CASE OF IORGA AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken for the execution of the undertakings attached to the solution of the case
CASE OF IORGA AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)24 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Iorga împotriva României (domanda nr. 4227/02, hotărârea din 25 ianuarie 2007, finală la 25 aprilie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind faptul că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la: lipsa accesului la o instanță din cauza taxelor excesive ale instanței (violația articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligația în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție care să respecte hotărârea; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; reamintind că Curtea a respins cererea pentru o justă satisfacție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)24 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Iorga împotriva României Rezumatul cazului introductiv Acest caz se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamantului la o instanță datorită taxelor excesive de instanță (violație la art. 6§1). Prin hotărârea din 8/09/2000, Curtea județului de la București a anulat recursul reclamantului împotriva unei hotărâri de primă instanță, respingând acțiunea sa de restituire a bunurilor mobiliare confiscate în timpul perioadei comuniste, pentru nepagarea taxelor de timbre. Această decizie a fost susținută la recursul de casă de către Curtea de Apel din București, care a remarcat că Ministerul Finanțelor a respins cererea reclamantului de scutire de la taxa de ștampilă și a constatat că instanța inferioară a aplicat corect dreptul taxei de ștampilă. Curtea Europeană a considerat că valoarea taxei de ștampilă datorată (426) 307 ROL, sau aproximativ 21 EUR) a atribuit reclamantului o sarcină excesivă, deoarece pensia sa lunară era de 444 310 ROL, sau de aproximativ 22 EUR. De asemenea, a remarcat că Legea nr. 146/1997 (Legea privind datoriile de împrumut) în timp util nu prevede niciun recurs judiciar împotriva deciziei Ministerului Finanțelor. Curtea Europeană a respins cererile reclamanților pentru satisfacție pentru prejudiciu material și el nu a cerut satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral. Legea română prevede, la art. 322§9 din Codul de Procedură Civilă, posibilitatea de a redeschide proceduri civile pe care Curtea Europeană a constatat-o încălcarea dreptului protejat de convenție. La 06/10/2010, autoritățile au informat Secretariatul că moștenitorii reclamantului nu au solicitat redeschiderea procedurii în temeiul prezentei dispoziții, ci au introdus noi proceduri împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor. În această nouă procedură, reclamanții nu au fost obligați să plătească taxa de ștampilare. În consecință, nu a fost considerată necesară nici o altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsurile generale Legea nr. 146/1997 (Legea privind datoria de împrumut). În prezent, în temeiul prezentei acte și al Regulamentului de urgență nr. 51/2008 privind asistența judiciară în cadrul procedurilor civile, transpunerea Directivei 2003/8/CE a Consiliului European, publicată în Jurnalul Oficial la 25/04/2008, instanțele au competența de a acorda scutiri sau reduceri ale taxelor de timbre sau de a decide plata lor în rate. Noile dispoziții stabilesc praguri minime în temeiul cărora se acordă asistența juridică (care poate lua forma de scutiri, reduceri, plăți în rate sau amânare a plății taxelor de instanță) și asigură posibilitatea de a solicita revizuirea deciziilor privind cererile de asistență juridică (a se vedea §23 din prezenta hotărâre și §18 din hotărârea în cazul Rusen, 38151/05). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele moștenitorilor reclamantului cu privire la încălcarea Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că România și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 martie 2011 la a 1108-a ședință a Deputaților Miniștri