CtEDO 21.04.2015 Auto

TUCALIUC v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
21.04.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TUCALIUC v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Fănica Tucaliuc, este un național român, care s-a născut în 1950 și locuiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Diana-Elena Dragomir, un avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 octombrie 2003, Procuratura Națională Anticorupție a hotărât să inițieze un proces penal împotriva reclamantului, un colonel din armata română și angajat al Ministerului Apărării, pentru abuz de birou și lua mită. El a fost ulterior inculpat și, la 31 martie 2011, Curtea județului București l-a condamnat pentru infracțiunile menționate mai sus și l-a condamnat la șapte ani de închisoare. Avocatul reclamantului împotriva acestei decizii a fost în parte autorizat la 2 aprilie 2012 de Curtea de Apel din București, care a hotărât să reducă condamnarea la cinci ani de închisoare. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept (recursuri) împotriva hotărârii Curții de Apel din București. Printre alte cereri, el a susținut în fața Curții Înalte de Cassare și Justiție („Curtea înaltă”) prejudiciu moral în compensarea pentru lungimea excesivă a procedurii. În hotărârea sa din 30 ianuarie 2014, Curtea Înaltă a luat act de durata procedurii, recunoaștend că a depășit cerințele de timp rezonabil și a încălcat dispozițiile articolului 6 din convenție în ceea ce privește reclamantul. În plus, pentru a remedia această situație, condamnarea reclamantului va fi redusă la trei ani, deși pedeapsa pentru infracțiunile ale căror condamnare a fost condamnată a fost cuprinsă între cinci și șaptezeci și, respectiv, între trei și cinci și cincizeci de ani de închisoare. Curtea Înaltă a menționat, de asemenea, că nu este competent să examineze cererea reclamantului pentru prejudiciu moral care rezultă din lungimea excesivă a procedurii, dar că o astfel de cerere ar putea fi adresată de către reclamant în instanțe civile. În plus, Curtea Înaltă a hotărât să suspende executarea condamnării reclamantului, având în vedere termenul care a decurs de la data comisă infracțiunii - o perioadă de timp în care reclamantul a fost de bun comportament și ținând seama de faptul că a fost reținut în detenție prealabilă timp de unsprezece luni - o perioadă suficientă pentru a înțelege gravitatea actelor sale. Elementele analizate în cadrul problemei de lungime a procedurii au fost luate în considerare, de asemenea, pentru această decizie. Dispozițiile juridice relevante ale României privind durata procedurilor penale sunt descrise în cazul Vlad și alții c. România (n. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§§ 62-63, 68, 70-72 și 75, 26 noiembrie 2013).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă