Cristea împotriva României

Comunicat la 15 aprilie 2015 THIRD SECTION Cererea nr. 56681/14 Andrei Ovidiu CRISTEA împotriva României depusă la 5 august 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrei Ovidiu Cristea, este un național român care s-a născut în 1980 și este în prezent reținut în închisoarea Miercurea Ciuc. El este reprezentat în fața Curții de către dna T.D. Mariș, mătușa sa. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost diagnosticat cu hipotiroidism, stat catabolic hipermetablic ( sindrom hipoanabolic ) și a fost admis în mai multe ocazii la spitalele închisorii pentru evaluare: de la 25 la 28 februarie 2013 la Spitalul Prizonului Dej, de la 5 la 15 aprilie 2013 și din nou de la 17 la 24 Mai 2013 în Spitalul de Penitenciar Târgu Ocna, și de la 18 iulie la 1 august 2013 în Spitalul de Penitenciar Colibași.

Reclamantul a suferit o pierdere semnificativă de greutate, el în prezent cântărește 48 kg și este de 181 cm înălțime. În iulie 2013 s-a plâns de asistența medicală în închisoare în fața judecătorului desemnat pentru a supraveghea executarea condamnărilor, în temeiul Legii nr. 275/2006 în închisoarea Miercurea Ciuc (judecătorul post-sensibil) a explicat că: “Medicul de la închisoare îmi încălcă dreptul la asistență medicală ... Nu primesc tratamentul prescris și medicul m-a transferat la spitalele de la închisoare care nu au avut un endocrinolog și, prin urmare, nu am putut fi prescris un tratament adecvat pentru bolile mele; în plus, ... nu primesc regimul alimentar recomandat de medici.” La 10 iulie 2013, judecătorul post-sensibil a respins în mod nefondat acuzațiile reclamantului cu privire la spitalizarea sa și regimul alimentar.

El a remarcat însă că administrația penitenciară nu a adăugat înregistrările oficiale care i-ar permite să discerne ce tratament a fost prescris reclamantului și modul în care acest tratament a fost administrat.

Din acest motiv, el a ordonat administrației închisorii: „... să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea strictă a dreptului reclamantului la asistență medicală în cazul în care a fost constatată o încălcare a reglementărilor existente, și în cazul în care tratamentul medical a fost administrat corect și există dovezi în acest scop, dovezi pe care administrația penitenciară nu le-a considerat utilă să le aducă în fața judecătorului, ... să identifice oportunitatea de a lua măsuri pentru a identifica soluții care să optimizeze modul în care deținuții sunt informați cu privire la posibilitățile pe care le au pentru a primi un tratament medical adecvat pentru starea lor de sănătate.” Prin urmare, judecătorul post-sensibil a permis parțial plângerea reclamantului.

La 15 iulie 2013, administrația de închisoare Miercurea Ciuc a depus o obiecție, susținând că decizia este incompletă, în măsura în care nu a clarificat ce aspect al plângerii inițiale a reclamantului a fost permis și deoarece nu a stabilit vinovăția din partea administrației de închisoare. În decizia finală din 11 februarie 2014, Curtea de District Miercurea Ciuc a remarcat, pe baza constatărilor judecătorului post-sensibil, că administrația penitenciară nu a reușit să prezinte dovezile solicitate privind tratamentul prescris reclamantului și administrației sale, inclusiv dovezile că reclamantul a primit medicamentul și a semnat un document oficial în acest scop. Curtea a considerat că nici măcar dosarul medical din închisoare prezentat în fața sa de către administrația închisoare ar putea clarifica aceste aspecte.

Curtea a remarcat, de asemenea, că noua lege privind executarea condamnărilor (Legea nr. 254/2013 aplicabilă începând cu 1 februarie 2014) a garantat, de asemenea, în art. 71 al acestuia, dreptul la asistență medicală. Prin urmare, aceasta a respins obiecția și a susținut decizia adoptată de judecătorul post-sensibilitate. Potrivit reclamantului, nici măcar după adoptarea acestor decizii, administrația de închisoare a luat măsuri concrete pentru a asigura asistența medicală adecvată. Extractele relevante din standardele privind asistența medicală în închisoare eliberate de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Păzirii Inumane sau Degradante („CPT”), CPT/Inf/C (2002) 1 [Rev.

2013] au citit după cum urmează: „34… Serviciul de asistență medicală al unei închisori ar trebui cel puțin să poată furniza servicii periodice consultarea pacientului și tratamentul de urgență (desigur, în plus, poate exista adesea o unitate de tip spital cu paturi)… Mai mult, medicii închisori ar trebui să fie capabili să cheme serviciile specialiștilor… 38. Un serviciu de îngrijire medicală ar trebui să fie în măsură să ofere asistență medicală și asistență medicală, precum și diete adecvate, fisioterapie, reabilitare sau orice alt loc special necesar, în condiții comparabile cu cele pe care le beneficiază pacienții din comunitatea exterioară. Asigurarea în ceea ce privește personalul medical, medical și tehnic, precum și locațiile, instalațiile și echipamentele, ar trebui să fie echipate în consecință.

Ar trebui să existe o supraveghere adecvată a farmaciei și a distribuției medicamentelor. În continuare, pregătirea medicamentelor ar trebui întotdeauna încredințată personalului calificat (farmacist/nurse, etc.). 39. Trebuie compilat un dosar medical pentru fiecare pacient, care conține informații diagnostice, precum și un dosar continuu al evoluției pacientului și a oricărui examen special pe care l-a suferit. În cazul unui transfer, dosarul trebuie transmis medicilor în cadrul sedimentului de primire. În plus, echipele de asistență medicală ar trebui păstrate în registrul zilnic, în care ar trebui menționate incidente speciale referitoare la pacienți. Aceste registre sunt utile pentru a oferi o viziune generală a situației de asistență medicală în închisoare, în același timp cu evidențiarea problemelor specifice care pot apărea.

40. Operarea ușoară a unui serviciu de asistență medicală presupune că medicii și personalul de asistență medicală sunt capabili să se întâlnească în mod regulat și să formeze o echipă de lucru sub autoritatea unui medic senior responsabil cu serviciul.” Dispozițiile relevante din Legea nr. 254/2013 privind executarea condamnării și a măsurilor de restricție a libertății ordonate de justiție în timpul procedurii penale se citesc după cum urmează: art. 71 Dreptul la asistență medicală, tratament și asistență medicală „(1) Dreptul la asistență medicală, tratament și asistență medicală este garantat tuturor persoanelor condamnate, fără discriminare pe motivul statutului lor [Situației lor juridică ]. Dreptul la asistență medicală include intervenția medicală, asistența medicală generală, asistența medicală de urgență și asistența medicală specializată.

Dreptul la asistență medicală incupă atât asistența medicală, cât și asistența medicală terminală. (2) Asistența medicală, tratamentul și asistența medicală în închisoare este asigurată de către personal specializat, gratuit, conform legii, la cerere sau oricând este necesar. (3) Persoanele condamnate beneficiază gratuit în conformitate cu legea de asistență medicală, tratament medical și medicină.

(4) Serviciile de asistență medicală, tratament, asistență medicală și medicamente sunt finanțate de Fondul Național pentru Asigurări Sociale în Sănătate [ Fondul national unic de asigurări sociale de sanatate ], în conformitate cu condițiile stabilite în Hotărârea-cadru pentru condițiile de acordare de asistență medicală în cadrul sistemului de asigurări sociale în domeniul sănătății și în conformitate cu normele metodologice pentru aplicarea sa, din fondurile penitenciare alocate pentru această chestiune și din alte surse, în conformitate cu legea (5). Asistența medicală, tratamentul și îngrijirea persoanelor condamnate sunt livrate în conformitate cu Normele de aplicare a prezentei legi. (6) Persoana condamnată să servească timp în închisoare poate solicita, în schimbul unei taxe, să examineze, în detenție, de către un medic care nu aparține sistemului de sănătate a închisoarei.

Observațiile medicului trebuie înregistrate în dosarul medical al persoanei condamnate.” art. 72 Examinarea medicală „(1) Persoanele condamnate fac obiectul unui examen medical la admiterea la închisoare și în timpul executării condamnării periodice; dispozițiile articolului 71 alineatul (4) se aplică în consecință… (6) La intrarea în închisoare, dacă persoana condamnată suferă de boli, închisoarea adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura asistența medicală în cadrul sistemului spitalelor închisoare sau prin intermediul sistemului Ministerului Sănătății.” art. 105 Dosarul personal al persoanei condamnate „(1) Administrația închisorii păstrează ... dosarele medicale din dosarul prizonierului ...” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 din Convenție că autoritățile nu au reușit să instituie și să administreze un tratament medical adecvat pentru condiția sa.

Întrebări către părți A fost încălcat dreptul reclamantului la viață, garantat prin art. 2 din Convenție în acest caz, în ceea ce privește asistența medicală primită în detenție? Condițiile de detenție ale reclamantului au fost încălcate cerințele articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește asistența medicală primită în detenție? Guvernul este solicitat să furnizeze copii ale dosarului medical al reclamantului în închisoare.

Communicated on 15 April 2015

THIRD SECTION

Application no. 56681/14 Andrei Ovidiu CRISTEA against Romania lodged on 5 August 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Andrei Ovidiu Cristea, is a Romanian national who was born in 1980 and is currently detained in Miercurea Ciuc Prison. He is represented before the Court by Ms T.D. Mariș, his aunt. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant was diagnosed with hypothyroidism, hypermetabolic catabolic state ( sindrom hipoanabolic ) and was admitted on several occasions to the prison hospitals for evaluation: from 25 to 28 February 2013 in Dej Prison Hospital, from 5 to 15 April 2013 and again from 17 to 24 May 2013 in Târgu Ocna Prison Hospital, and from 18 July to 1 August 2013 in Colibași Prison Hospital.

The applicant suffered a significant weight loss, he currently weighs 48 kg and is 181 cm tall. In July 2013 he complained about the medical care in prison before the judge designated to supervise the execution of sentences, under Law no. 275/2006 in Miercurea Ciuc Prison (the post-sentencing judge). He explained that: “the prison doctor breaches my right to medical assistance ... I do not receive the treatment prescribed and the doctor transferred me to prison hospitals which did not have an endocrinologist and therefore I could not be prescribed adequate treatment for my illnesses; furthermore, ... I do not receive the food regime recommended by the doctors.” On 10 July 2013 the post-sentencing judge dismissed as unfounded the applicant’s allegations concerning his hospitalisation and the food regime.

He noted however that the prison administration had failed to adduce official records which would allow him to discern what treatment had been prescribed to the applicant and how that treatment had been administered. For this reason he ordered the prison administration to: “... take the necessary measures in order to ensure strict respect for the applicant’s right to medical assistance in case a breach of the existing regulations were to be found, and in case the medical treatment was administered correctly and there was evidence to that end, evidence which the prison administration did not deem useful to adduce before the judge, ... to identify the opportunity of taking measures in order to identify solutions that would optimise the manner in which prisoners are informed about the possibilities they have in order to receive medical treatment adequate for their state of health.” Consequently, the post-sentencing judge partially allowed the applicant’s complaint.

On 15 July 2013 the Miercurea Ciuc prison administration lodged an objection, arguing that the decision was incomplete, in so far as it did not clarify what aspect of the applicant’s initial complaint had been allowed and as it did not establish the guilt on the part of the prison administration. In a final decision of 11 February 2014 the Miercurea Ciuc District Court noted, based on the findings of the post-sentencing judge, that the prison administration had failed to produce the requested evidence concerning the treatment prescribed to the applicant and its administration, including evidence that the applicant had received the medication and had signed an official document to that end. The court considered that not even the prison medical record presented before it by the prison administration could clarify those aspects.

The court further noted that the new law on the execution of sentences (Law no. 254/2013 applicable since 1 February 2014) also guaranteed, in its Article 71, the right to medical care. It therefore dismissed the objection and upheld the decision adopted by the post-sentencing judge. According to the applicant, not even after the adoption of these decisions did the prison administration take any concrete measures in order to ensure adequate medical care. B. Relevant law The relevant extracts from the standards concerning medical care in prison issued by the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (“the CPT”), CPT/Inf/C (2002) 1 [Rev. 2013] read as follows: “34…

A prison’s health care service should at least be able to provide regular out ‑ patient consultations and emergency treatment (of course, in addition there may often be a hospital-type unit with beds)… Further, prison doctors should be able to call upon the services of specialists… 38. A prison health care service should be able to provide medical treatment and nursing care, as well as appropriate diets, physiotherapy, rehabilitation or any other necessary special facility, in conditions comparable to those enjoyed by patients in the outside community. Provision in terms of medical, nursing and technical staff, as well as premises, installations and equipment, should be geared accordingly. There should be appropriate supervision of the pharmacy and of the distribution of medicines.

Further, the preparation of medicines should always be entrusted to qualified staff (pharmacist/nurse, etc.). 39. A medical file should be compiled for each patient, containing diagnostic information as well as an ongoing record of the patient’s evolution and of any special examinations he has undergone. In the event of a transfer, the file should be forwarded to the doctors in the receiving establishment. Further, daily registers should be kept by health care teams, in which particular incidents relating to the patients should be mentioned. Such registers are useful in that they provide an overall view of the health care situation in the prison, at the same time as highlighting specific problems which may arise.

40. The smooth operation of a health care service presupposes that doctors and nursing staff are able to meet regularly and to form a working team under the authority of a senior doctor in charge of the service.” The relevant provisions of Law no. 254/2013 on the execution of sentence and of the measures restricting the liberty ordered by the judiciary during the criminal proceedings read as follows: Article 71 Right to medical assistance, treatment and care “(1) The right to medical assistance, treatment and health care is guaranteed to all convicted persons, without discrimination on the ground of their status [ situația lor juridică ]. The right to medical assistance includes medical intervention, general medical assistance, emergency medical assistance and specialised medical assistance.

The right to care incudes both medical care and terminal care. (2) Medical assistance, treatment and health care in prison is ensured by specialised personnel, free of charge, according to the law, at request or whenever it is necessary. (3) Convicted persons benefit free of charge according to the law from health care, medical treatment and medicine. (4) The services of medical assistance, treatment, health care, and the medicine are financed from the National Fund for Social Insurance in Health [ Fondul national unic de asigurări sociale de sanatate ], according to the conditions laid down in the Framework Agreement for the conditions of giving medical assistance within the frame of the system of social insurance in health and according to the Methodological Norms for its application, from the prisons’ funds allocated for this matter and from other sources, according to the law.

(5) Medical assistance, treatment and care of convicted persons are delivered according to the Norms of application of the present law. (6) The person sentenced to serve time in prison may ask, in exchange for a fee, to examined, in detention, by a physician not belonging to the prison health system. The physician’s observations shall be recorded in the convicted person’s medical file.” Article 72 Medical examination “(1) Convicted persons shall undergo a medical examination upon admission to prison and during the execution of sentence, periodically; the provisions of Article 71(4) apply accordingly…

(6) Upon admission to prison, if the convicted person suffers from illnesses, the prison shall adopt all necessary measures to ensure medical assistance within the prison hospitals system or through the Ministry of Health system.” Article 105 The convicted person’s personal file “(1) The prison administration shall keep ... the medical records in the prisoner’s file ...” COMPLAINT The applicant complains under Article 2 of the Convention that the authorities have failed to establish and administer an adequate medical treatment for his condition.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant’s right to life, ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case, with regard to the medical care received in detention? 2. Have the conditions of the applicant’s detention been in breach of the requirements of Article 3 of the Convention, with respect to the medical care received in detention? The Government are requested to provide copies of the applicant’s prison medical records.