Rău și Gâlea împotriva României

Comunicat la 15 aprilie 2015 SECȚIUNE TERZă Cererea nr. 43838/10 Elena Laura RĂU și Eliza GÂLEA împotriva României depusă la 8 iulie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Elena Laura Rău și dna Eliza Gâlea, sunt resortisanți români, care s-au născut în 1943 și, respectiv, 1928 și trăiesc în Iași. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 martie 2008, reclamanții, care sunt amândoi pensionați, au deschis proceduri împotriva Oficiului Primarului Iași, care solicită anularea unui act de donare pentru o casă și a terenului apropiat situat în centrul Iași, semnat de al doilea reclamant în favoarea statului român în timpul regimului comunist.

Prin hotărârea din 5 februarie 2009, Curtea de district Iași a permis acțiunea reclamanților. Oficiul Primarului Iași a interzis hotărârea. Prin hotărârea din 4 noiembrie 2009 Curtea de județ Iași a permis apelul Oficiului Primarului Iași și a anulat hotărârea instanței de primă instanță. Reclamanții au apelat la punctele de drept (recursuri ) împotriva hotărârii. La 5 februarie 2010, Curtea de Apel Iași a solicitat reclamanților să plătească 9.552 lei români (RON) (aproximativ 2.300 euro (EUR) în datorie de ștampilă pentru a fi examinate apelul pe punctele de drept. Într-o dată neespecificată, reclamanții au contestat valoarea taxei de ștampilă înaintea instanței de ultimă instanță, susținând că amândoi sunt pensionați și că era imposibil ca ei să plătească o astfel de sumă ridicată a taxei de ștampilă.

În consecință, accesul lor la instanță a fost refuzat și au fost împiedicați să își recupereze casa. instanța a considerat că acțiunea lor lipsește un obiect patrimonial și, prin urmare, le-a cerut să plătească RON 8 (aproximativ 2 euro) pentru datorie de ștampilă. Potrivit normelor interne relevante, datoria de ștampilă datorată examinării apelului lor pe punctele de drept trebuie să fie jumătate din cea plătită pentru a iniția procedura. La 17 februarie 2010, Curtea de Apel Iași a respins provocarea reclamanților, susținând că, în conformitate cu legislația internă relevantă, acțiunile reclamanților au avut un obiect patrimonial. Prin urmare, valoarea taxei de ștampilare a fost calculată corect ca procent din valoarea estimată a proprietății.

Prin o hotărâre finală din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Iași a anulat recursul reclamantului privind punctele de drept împotriva hotărârii din 5 februarie 2009. Legislația relevantă privind taxele judiciare care erau în vigoare la momentul material este stabilită în Postolache c. România (nr. 2), nr. 48269/08, §§ 23-26, 6 iulie 2010. COMPLAINT Reclamanții se plâng că instanța din ultima instanță, fără a lua în considerare circumstanțele lor personale, a refuzat să reducă taxa de ștampilă excesiv de ridicată și a anulat apelul asupra punctelor de drept, respingând astfel dreptul de acces la instanță în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. A existat o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza refuzului instanței de ultima instanță de a reduce taxa de timbre datorată de către solicitanți și anularea ulterioară a recursului asupra punctelor de drept pentru neachidarea acestei taxe?

Communicated on 15 April 2015

THIRD SECTION

Application no. 43838/10 Elena Laura RĂU and Eliza GÂLEA against Romania lodged on 8 July 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Elena Laura Rău and Ms Eliza Gâlea, are Romanian nationals, who were born in 1943 and 1928 respectively and live in Iași. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 31 March 2008 the applicants, who are both retired, opened proceedings against the Iași Mayor’s Office seeking the annulment of a donation act for a house and the appurtenant land located in the centre of Iași signed by the second applicant in favour of the Romanian State during the communist regime. By a judgment of 5 February 2009 the Iași District Court allowed the applicants’ action. The Iași Mayor’s Office appealed against the judgment.

By a judgment of 4 November 2009 the Iași County Court allowed the Iași Mayor’s Office’s appeal and quashed the first-instance court’s judgment. The applicants appealed on points of law ( recurs ) against the judgment. On 5 February 2010 the Iași Court of Appeal asked the applicants to pay 9,552 Romanian lei (RON) (approximately 2,300 euros (EUR)) in stamp duty in order for their appeal on points of law to be examined. On an unspecified date the applicants challenged the value of the stamp duty before the last instance court. They argued that they were both retired persons and it was impossible for them to pay such a high amount in stamp duty. Consequently, their access to court was denied and they were prevented from recovering their home.

They further argued that the first ‑ instance court had considered that their action lacked a patrimonial object and therefore had asked them to pay RON 8 (approximately 2 euros) for stamp duty. According to the relevant domestic rules the stamp duty due for the examination of their appeal on points of law had to be half of the one paid in order to initiate the proceedings. On 17 February 2010 the Iași Court of Appeal dismissed the applicants’ challenge. It held that according to the relevant domestic legislation the applicants’ action had a patrimonial object. Consequently, the value of the stamp duty due had been correctly calculated as a percentage of the estimated valued of the property.

By a final judgment of 19 February 2010 the Iași Court of Appeal annulled the applicant’s appeal on points of law against the judgment of 5 February 2009. It held that the applicants had failed to pay the required stamp duty and therefore their appeal on points of law could not be examined. B. Relevant domestic law The relevant legislation on court fees which was in force at the material time is set out in Postolache v. Romania (no. 2) , no. 48269/08, §§ 23-26, 6 July 2010. COMPLAINT The applicants complain that the last-instance court, without considering their personal circumstances, refused to reduce the excessively high duty stamp fee and annulled their appeal on points of law, thereby infringing their right of access to court in breach of Article 6 § 1 of the Convention.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a breach of the applicants’ right of access to court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention on account of the last-instance court’s refusal to reduce the stamp duty due by the applicants and the subsequent annulment of their appeal on points of law for non ‑ payment of the said fee?