CASE OF LOGHIN v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

21.06.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF LOGHIN v. ROMANIA (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE LOGHIN v. ROMANIA (Declarația nr. 1468/08) JUGEMENT Această versiune a fost rectificată la 24 ianuarie 2017 în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții STRASBOURG 21 iunie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Loghin v. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet ad hoc compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Iulia Motoc, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 31 mai 2016, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 1468/08) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei cetățeni români, dl Aurel Loghin, dna Virginia [1] Loghin și dl Neculai Loghin (fiul și părinții săi – „candidații”), la 17 decembrie 2007. [2] Al treilea reclamant, dl Neculai Loghin, a murit la 17 ianuarie 2011. Nu s-a făcut nici o cerere de urmărire a cererii în numele său. Reclamanții s-au reprezentat în fața Curții. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de co-agentul lor, dna C. Ciută, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții au susținut, în special, că compoziția bancului care a pronunțat hotărârea Curții județului Iași nu a fost în conformitate cu legea și, prin urmare, au încălcat drepturile garantate de art. 6 § 1 din Convenție. La 24 noiembrie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. Reclamanții s-au născut în 1958, 1940 și, respectiv, 1933 și trăiesc în Pașcani. [3] Al treilea reclamant s-a născut în 1933 și a murit în 2011. La 2 martie 2004, un reclamant a inițiat proceduri civile împotriva reclamanților, cerând anularea acordului de vânzare/achiziție. Prin hotărârea din 3 martie 2006 Tribunalul de District Pașcani, acționând ca instanță de primă instanță, a respins acțiunea reclamantului. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 3 martie 2006. În argumentele lor în răspuns la recursul depus de reclamant, reclamanții au susținut, printre altele, că hotărârea a fost supusă doar unui recurs asupra punctelor de drept (recursuri ). Prin o hotărâre pronunțată la 26 ianuarie 2007 Curtea județului Iași, care a stat ca bancă de doi judecători, a permis apelul reclamantului (apel) În aceeași hotărâre, instanța a respins argumentele reclamanților cu privire la competența sa, hotărând că hotărârea ar putea fi apelată la două niveluri prin intermediul unui recurs obișnuit și a unui recurs la punctele de drept. Astfel, în conformitate cu Curtea județului Iași, hotărârea sa ar putea fi apelată prin intermediul unui recurs la punctele de drept. Reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții de județ Iași. Prin o hotărâre finală din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Iași și-a respins recursul ca fiind inadmisibil, fără a face o analiză a fondurilor, hotărând că cazul nu poate fi luat în considerare decât de două nivele de competență și că hotărârea Curții Județeane Iași a fost, prin urmare, finală, chiar dacă ar fi fost dată de o bancă de doi judecători mai degrabă decât cele trei prevăzute de lege. Curtea de Apel Iași a respins, de asemenea, un recurs extraordinar ( concursăție în anulare ) de către reclamanții, fără a face o analiză a fondurilor, prin o hotărâre pronunțată la 6 decembrie 2007. II. DIRECȚIE DOMESTICĂ RELEVANTĂ Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă Română și ale Legii privind administrarea justiției (Legea nr. 304/2004), în vigoare la momentul material, sunt stabilite în DREPTUL [4] PRELIMINARUL 10. Curtea observă că cel de-al treilea reclamant, dl Neculai Loghin, a murit la 17 ianuarie 2011, după depunerea cererii, iar niciun moștenitor nu a exprimat interesul de a urmări cererea în numele său (a se vedea punctele 1 și 5 de mai sus). 11. Curtea subliniază că practicile sale constă în eliminarea cererilor din listă atunci când un reclamant decesează în cursul procedurii și nu dorește nici un moștenitor sau un apropiere relativă să urmărească cazul (a se vedea Léger France (striking out) [GC], nr. 19324/02, § 44, 30 martie 2009). 12. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. În plus, subliniază că plângerile inițial depuse de cel de-al treilea reclamant sunt identice cu cele prezentate de celelalte două reclamante, cu privire la care aceasta își va exprima avizul de mai jos. În aceste circumstanțe, Curtea nu consideră niciun motiv în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantată de convenție și de protocolele sale care, în conformitate cu art. 37 amendă În concluzie, Curtea decide să scoată din listă cazul în ceea ce privește dl Neculai Loghin și să continue examinarea restului cererii. Primele două reclamante se plângea că compoziția de la tribunalul județului Iași nu a fost în conformitate cu legea. Se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitate Observațiile părților 15. Guvernul a susținut că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și garanțiile procedurale furnizate de legislația internă în ceea ce privește diferite tipuri de apeluri, primele două reclamante [6] nu au suferit un dezavantaj semnificativ. 16. Primele două reclamante [7] nu au fost de acord cu argumentele guvernamentale. Evaluarea Curții 17. Curtea constată că principalul criteriu stabilit în art. (b) din Convenție este dacă reclamantul a suferit vreun dezavantaj semnificativ (a se vedea Adrian Mihai Ionescu c. România (dec.), nr. 36659/04, 1 iunie 2010, și Korolev c. Rusia (dec.), nr. 25551/05, 1 iulie 2010). 18. În acest caz, Curtea constată că [8] Primele două reclamante au fost implicate în procedură civilă interzisă împotriva unei terțe părți care solicitau anularea contractului de vânzare/achiziție. În cadrul procedurii dinaintea Curții, au apreciat proprietatea în cauză la 165.120 EUR (a se vedea punctul [9] mai jos). 19. În acest context, Curtea nu consideră că impactul financiar al acestei chestiuni asupra [10] În aceste circumstanțe, și în ciuda oricăror alte argumente formulate de Guvern, Curtea consideră că [11] primele două reclamante nu pot fi considerate că nu au suferit un dezavantaj semnificativ, în consecință, respinge obiecția preliminară a Guvernului. 21. În plus, Curtea remarcă că această plângere nu este, în mod evident, bolnavă, întemeiată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. În plus, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Primele două reclamante au susținut că faptul că recursul asupra punctelor de drept pe care le-au depus-o la instanțe interne nu a fost examinat de o bancă de trei judecători era ilegal în temeiul legislației interne relevante. 23. Guvernul a susținut că [13] primii doi solicitanți nu au demonstrat cum echitatea generală a procedurii a fost afectată de inadmisibilitatea recursului asupra punctelor de drept, având în vedere că au avut acces la două niveluri de competență, conform legii. În mod sigur, fondurile cazului lor au fost examinate de două ori, iar prezența unui al treilea judecător nu le-ar fi garantat un rezultat favorabil. În plus, regimul de probă a fost mai strict în cadrul procedurii privind un recurs asupra punctelor de drept decât în cadrul procedurii de recurs. 24. Guvernul a susținut, de asemenea, că, în conformitate cu jurisprudența Curții, Curtea a considerat necesar doar pentru părțile contractante să ofere două niveluri de competență internă în cazurile penale. Curtea reiterează că expresia „înființată prin lege” la art. 1 înseamnă, de asemenea, „înființată în conformitate cu legea” (a se vedea Jenița Mocanu § 37. În plus, expresia „stabilită prin lege” acoperă nu numai baza juridică a existenței unui „tribual”, ci și respectarea de către tribunal a normelor speciale care reglementează acest lucru și a compoziției bancare în fiecare caz. 26. Curtea reiterează, în principiu, că o încălcare prin intermediul unui Curtea poate, prin urmare, să ia în considerare dacă legislația internă a fost respectată în acest sens (a se vedea Jenița Mocanu , citată mai sus § 38). 27. În ceea ce privește cazul în cauză, Curtea constată că recursul invocat de [14] Primele două reclamante împotriva unei terțe părți au fost inițial considerate de instanțe interne ca fiind eligibile pentru a fi examinate la trei niveluri de competență. Prin urmare, Curtea județului Iași și-a pronunțat hotărârea în apel ca bancă a doi judecători. Primele două reclamante au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri. Curtea de Apel Iași a reclasificat apoi reclamația civilă ca fiind eligibilă pentru a fi examinată la numai două niveluri de competență, respingând apelul [16] de la primii doi reclamanți asupra punctelor de drept ca fiind inadmisibil. Prin urmare, hotărârea din 26 de județ Iași În acest context, Curtea observă că art. 2 din Legea nr. 304/2004 prevedea că instanța internă a trebuit să se așeze ca bancnote compusă din trei judecători pentru a hotărî cu privire la punctele de drept depuse împotriva hotărârilor judecătorilor. În acest caz, județul Iași Prin urmare, Curtea consideră că această bancă, care și-a pronunțat hotărârea cu privire la fondurile cauzei, în calitate de judecător al celei de a doua și de ultima instanță, nu a fost compusă în conformitate cu legislația internă în vigoare la momentul material. 29. Considerațiile de mai sus, în ciuda argumentelor prezentate de guvern în ceea ce privește echitatea generală a procedurii la care [17] primii doi reclamanți au fost părți, sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că deviația semnificativă a instanțelor interne de la normele interne de procedură civilă constituie o încălcare a obligației convenției pentru [18] Primele două reclamante au afirmat că sunt stabilite de un „tribunal stabilit de lege” (a se vedea Jenița Mocanu , citat mai sus § 42). 30. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție în acest sens. III. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 31. În cele din urmă, primii doi solicitanți se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că dreptul lor la bucuria pașnică a bunurilor lor a fost încălcat de către instanțele interne. De asemenea, au formulat o altă plângere în temeiul art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenție, fără a-și prezenta nici un motiv pentru susținerea acuzației lor. 32. Curtea a examinat aceste plângeri depuse de [20] Primele două reclamante. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Primul reclamant a solicitat 165.120 euro (EUR) în ceea ce privește prejudicii materiale, această sumă reprezentând valoarea proprietății pe care le-a pierdut în procedura civilă internă. 9 700, această sumă reprezentând ceea ce a plătit fosta sa soție. În ceea ce privește prejudiciile morale, primul reclamant a solicitat 200.000 EUR și al doilea reclamant a solicitat 100.000 EUR. 35. Guvernul a solicitat Curtea să respingă cererile [21] primele două reclamante în ceea ce privește prejudicii materiale, deoarece nu există nicio legătură cauzală între presupusa încălcare a articolului 1 din Convenție și valoarea proprietăților pierdute. În ceea ce privește primele două cereri ale [22] în ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul a susținut că pur și simplul recunoaștere a unei încălcări a dreptului [23] primii doi solicitanți ar trebui să reprezinte în sine satisfacție echitabilă. 36. