VARGA AND VAIDA v. ROMANIA

Comunicat la 15 aprilie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 17322/14 Ana Irina VARGA și Lucia Angela VAIDA împotriva României depusă la 17 februarie 2014 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, Ana Irina Varga și Lucia Angela Vaida, sunt resortisanți români, care s-au născut în 1972 și, respectiv, 1975 și trăiesc în Baia Mare. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 ianuarie 2009, la aproximativ 14.50 p.m. tatăl reclamantului a fost lovit de o mașină în încercarea de a traversa drumul. A murit la 4 februarie 2009 ca urmare a leziunilor corporale grave cauzate de accident. În ziua accidentului, Departamentul de Poliție Trip a interogat șoferul mașinii, pasagerul său și victima accidentului. Soferul a declarat că a fost prins prin surpriză și nu a putut evita accidentul atunci când tatăl reclamantului a trecut pe stradă. Poliția a inițiat o anchetă împotriva șoferului auto pentru uciderea intenționată. Reclamanții și-au exprimat intenția de a solicita daune civile în cadrul procedurii în cazul în care șoferul auto a fost dovedit vinovat. Alți doi martori, care au sosit la locul accidentului după accident, au fost interogați la 2 martie și, respectiv, 11 mai 2009. La 21 septembrie 2009, procurorul a ordonat un raport tehnic. Raportul expert a fost încheiat la 29 noiembrie 2010. Acesta a declarat că dinamica accidentului sau viteza mașinii înainte și la momentul impactului cu victima nu a putut fi determinată deoarece nu existau urme de frânare. Cu toate acestea, aceasta a concluzionat, pe baza unei estimări, că dacă șoferul a observat limita de viteză legală de 50 km pe oră și a folosit frâna imediat după ce a devenit conștient de pericol, el ar fi putut evita accidentul. La 23 mai 2011, biroul procurorului atașat la Hotărârea Curții de District Negrești Oaș a hotărât să întrerupă ancheta. Acesta a concluzionat că responsabilitatea exclusivă a accidentului a aparținut victimei care au traversat drumul printr-o zonă care nu a permis trecerea pietonală și fără a lua măsurile de precauție necesare. Acesta a susținut că mașina avea o viteză de 30-35 km pe oră, în conformitate cu declarațiile furnizate de șoferul auto și pasagerul său. Reclamanții au contestat concluziile raportului expert tehnic și decizia procurorului susținând că ancheta a fost incompletă. La 12 iulie 2011, procurorul șef a anulat decizia de a întrerupe ancheta. El a instruit procurorul responsabil pentru a comanda un nou raport de experți, deoarece viteza mașinii implicate în accident a fost stabilită doar pe baza declarațiilor martorilor. Ancheta a fost reluată. La 29 martie 2013 a fost produs un nou raport de experți. Acesta a declarat că mașina avea o viteză de 40 km pe oră. Viteza a fost bazată pe o estimare a daunei cauzate mașinii de accident. Raportul a concluzionat că accidentul nu ar fi putut fi evitat. La 29 mai 2013, biroul procurorului a atașat Curții de district Negrești Oaș a hotărât să întrerupă ancheta din cauza faptului că accidentul a fost cauzat exclusiv de victimă, deoarece el nu a respectat reglementările de siguranță. Reclamanții au depus o plângere împotriva deciziei procurorului. Acestea au susținut că mașina ar fi trebuit să aibă o viteză de 30 km pe oră, deoarece drumul era acoperit de zăpadă de topire. De asemenea, au contestat concluziile rapoartelor experților, indicând că nu pot fi invocate, având în vedere că experții nu au vizitat niciodată locul accidentului și au bazat concluziile lor pe estimarea și calculul abstract. La 22 iulie 2013, procurorul-șef a respins plângerea ca fiind bolnavă. Reclamanții au depus o plângere la instanța competentă. La 18 octombrie 2013, Curtea de District Negrești Oaș a respins plângerea reclamanților, concluzând că toate dovezile disponibile au indicat că vina accidentului are în fața tatălui decedat al reclamanților și că nu a fost necesar să prezinte un nou raport de experți. Acesta a susținut că șoferul nu a încălcat nici o reglementare de conducere la momentul accidentului. Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 2 și 6 § 1 din Convenție că autoritățile interne nu au efectuat o investigație eficace a accidentului auto care a cauzat moartea tatălui lor, în special, se plâng în ceea ce privește durata anchetei. De asemenea, au susținut că ambele rapoarte tehnice de experți au fost incomplete și bazate pe calcule abstracte în loc de o examinare a scenei accidentului. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, ancheta în acest caz a fost compatibilă cu obligația statului în temeiul articolului 2 din Convenție de a efectua o anchetă eficace privind moartea tatălui reclamanților ( Anna Todorova c. Bulgaria, nr. 23302/03, § 72, 24 mai 2011)?

Communicated on 15 April 2015

THIRD SECTION

Application no. 17322/14

Ana Irina VARGA and Lucia Angela VAIDA

against Romania

lodged on 17 February 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Ana Irina Varga and Ms Lucia Angela Vaida, are Romanian nationals, who were born in 1972 and 1975 respectively and live in Baia Mare.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 18 January 2009, at about 2.50 p.m. the applicants’ father was hit by a car while attempting to cross the road. He died on 4 February 2009 as a result of his serious bodily injuries caused by the accident.

On the day of the accident the Trip Police Department questioned the driver of the car, his passenger and the victim of the accident. The driver stated that he had been caught by surprise and could not avoid the accident when the applicants’ father had crossed the street.

The police initiated an investigation against the car driver for unintentional killing. The applicants expressed their intention to claim civil damages in the framework of the proceedings should the car driver be proven guilty.

Two other witnesses, who had arrived at the scene of the accident after the accident, were questioned on 2 March and 11 May 2009 respectively.

On 21 September 2009 the prosecutor ordered a technical report. The expert report was completed on 29 November 2010. It stated that the dynamics of the accident or the car’s speed before and at the time of impact with the victim could not be determined because there were no traces of braking. However, it concluded, based on an estimate, that had the driver observed the legal speed limit of 50 km per hour and used the brake immediately after he became aware of the danger, he could have avoided the accident.

On 23 May 2011 the prosecutor’s office attached to the Negrești Oaș District Court Decision decided to discontinue the investigation. It concluded that the exclusive responsibility for the accident belonged to the victim who had crossed the road through an area that did not allow pedestrian crossing and without taking the required precautions. It held that the car had a speed of 30-35 km per hour according to the statements given by the car driver and his passenger.

The applicants challenged the conclusions of the technical expert report and the prosecutor’s decision claiming that the investigation was incomplete.

On 12 July 2011 the chief prosecutor quashed the decision to discontinue the investigation. He instructed the prosecutor in charge to order a new expert report as the speed of the car involved in the accident had only been established on the basis of witnesses’ statements.

The investigation was resumed.

On 29 March 2013 a new expert report was produced. It stated that the car had had a speed of 40 km per hour. The speed was based on an estimate of the damage caused to the car by the accident. The report concluded that the accident could not have been avoided.

On 29 May 2013 the prosecutor’s office attached to the Negrești Oaș District Court decided to discontinue the investigation on the grounds that the accident was exclusively caused by the victim as he had not observed the safety regulations.

The applicants lodged a complaint against the prosecutor’s decision. They argued that the car should have had a speed of 30 km per hour because the road was covered with melting snow. They also contested the conclusions of the expert reports, indicating that they could not be relied on, given that the experts had never visited the site of the accident and based their conclusions on estimate and abstract calculation.

On 22 July 2013 the chief prosecutor dismissed the complaint as ill

‑

founded.

The applicants lodged a complaint with the competent court.

On 18 October 2013 the Negrești Oaș District Court dismissed the applicants’ complaint concluding that all the available evidence indicated that the fault of the accident lay with the applicants’ deceased father and that there was no need to produce a new expert report. It held that the driver had not broken any driving regulations at the time of the accident.

COMPLAINT

The applicants complain under Articles 2 and 6 § 1 of the Convention that the domestic authorities failed to carry out an effective investigation of the car accident which had caused their father’s death. In particular, they complain about the length of the investigation. They also contended that both technical expert reports were incomplete and based on abstract calculations instead of an examination of the scene of the accident.

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the procedural protection of the right to life, was the investigation in the present case compatible with the State’s obligation under Article 2 of the Convention to carry out an effective investigation into the death of the applicants’ father (

Anna Todorova v. Bulgaria

, no.

23302/03, §

72, 24 May 2011)?