TUCALIUC v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

21.04.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

TUCALIUC v. ROMANIA (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Fănica Tucaliuc, este un național român, care s-a născut în 1950 și locuiește în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Diana-Elena Dragomir, un avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 octombrie 2003, Procuratura Națională Anticorupție a hotărât să inițieze un proces penal împotriva reclamantului, un colonel din armata română și angajat al Ministerului Apărării, pentru abuz de birou și lua mită. El a fost ulterior inculpat și, la 31 martie 2011, Curtea județului București l-a condamnat pentru infracțiunile menționate mai sus și l-a condamnat la șapte ani de închisoare. Avocatul reclamantului împotriva acestei decizii a fost în parte autorizat la 2 aprilie 2012 de Curtea de Apel din București, care a hotărât să reducă condamnarea la cinci ani de închisoare. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept (recursuri) împotriva hotărârii Curții de Apel din București. Printre alte cereri, el a susținut în fața Curții Înalte de Cassare și Justiție („Curtea înaltă”) prejudiciu moral în compensarea pentru lungimea excesivă a procedurii. În hotărârea sa din 30 ianuarie 2014, Curtea Înaltă a luat act de durata procedurii, recunoaștend că a depășit cerințele de timp rezonabil și a încălcat dispozițiile articolului 6 din convenție în ceea ce privește reclamantul. În plus, pentru a remedia această situație, condamnarea reclamantului va fi redusă la trei ani, deși pedeapsa pentru infracțiunile ale căror condamnare a fost condamnată a fost cuprinsă între cinci și șaptezeci și, respectiv, între trei și cinci și cincizeci de ani de închisoare. Curtea Înaltă a menționat, de asemenea, că nu este competent să examineze cererea reclamantului pentru prejudiciu moral care rezultă din lungimea excesivă a procedurii, dar că o astfel de cerere ar putea fi adresată de către reclamant în instanțe civile. În plus, Curtea Înaltă a hotărât să suspende executarea condamnării reclamantului, având în vedere termenul care a decurs de la data comisă infracțiunii - o perioadă de timp în care reclamantul a fost de bun comportament și ținând seama de faptul că a fost reținut în detenție prealabilă timp de unsprezece luni - o perioadă suficientă pentru a înțelege gravitatea actelor sale. Elementele analizate în cadrul problemei de lungime a procedurii au fost luate în considerare, de asemenea, pentru această decizie. Dispozițiile juridice relevante ale României privind durata procedurilor penale sunt descrise în cazul Vlad și alții c. România (n. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§§ 62-63, 68, 70-72 și 75, 26 noiembrie 2013).

The applicant, Mr Fănică Tucaliuc, is a Romanian national, who was born in 1950 and lives in Bucharest. He was represented before the Court by Ms Diana-Elena Dragomir, a lawyer practising in Bucharest. 2. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs. 3. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 4. On 21 October 2003 the National Anticorruption Prosecutor’s Office decided to commence a criminal prosecution against the applicant, a colonel in the Romanian army and employee of the Ministry of Defence, for abuse of office and bribe-taking. He was subsequently indicted and on 31 March 2011 the Bucharest County Court convicted him of the above-mentioned crimes and sentenced him to seven years’ imprisonment. 5. The applicant’s appeal against this decision was partially allowed on 2 April 2012 by the Bucharest Court of Appeal which decided to reduce his sentence to five years’ imprisonment. 6. The applicant filed an appeal on points of law (recurs) against the decision of the Bucharest Court of Appeal. Among other requests, he claimed before the High Court of Cassation and Justice (“High Court”) nonpecuniary damage in compensation for the excessive length of the proceedings. 7. In its judgment of 30 January 2014 the High Court took note of the length of the proceedings, acknowledging that it had exceeded the reasonable time requirement and breached the provisions of Article 6 of the Convention in respect of the applicant. It further held that, in order to remedy this situation, the applicant’s sentence would be reduced to three years although the punishment for the crimes of which the applicant was convicted was between five to seventeen years’ and three to fifteen years’ imprisonment respectively. The High Court also mentioned that it was not competent to examine the applicant’s request for non-pecuniary damage arising out of the excessive length of the proceedings but that such a request could be addressed by the applicant to the civil courts. 8. The High Court further decided to suspend the execution of the applicant’s sentence, having in mind the timeframe that had elapsed from the date the crime was committed - a period of time in which the applicant had been of good behaviour and taking into account the fact that he had been held in pre-trial detention for eleven months - a period sufficient for him to understand the gravity of his acts. The elements analysed under the issue of the length of the proceedings were also taken into consideration for this decision. 9. The relevant Romanian legal provisions on the issue of length of criminal proceedings are described in the case of Vlad and Others v. Romania (nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, §§ 62-63, 68, 70-72 and 75, 26 November 2013).

§ Cauze similare