CtEDO 10.05.2016 Auto

PREDA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
10.05.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PREDA c. ROUMANIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 78587/12 Flora PREDA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află la 10 mai 2016 într-o cameră compusă din András Sajó, președinte, Boštjan M. Zupančič, Nona Tsotsoria, Krzysztof Wojtyczek, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători, și Marialena Tsirli, greffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 noiembrie 2012, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Florea Preda, este un resortisant român născut în 1963 și rezident în Zimnicea. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Carnaru, avocat la București. La 19 ianuarie 2009, fiul reclamantului, în vârstă de 18 ani, a condus mașina sa, a făcut o ieșire de drum, a lovit cu viol un copac și a murit pe loc. Polițiștii, chemați de martori la locul accidentului după impact, au întocmit un proces verbal cu privire la circumstanțele accidentului și au luat fotografii de la locul accidentului, de la victimă și de la vehiculul accidentat. O autopsie a confirmat cauzele morții și testul de alcoolemie savera negativ. La cererea reclamantului, în luna mai 2009, un expert științific a examinat mașina victimei și s-a dus la locul accidentului. Pe mașina victimei, el a scos în evidență urme de vopsea de o culoare diferită. La o anumită distanță de locul impactului, el a descoperit resturi provenind de la alte vehicule. Parchetul a auzit martorii și, la cererea reclamantului, care suspecta că accidentul a fost provocat de mașina unuia dintre martorii care ar fi agățat mașina fiului său, Parchetul a efectuat verificări. Potrivit Parchetului, aceste verificări ar fi permis să se infirme teza susținută de solicitant. La 31 martie 2009, Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță din Zimnicea a ordonat clasificarea fără urmare a dosarului, considerând că singurul responsabil pentru accident a fost fiul reclamantului; contestația reclamantului a fost primită printr-o hotărâre din data de 20. În iulie 2009, Tribunalul de Primă Instanță din Zimnicea, care a ordonat redeschiderea anchetei. Tribunalul a considerat că era necesară o expertiză pentru a stabili dacă o altă mașină a lovit mașina fiului reclamantului. Tribunalul a constatat, de asemenea, contradicții între declarațiile martorilor. Parchetul desemnează un expert științific pentru a analiza cauzele și dinamica accidentului. Raportul de expertiză concluzionează că accidentul a fost cauzat de pierderea controlului vehiculului de către victima care a abordat o curbă cu o viteză excesivă. 10. Analiza chimică comparativă a urmelor de vopsea identificate pe mașina victimei și a prelevărilor de vopsea efectuate pe mașinile martorilor a stabilit că probele examinate erau diferite. 11. La 8 martie 2011, parchetul a clasat din nou dosarul, Contestația reclamantului a fost primită printr-o hotărâre din 22 iulie 2011 a Tribunalului de Primă Instanță din Zimnicea. Tribunalul apreciază că ancheta fusese superficială. El a ordonat redeschiderea sa, administrarea de noi probe, confruntarea martorilor și realizarea de noi expertize 13. O nouă expertiză chimică a fost încredințată laboratorului poliției științifice din București. La sfârșitul unor analize complexe, laboratorul a concluzionat că eșantioanele examinate sunt incompatibile. 14. Un nou expert a fost desemnat pentru a realiza o a doua expertiză a cauzelor accidentului. Reclamantul a fost autorizat să desemneze un expert pentru a-l reprezenta. Noul raport a confirmat concluziile precedentului, și anume că viteza excesivă a mașinii victimei a fost la fel de mare ca cauza accidentului. Raportul exclude posibilitatea de a fi lovit cu un alt vehicul. 15. Parchetul a efectuat o nouă audiere a martorilor și confruntarea lor. Martorii care au fost de acord au fost supuși testului poligrafului. Nici un element caracteristic unui comportament simulat nu a fost detectat. 16. La 19 septembrie 2013, Parchetul a decis ca dosarul să fie clasat fără urmă, considerând, pe baza noilor dovezi administrate, că victima a fost responsabilă pentru accident. 17. Susținând că Parchetul a încălcat ordinele instanței și că la originea accidentului a fost o treime, reclamantul a contestat clasificarea dosarului. 