- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 octombrie 2017
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Rău și Gâlea împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamanții, dna Elena Laura Rău („prima reclamantă”) și dna Eliza Gâlea („a doua reclamantă”), sunt resortisanți români care s-au născut în 1943 și, respectiv, în 1928 și trăiesc în Iași. Prima reclamantă a fost reprezentată în fața Curții de către dna C. Drăgan, un avocat care practică în Iași. La 19 ianuarie 2016, președintele Secțiunii a decis să-i dea permisiunea de a acționa ca reprezentant al celui de-al doilea reclamant în temeiul articolului 36 § 4 litera (a) din Regulamentul de judecată. Guvernul român (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, Ministerul de Externe din România. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.
La 31 martie 2008, reclamanții, care au fost amândoi pensionați, au inițiat o procedură împotriva Oficiului Primarului Iași care a solicitat anularea unui document semnat de al doilea reclamant în timpul regimului comunist, donand o casă și parcela de terenuri apropiate situate în centrul Iași către statul român. Prin hotărârea din 5 februarie 2009 Curtea de districtă Iași a permis acțiunea reclamanților. Acesta a susținut că orașul Iași, reprezentat de primarul său, a avut locus standi deoarece era actualul proprietar al proprietății. De asemenea, având în vedere că reclamanții au fost forțați să doneze proprietatea, acordul de donație a fost nul și nu a fost deci procedurile inițiate de ei nu au fost închise la timp.
Oficiul primarului Iași a apelat împotriva hotărârii. Prin hotărârea din 4 noiembrie 2009 Curtea județului Iași a permis apelul Oficiului Primarului Iași și a anulat în parte hotărârea judecătorului de prima instanție. Acesta a susținut că orașul Iași, reprezentat de primarul său, nu a avut locus standi deoarece nu a fost parte la acordul de donație semnat de cel de-al doilea reclamant. Donarea a fost făcută statului român. În conformitate cu legislația internă relevantă, statul a fost reprezentat legal de Ministerul Economiei și Finanțelor. În plus, reclamanții nu au demonstrat afirmația că orașul Iași este actualul proprietar al proprietății donate. Curtea a susținut restul hotărârii instanței de primă instanță.
Reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. La 5 februarie 2010, Curtea de Apel Iași a remarcat că, în urma cererii sale exprese, reclamanții au declarat că valoarea proprietății imobile donate a fost de 1.500.000 lei (RON) din România (aproximativ 361.400 euro (EUR)). În baza legislației interne relevante privind taxa de ștampilare, instanța a stabilit că reclamanții trebuie să plătească 9,552 RON (aproximativ 2,300 EUR) în taxa de ștampilă pentru a face examinarea apelului la punctele de drept. La 11 februarie 2010, reclamanții, referindu-se la art. 18 § 2 din Legea nr. 146/1997, au contestat modul în care instanța de apel a calculat taxa de ștampilă. Ei au solicitat instanței să reexamineze suma taxei de ștampilă datorată și să ordone plata unei sume care reprezintă jumătate din taxele de ștampilă pe care le-au plătit pentru a examina cazul de către instanța de primă instanță.
Acestea au susținut că instanța de a doua instanță nu a calculat valoarea taxei de ștampilare datorată pe baza valorii proprietății, chiar dacă au declarat aceeași valoare pentru proprietatea în fața instanței respective. În plus, instanța de primă instanță a stabilit că datoria de ștampilare datorată pentru examinarea cazului lor a fost cea necesară pentru cazurile cu un obiect moral și că, prin urmare, acestea sunt obligate să plătească doar jumătate din sumele plătite instanței de primă instanță pentru a fi examinate de instanța de ultima instanță. În plus, au inițiat o procedură pur și simplu care solicită anularea unui acord de donație în ceea ce privește un bun imobiliar; procedura nu ar fi condus la o returnare imediată a proprietăților de drept sau la o creștere imediată a valorii proprietăților lor.
De asemenea, au susținut că valoarea declarată a bunurilor imobile care a constituit baza pentru calculul taxei de timbre a fost mică în comparație cu valoarea reală de piață a proprietății. Având în vedere că amândoi erau pensionați, a fost imposibil pentru ei să plătească o astfel de sumă ridicată a taxei de timbre. Prin urmare, prin calcularea taxei de timbre pe baza valorii proprietăților, instanța le-a refuzat accesul la justiție și le-a împiedicat să își recupereze domiciliul. La 17 februarie 2010, Curtea de Apel Iași, care a stat în sedii și a compus dintr-o altă bancă de judecători de la cea care a examinat fondurile cazului reclamanților, a respins provocarea reclamanților printr-o hotărâre interlocutivă finală, susținând că, având în vedere obiectul procedurii inițiate de reclamanți, Ordonanța Guvernului nr. 212/2008 este aplicabilă în cazul lor.
În consecință, valoarea taxei de ștampilare a fost calculată pe baza valorii proprietăților imobile, deoarece obiectul acțiunii reclamanților a fost anularea unui acord de donație în ceea ce privește un bun imobil. Având în vedere valoarea proprietăților declarate de solicitanți, valoarea taxei de ștampilă achiziționate de către solicitanți a fost calculată corect. 10. Prin o hotărâre finală din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Iași a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept și a susținut hotărârea din 4 noiembrie 2009. Având în vedere declarația reclamanților că nu erau în măsură să plătească taxa de ștampilă necesară, aceasta a susținut că nu au îndeplinit obligația legală de a plăti taxa menționată și că, prin urmare, apelul lor privind punctele de drept nu ar putea fi examinat.
11. În conformitate cu dovezile prezentate de solicitanți la Curte în septembrie 2015, primul reclamant a avut un venit anual impozabil de RON 25,804 (aproximativ 5,760) și al doilea reclamant a avut un venit anual impozabil de RON 13,932 (aproximativ 3,110). Primul și al doilea reclamant au venit anual net pentru aceeași perioadă, RON 22.992 (aproximativ 5.143) și RON 12.072 (aproximativ 2.700 EUR), respectiv 12. Dispozițiile relevante ale fostului Cod de Procedură Civilă din România, în vigoare în momentul în care reclamanții au inițiat procedurile de anulare a acordului de donație înaintea instanței de primă instanță, se citesc după cum urmează: „1. Ajutorul juridic include: - acordarea unei scutiri, o reducere, un plan de tranșă sau o amânare pentru plata taxei de ștampilă ...; ... Ajutorul juridic poate fi acordat în orice moment în timpul procesului, în întregime sau în parte.” „1.
În circumstanțele prevăzute la art. 75 § 1 alineatul (1), se depune în fața instanței o cerere de asistență juridică în scris ... în conformitate cu legea”. „1. Cererea [pentru asistență juridică] include ... dovezi scrise ale venitului reclamantului ... Curtea examinează cererea și poate solicita clarificări și dovezi de la părțile sau informații scrise de la autoritățile competente ... Curtea examinează cererea în sedii fără convocare a părților și pronunță o hotărâre interlocutivă.”1.
Hotărârea interlocutivă menționată la art. 77 § 3 nu este asemănătoare oricărei forme de recurs.” 13. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 146/1997 privind taxa de ștampilă, în vigoare în momentul în care reclamanții au inițiat procedurile de anulare a acordului de donație în fața instanței de primă instanță, se citește după cum urmează: „Acțiunile și cererile ... depuse în fața instanțelor ... sunt supuse taxei de ștampilă ... calculul al căror calcul, cu excepția circumstanțelor prevăzute de lege, poate fi diferit, în funcție de dacă obiectul cererii poate fi evaluat financiar.” „1.
Acțiunea și cererile ... depuse în fața instanțelor [în ceea ce privește chestiunile] care pot fi evaluate financiar sunt supuse următoarei taxe de timbre: ... (g) dacă obiectul acțiunii sau reclamației este evaluat la mai mult de 193.948 RON, taxa de ștampilă este RON 5.126 plus 1% din sumă care este peste 193.948; ... taxa de ștampilă se calculează pe baza valorii obiectului acțiunii sau cererii, așa cum se menționează în cerere...” „1. Acțiuni sau cereri ... depuse în fața instanțelor [în ceea ce privește chestiunile] care nu pot fi valorate financiar sunt supuse următoarei taxe de timbru: ... (a)1 RON 12 pentru o cerere de anulare a unui document oficial; ...” „1.
apelurile sau apelurile privind punctele de drept depuse împotriva hotărârilor judecătorești sunt supuse unei taxe de timbru de 50% din: - taxa de timbru plătită pentru ... o cerere [în ceea ce privește chestiunile] care nu poate fi evaluată financiar și care a fost examinată de către o instanță de primă instanță; - taxa de ștampilare plătită pentru suma contestată în cazul unei cereri [în ceea ce privește chestiunile] care pot fi evaluate financiar; ...” „Toate celelalte acțiuni și cereri ... [în ceea ce privește chestiunile] care nu pot fi evaluate financiar sunt supuse taxei de ștampilă de la RON 8, cu excepția celor scutiți legal de la taxa de ștampilă.” „1. Valoarea taxei de ștampilă plătibile este stabilită de instanță ... Reclamantul are trei zile de la data în care instanța a calculat suma datorată sau a notificat reclamantului suma datorată să ceară aceleași instanțe să reexamineze modul în care a fost calculată taxa de ștampilă.
Solicitarea de reexaminare este auzită ... în camere de către o bancă de judecători diferită și fără a convoca părțile. În cazul în care cererea de reexaminare este permisă, taxa de ștampilare este returnată integral sau în parte, după caz.” „... Dacă ... în timpul procesului există elemente care stabilesc o taxă de ștampilă mai mare, instanța cere reclamantului să plătească suma relevantă … O instanță solicitată să examineze un recurs sau un recurs asupra punctelor de drept ... se ordonă reclamantului să plătească taxa de ștampilare relevantă dacă constată că valoarea legală a taxei nu a fost plătită în fazele anterioare ale procedurii.” „1.
O instanță poate acorda o scutire, o reducere, un plan de tranșă sau o amânare pentru plata taxei de ștampilare în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 74-81 din Codul de Procedură Civilă din România ...” 14. Ordinul guvernamental nr. 51/2008 privind asistența judiciară în materie civilă, care a intrat în vigoare la 25 aprilie 2008, a abrogat art. 21 § 1 din Legea nr. 146/1997 și articolele 74-81 din fostul Cod de Procedură Civilă din România. Ulterior, Ordinul guvernamental nr. 212/2008, care a intrat în vigoare la 12 decembrie 2008, a reintegrat și a modificat art. 21 § 1 din Legea nr. 146/1997, în măsura în care persoanele fizice pot fi acordate scutiri, reduceri și amânări ale plății taxei de ștampilare, în conformitate cu condițiile prevăzute în Ordonanța Guvernamentală nr. 51/2008.
Dispozițiile relevante ale acesteia din urmă, în momentul în care reclamanții au contestat modul în care a fost calculată taxa de ștampilare, se citește după cum urmează: „1. Ajutorul juridic public poate fi acordat în următoarele moduri: ... d) scutiri, reduceri, planuri de tranșe sau amânări în ceea ce privește impozitele instanțelor prevăzute de lege, inclusiv cele plătibile în cursul fazei de aplicare a procedurii.” „Ajutorul juridic public poate fi acordat, separat sau cumulativ, în oricare dintre formularele prevăzute la art. 6, dar valoarea lor anuală nu depășește echivalentul înainte de impozitul de 12 salarii lunare minime ...” „1.
Orice persoană a căror venit lunar mediu net pentru fiecare membru al familiei în ultimele două luni înainte de cererea sa a fost mai mică de RON 500 poate fi acordată asistență juridică publică în oricare dintre formularele prevăzute la art. 6. În aceste circumstanțe, sumele care reprezintă asistența juridică publică sunt plătite integral de stat. În cazul în care venitul mediu lunar net pentru fiecare membru al familiei în ultimele două luni anterioare unei cereri a fost mai mic de RON 800, statul plătește 50% din sumele care reprezintă asistența judiciară publică.
În cazul în care costurile estimate sau cunoscute ale procedurii sunt de o natură care ar putea limita accesul reclamantului la justiție, se poate acorda asistență juridică publică și în alte circumstanțe, proporțională cu nevoile reclamantului.” „ Orice venit ocazional, cum ar fi salarii, închirieri, deținători ... și alte venituri similare, se ia în considerare la stabilirea veniturilor unei persoane ...” „1. O cerere de asistență juridică se depune instanței competente pentru examinarea fondurilor procedurii principale ...” „1. Ajutorul juridic poate fi acordat oricând în timpul procesului ... și se menține pe durata etapei de procedură pentru care a fost solicitată. Solicitarea de asistență juridică este scutită de taxele judiciare.” „1.
Solicitarea de asistență juridică este formulată în scris și include informații ... cu privire la situația financiară a reclamantului și a familiei sale. Dovezile veniturilor reclamantului și ale familiei sale, precum și a obligațiilor financiare ale acestora, sunt atașate la cerere ... Curtea poate solicita clarificări sau dovezi de la părți și informații scrise de la autoritățile competente.”1. Curtea examinează cererea de asistență juridică în camere, fără a convoca părțile și pronunță o hotărâre interlocutivă motivată. Partea interesată are cinci zile de la notificarea hotărârii interlocutive pentru a solicita o reexaminare a hotărârii instanței în cazul în care cererea de asistență judiciară a fost respinsă.
O altă bancă de judecători trebuie să revizuiască hotărârea în sedii și să pronunțe o hotărâre interlocutivă finală.”””1. În cazul în care taxele de judecată sunt duble venitul lunar net al familiei reclamantului pentru luna anterioară cererii sale de asistență juridică și în cazul în care instanța nu consideră adecvată o formă mai favorabilă de asistență juridică, se stabilește un plan de tranșă astfel încât rata lunară datorată să nu fie mai mare de jumătate din venitul lunar net al familiei reclamantului. Planul de tranșă poate fi prelungit pentru un maxim de 48 de luni.” 15. La 9 iunie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție („Curtea de Casație”) a pronunțat o hotărâre cu privire la un recurs în interesul legii pentru a clarifica practicile interne divergente cu privire, printre altele, la natura pecuniară sau morală a acțiunilor care solicită, de exemplu, anularea documentelor oficiale, cum ar fi acordurile de donație.
Acesta a susținut că acest tip de acțiune este de natură pecuniară. Hotărârea Curții de Casație a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008. 16. Ordonanța guvernamentală nr. 212/2008 a intrat în vigoare la 12 decembrie 2008 și a modificat Legea nr. 146/1997, inclusiv art. 2 alineatul (1). Noul alineat 1 se aplică acțiunilor și cererilor de anulare a documentelor oficiale referitoare la chestiuni pecuniare. 17. Legea nr. 276/2009, care a intrat în vigoare la 16 iulie 2009, a confirmat dispozițiile Ordinării Guvernamentale nr. 212/2008 cu anumite modificări. Cu toate acestea, a fost menținută modificarea adusă de Ordinul Guvernamental nr. 212/2008 la art. 2 din Legea nr. 146/1997.
18. art. 329 § 3 din fostul cod de procedură civilă română în vigoare în momentul în care reclamanții au inițiat procedura de anulare a acordului de donație, cu condiția ca hotărârile pronunțate în interesul legii să nu aibă niciun impact asupra hotărârilor deja emise sau asupra situației părților implicate în această procedură. Cu toate acestea, orice soluție adoptată de Curtea de Casație a fost obligatorie pentru instanțele interne.
1. The applicants, Ms Elena Laura Rău (“the first applicant”) and Ms Eliza Gâlea (“the second applicant”), are Romanian nationals who were born in 1943 and 1928 respectively and live in Iași. The first applicant was represented before the Court by Ms C. Drăgan, a lawyer practising in Iași. The second applicant was represented by Ms D. Beșliu, a non-lawyer. On 19 January 2016 the President of the Section had decided to give Ms Beșliu leave to act as representative of the second applicant pursuant to Rule 36 § 4 (a) of the Rules of Court.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar of the Romanian Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 31 March 2008 the applicants, who were both retired, instituted proceedings against the Iași Mayor’s Office seeking the annulment of a document signed by the second applicant during the communist regime, donating a house and its appurtenant plot of land located in the centre of Iași to the Romanian State.
By a judgment of 5 February 2009 the Iași District Court allowed the applicants’ action. It held that the city of Iași, represented by its mayor, had locus standi because it was the current owner of the property. Also, given that the applicants had been forced to donate the property, the donation agreement was null and void and therefore the proceedings initiated by them were not time-barred. The Iași Mayor’s Office appealed against the judgment.
By a judgment of 4 November 2009 the Iași County Court allowed the Iași Mayor’s Office’s appeal and quashed in part the first-instance court’s judgment. It held that the city of Iași, represented by its mayor, did not have locus standi because it had not been a party to the donation agreement signed by the second applicant. The donation had been made to the Romanian State. In accordance with the relevant domestic legislation, the State was legally represented by the Ministry of Economy and Finance. Moreover, the applicants had not proved their allegation that the city of Iași was the current owner of the donated property. The court upheld the remainder of the first-instance court’s judgment. The applicants lodged an appeal on points of law against the judgment.
On 5 February 2010 the Iași Court of Appeal noted that following its express request, the applicants had stated that the value of the donated immovable property was 1,500,000 Romanian lei (RON) (approximately 361,400 euros (EUR)). Relying on the relevant domestic legislation on stamp duty, the court established that the applicants had to pay RON 9,552 (approximately EUR 2,300) in stamp duty in order to have their appeal on points of law examined.
On 11 February 2010 the applicants, referring to Article 18 § 2 of Law no. 146/1997, challenged the way in which the appellate court had calculated the stamp duty. They asked the court to re-examine the amount of stamp duty due and to order the payment of a sum which represented half of the stamp duty they had paid in order to have the case examined by the firstinstance court. They argued that the second-instance court had not calculated the amount of stamp duty due on the basis of the property’s value, even though they had declared the same value for the property before that court as well. Moreover, the first-instance court had established that the stamp duty due in order to have their case examined had been that required for cases with a non-pecuniary object, and that therefore they were required to pay only half of the amount paid to the first-instance court in order to have their case examined by the last-instance court. Furthermore, they had initiated proceedings merely seeking the annulment of a donation agreement in respect of an immovable property; the proceedings would not have resulted in an immediate return of the property to its rightful owners or in an immediate increase in the value of their estate. They also argued that the declared value of the immovable property which had formed the basis for the calculation of the stamp duty was small compared with the actual market value of the property. Given that they were both retired persons, it was impossible for them to pay such a high amount in stamp duty. Consequently, by calculating the stamp duty based on the value of the property, the court had denied them access to justice and prevented them from recovering their home.
On 17 February 2010 the Iași Court of Appeal, sitting in chambers and composed of a different bench of judges from that which had examined the merits of the applicants’ case, dismissed the applicants’ challenge by a final interlocutory judgment. It held that given the object of the proceedings initiated by the applicants, Government Ordinance no. 212/2008 was applicable in their case. Consequently, the amount of stamp duty due had to be calculated based on the value of the immovable property, since the object of the applicants’ action was the annulment of a donation agreement in respect of an immovable property. Given the value of the property stated by the applicants, the amount of stamp duty payable by them had been calculated correctly.
By a final judgment of 19 February 2010 the Iași Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal on points of law and upheld the judgment of 4 November 2009. Having noted the applicants’ statement that they were unable to pay the required stamp duty, it held that they had failed to fulfil their lawful duty to pay the aforementioned fee and that their appeal on points of law could therefore not be examined.
According to the evidence submitted by the applicants to the Court in September 2015, the first applicant had a taxable annual income of RON 25,804 (approximately EUR 5,760) and the second applicant had a taxable annual income of RON 13,932 (approximately EUR 3,110). The first and the second applicants’ net annual income for the same period was RON 22,992 (approximately EUR 5,143) and RON 12,072 (approximately EUR 2,700), respectively.
The relevant provisions of the former Romanian Code of Civil Procedure, in force at the time when the applicants initiated the proceedings seeking the annulment of the donation agreement before the first-instance court, read as follows: “1. Legal aid includes: - the granting of an exemption, a reduction, an instalment plan or a postponement for the payment of stamp duty ...; ... 2. Legal aid may be granted at any time during the trial, in full or in part.” “1. In the circumstances provided for under Article 75 § 1(1), an application for legal aid shall be made to the court in writing ... in accordance with the law”. “1. The application [for legal aid] shall include ... written proof of the applicant’s income ... 2. The court shall examine the application and may request clarifications and evidence from the parties or written information from the competent authorities ... 3. The court shall examine the application in chambers without summoning the parties, and deliver an interlocutory judgment.” “1. The interlocutory judgment mentioned in Article 77 § 3 ... is not amenable to any form of appeal.”
The relevant provisions of Law no. 146/1997 on stamp duty, in force at the time when the applicants initiated the proceedings seeking the annulment of the donation agreement before the first-instance court, read as follows: “Actions and claims ... lodged before the courts ... shall be subject to stamp duty ... the calculation of which, except for in circumstances provided for by law, may differ, depending on whether the object of the application can be valued financially.” “1. Actions and claims ... lodged before the courts [in respect of matters] which can be valued financially are subject to the following stamp duty: ... (g) if the object of the action or claim is valued at more than RON 193,948, the stamp duty is RON 5,126 plus 1% of the amount which is over 193,948; ... 3. Stamp duty is calculated on the basis of the value of the object of the action or claim, as stated in the application ...” “1. Actions or claims ... lodged before the courts [in respect of matters] which cannot be valued financially are subject to the following stamp duty: ... (a)1 RON 12 for an application seeking the annulment ... of an official document; ...” “1. Appeals or appeals on points of law lodged against court judgments are subject to stamp duty of 50% of: - the stamp duty payable for ... an application [in respect of matters] which cannot be valued financially and which was examined by a first-instance court; - the stamp duty payable for the contested sum in the case of an application [in respect of matters] which can be valued financially; ...” “All other actions and claims ... [in respect of matters] which cannot be valued financially are subject to stamp duty of RON 8, except for those lawfully exempted from stamp duty.” “1. The amount of the stamp duty payable is set by the court ... 2. An applicant has three days from the date on which the court calculated the sum due or notified the applicant of the sum due to ask the same court to re-examine the way in which the stamp duty was calculated. 3. The request for re-examination is heard ... in chambers by a different bench of judges and without summoning the parties. 4. If the request for re-examination is allowed, the stamp duty is returned in full or in part, as the case may be.” “... 2. If ... during the trial there are elements which determine a higher stamp duty, the court shall ask the applicant to pay the relevant amount … 5. A court called upon to examine an appeal or an appeal on points of law ... shall order the applicant to pay the relevant stamp duty if it notes that the lawful amount of the fee was not paid during the previous stages of the proceedings.” “1. A court may grant an exemption, a reduction, an instalment plan or a postponement for the payment of stamp duty in accordance with the conditions set out in Articles 74-81 of the Romanian Code of Civil Procedure ...”
Government Ordinance no. 51/2008 on legal aid in civil matters, which entered into force on 25 April 2008, repealed Article 21 § 1 of Law no. 146/1997 and Articles 74-81 of the former Romanian Code of Civil Procedure. Subsequently, Government Ordinance no. 212/2008, which entered into force on 12 December 2008, reinstated and amended Article 21 § 1 of Law no. 146/1997 in so far as natural persons could be granted exemptions, reductions and postponements of the payment of stamp duty in accordance with the conditions set out in Government Ordinance no. 51/2008. The relevant provisions of the latter ordinance, at the time when the applicants challenged the way the stamp duty had been calculated, read as follows: “1. Public legal aid may be granted in the following ways: ... d) exemptions, reductions, instalment plans or postponements in respect of court taxes prescribed by law, including those payable during the enforcement phase of the proceedings.” “Public legal aid may be granted, separately or cumulatively, in any of the forms provided for in Article 6, but their annual amount shall not exceed the equivalent before tax of 12 minimum-wage monthly salaries ...” “1. Any person whose average net monthly income for each family member in the last two months prior to his/her application was less than RON 500 may be granted public legal aid in any of the forms provided for in Article 6. In such circumstances, the sums that represent public legal aid shall be paid in full by the State. 2. If the average net monthly income for each family member in the last two months prior to an application was less than RON 800, the State shall pay 50% of the sums that represent public legal aid. 3. If the estimated or known costs of the proceedings are of a nature that could limit an applicant’s access to justice, public legal aid may be granted also in other circumstances, proportionate to the needs of the applicant.” “Any occasional income, such as wages, rents, retainers ... and other similar income, shall be taken into account in establishing a person’s income ...” “1. An application for legal aid shall be lodged with the court which is competent to examine the merits of the main proceedings ...” “1. Legal aid may be granted anytime during the trial ... and shall be maintained for the duration of the procedural stage for which it was requested. 2. The application for legal aid is exempted from court fees.” “1. The application for legal aid shall be made in writing and shall include information ... on the financial situation of the applicant and his family. Proof of the applicant’s and his family’s income, as well as of their financial obligations, shall be attached to the application … 3. The court may ask for any clarifications or proof from the parties and for written information from the competent authorities.” “1. The court shall examine the application for legal aid in chambers, without summoning the parties, and deliver a reasoned interlocutory judgment. 2. The interested party has five days from the notification of the interlocutory judgment to apply for a review of the court’s decision if the application for legal aid was dismissed. 3. A different bench of judges shall review the decision in chambers and shall deliver a final interlocutory judgment.” “1. If the court fees payable are double the net monthly income of the applicant’s family for the month prior to his or her application for legal aid and if the court does not consider appropriate a more favorable form of legal aid, an instalment plan shall be set up in such a way that the monthly rate due shall not be higher than half of the net monthly income of the applicant’s family. 2. The instalment plan may be extended for a maximum of 48 months.”
On 9 June 2008 the High Court of Cassation and Justice (“the Court of Cassation”) delivered a judgment on an appeal in the interests of the law in order to clarify divergent domestic practice concerning, inter alia, the pecuniary or non-pecuniary nature of actions seeking, for example, the annulment of official documents such as donation agreements. It held that this type of action was pecuniary in nature. The judgment of the Court of Cassation was published in Official Gazette no. 830 of 10 December 2008.
Government Ordinance no. 212/2008 entered into force on 12 December 2008 and amended Law no. 146/1997, including paragraph 1 of Article 2. The new paragraph 1 applies to actions and claims seeking the annulment of official documents concerning pecuniary matters.
Law no. 276/2009, which entered into force on 16 July 2009, confirmed the provisions of Government Ordinance no. 212/2008 with certain amendments. However, the amendment made by Government Ordinance no. 212/2008 to Article 2 of Law no. 146/1997 was maintained.
Article 329 § 3 of the former Romanian Civil Procedure Code in force at the time when the applicants initiated the proceedings seeking the annulment of the donation agreement provided that judgments delivered in the interests of the law had no impact on judgments which had already been delivered or on the situation of the parties involved in those proceedings. However, any solution adopted by the Court of Cassation was binding on the domestic courts.