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, acordă fiecare [24] dintre primele două reclamante [25] 3,600 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 37. [26] Primele două reclamante au solicitat, de asemenea, 1 426 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și în fața Curții. 38. Guvernul a contestat reclamația și a subliniat că primele două reclamante nu au adăugat documente relevante pentru a justifica toate supușile costuri și cheltuielile. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea [28] pentru primii doi solicitanți suma de 300 EUR pentru a acoperi costurile în cadrul tuturor șefurilor. Dobânzile implicite 40. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, dl Neculai Loghin; declară plângerea depusă [30] de primii doi reclamanți, dl Aurel Loghin și dna Virginia Loghin, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție admisibilă și cu restul cererii inadmisibil; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție [31] în ceea ce privește primii doi solicitanți; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească [32], în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3,600 EUR (tre mii șase sute de euro) [33] fiecăruia [34] din primii doi solicitanți, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 300 EUR (3 sute de euro) la [35] primii doi solicitanți [36] în comun, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii [37] primele doi solicitanți pentru satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 iunie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului [1] Rectificat la 24 ianuarie 2017: textul a fost: „Virgina”. [2] Rectificat la 24 ianuarie 2017: au fost adăugate următoarele fraze: „Al treilea reclamant, dl Neculai Loghin, decedat la 17 ianuarie 2011. Nu a fost făcută nicio cerere de urmărire a cererii în numele său.” [3] Rectificat la 24 ianuarie 2017: următoarea frază a fost adăugată: „Al treilea reclamant s-a născut în 1933 și a murit în 2011.” [4] Rectificat la 24 ianuarie 2017: următorul text a fost adăugat: „I. PRELIMINARY QUESTION 10. Curtea observă că cel de-al treilea reclamant, dl Neculai Loghin, a murit la 17 ianuarie 2017. Ianuarie 2011, după depunerea cererii, și nici un moștenitor nu a exprimat interesul de a continua cererea în numele său (a se vedea punctele 1 și 5 de mai sus). 11. Curtea subliniază că practica sa este de a scoate cererile din listă atunci când un solicitant moare în cursul procedurii și nici un moștenitor sau relativ apropiat dorește să continue cazul (a se vedea Léger France) [GC], nr. 19324/02, § 44, 30 martie 2009). 12. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant (art. 37 §) În plus, subliniază că plângerile depuse inițial de către cel de-al treilea reclamant sunt identice cu cele prezentate de celelalte două reclamante, cu privire la care aceasta își va exprima avizul de mai jos. În aceste circumstanțe, Curtea nu vede motive legate de respectarea drepturilor omului garantate de Convenția și de protocolele sale care, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă În concluzie, Curtea decide să scoată din listă cazul în ceea ce privește dl Neculai Loghin și să continue examinarea restului cererii.” [5] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul doi” a fost adăugat. [6] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul doi” a fost adăugat. [7] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul doi” a fost adăugat. [8] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul doi” a fost adăugat. [9] Rectificat la 24 ianuarie 2017: textul a fost: „punctul 30”. [10] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul doi” a fost adăugat. [11] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul doi” a fost adăugat. [12] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul doi” a fost adăugat. [13] Rectificat la 24 ianuarie 2017: a fost adăugat „primul al doilea”. [14] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [15] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [16] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [17] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [18] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [19] Rectificat la 24 ianuarie 2017: a fost adăugat „primul al doilea”. [20] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [21] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [22] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [23] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [24] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „prim al doi” a fost adăugat. [25] Rectificat la 24 ianuarie 2017: textul a fost: „aplicant”. [26] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [27] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „primul al doilea” a fost adăugat. [28] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „a fost adăugat la primii doi solicitanți în comun”. [29] Rectificat la 24 ianuarie 2017: a fost adăugat următorul paragraf: „1.Decide în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, dl Neculai Loghin;” [30] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „de către primii doi solicitanți, dl Aurel Loghin și dna Virginia Loghin”, a fost adăugat. [31] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „a fost adăugat în ceea ce privește primii doi solicitanți”. [32] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „candidații” a fost eliminat. [33] Rectificat la 24 ianuarie 2017: a fost adăugat „la”. [34] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „a fost adăugat din primii doi solicitanți”. [35] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „premii doi” a fost adăugat. [36] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „conjunct” a fost adăugat. [37] Rectificat la 24 ianuarie 2017: „premii doi” a fost adăugat.