt
Tchokontio Happi
c. France
(n
o
65829/12, 9 avril 2015).
GRIEF
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, la requérante se plaint de l’inexécution du jugement définitif du 10 juin 2013 en sa faveur.
L’inexécution du jugement définitif prononcé le 10 juin 2013 par le tribunal administratif de Bordeaux en faveur de la requérante constitue
‑
t
‑
elle une violation de l’article 6 § 1 de la Convention
?