18. Prin hotărârea definitivă din 25 aprilie 2014, Tribunalul de Primă Instanță din Zimnicea a respins plângerea și a examinat dovezile prezentate de Parchet și a concluzionat că acesta urmase toate recomandările hotărârii din 22 iulie 2011. Invocând, în esență, art. 2 din convenție, reclamantul susține că ancheta efectuată ca urmare a decesului fiului său nu a fost efectivă. ÎN El consideră că Parchetul avea obligația de a declara toate dovezile cerute de tribunalul din Zimnicea în hotărârea din 22 iulie 2011 pentru a clarifica circumstanțele accidentului, ceea ce nu ar fi făcut. În special, el reproșează instanței că a favorizat unul dintre martori și că a efectuat investigația pentru a putea încheia răspunderea victimei în accidentul care a cauzat decesul ei. 21. În ceea ce privește această teză, Tribunalul consideră că ancheta efectuată de autorități îndeplinește condițiile de eficiență și de imparțialitate impuse de jurisprudența Curții. 22. El arată că, în ziua accidentului, poliția a inițiat din oficiu o anchetă privind circumstanțele morții fiului reclamantului, ofițerii de poliție s-au dus la fața locului, au întocmit un proces verbal, au identificat martori și au efectuat investigații. 23. Guvernul consideră că ancheta a fost completă și că aceasta a permis stabilirea corectă a cauzelor decesului fiului reclamantului și adaugă că redeschiderea investigațiilor, ordonată de tribunalul din Zimnicea, a fost destinată exclusiv să elimine îndoielile exprimate de părinții victimei 24. Cu toate acestea, potrivit guvernului, dovezile prezentate în ultima etapă a anchetei au permis eliminarea acestor îndoieli și a asigurat clarificarea eventualelor zone de umbră care se aflau în dosarul la sfârșitul primelor etape ale anchetei. 25. Prin urmare, guvernul concluzionează că obligația de mijloace care decurge din partea procedurală a articolului 2 a fost respectată. Evaluarea Curții 26. Curtea amintește că responsabilitatea statului de a efectua o anchetă oficială și efectivă atunci când a avut loc moartea unui om nu poate fi retrasă în cazul în care decesul nu este imputat agenților din statul respectiv, ci este comis ca urmare a unui accident rutier (Al Fayed c. Franța (dec.), n 3851/02, 27 septembrie 2007 și Dambean c. România, n 42009/04, 41, 23 iulie 2013). 27. Curtea amintește că autoritățile trebuie să fi luat măsurile care le-au fost accesibile în mod rezonabil pentru a se asigura că dovezile referitoare la accident sunt colectate. Orice deficiență a anchetei de slăbire a capacității sale de a stabili cauza decesului sau responsabilitățile riscă să facă să se încheie că aceasta nu răspunde acestui standard. În acest context (Gina Ionescu c. România, nr 1531/98/09, § 38, 11 decembrie 2012 și Yuriy Slyusar c. Ucraina, 39797/05, § 82, 17 ianuarie 2013). 28. Îndreptându-se spre faptele din speță, Curtea constată că autoritățile naționale au inițiat o anchetă în aceeași zi a accidentului și că reclamantul a fost implicat în procedură. Autoritățile au luat o serie de măsuri pentru a clarifica circumstanțele decesului, inclusiv ancheta la locul accidentului, audierea mai multor martori, confruntarea acestora și realizarea mai multor expertize științifice. Faptul că această anchetă a încheiat numai răspunderea fiului reclamantului în accident, nu poate duce, în sine, la constatarea ineficacității sale (Prynda c. Ucraina, nr 10904/05, § 55, 31 iulie 2012). 29. Curtea remarcă, de asemenea, faptul că: că reclamantul și-a exprimat îndoieli cu privire la fiabilitatea primului raport de expertiză și a primei serii de analize chimice, Tribunalul de la Zimnicea a dispus trimiterea cauzei la Parchet pentru o examinare suplimentară. Un al doilea raport de experiență, în legătură cu care reclamantul a putut formula observații, a fost prezentat de un nou expert desemnat de Parchet. În plus, a doua examinare chimică a eșantioanelor a fost încredințată laboratorului poliției științifice din București. În cele din urmă, pe baza acestor noi dovezi, instanțele interne au considerat că accidentul nu era imputabil altora. 30. Curtea constată că, prin urmare, autoritățile de anchetă au furnizat o explicație cu privire la circumstanțele care au condus la decesul fiului reclamantului și consideră că această explicație este suficient de susținută de probe, astfel încât decesul nu poate fi considerat ca având loc în condiții suspecte (a se vedea mutatis mutandis Pleșca c. România, nr. 2158/08, § 47, 18 iunie 2013). 31. În ceea ce privește pretinsa lipsă de imparțialitate a anchetei, Curtea constată că au fost efectuate anchete în ceea ce privește martorii, inclusiv prin confruntarea acestora și prin supunerea unora la testul poligrafului. 32. Curtea nu face referire în dosar la niciun element care ar putea da naștere tezei potrivit căreia Parchetul ar fi căutat să înălțarea anumitor martori în accident. 33. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că autoritățile au efectuat o anchetă judiciară care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 2 din Convenție. 34. Prin urmare, Comisia concluzionează că hotărârea pronunțată în temeiul articolului 2 din convenție este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 iunie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă