CASE OF VLAD AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Enforcement proceedings;Article 6-1 - Access to court);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions)
CASE OF VLAD AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2015)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România” (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 17 martie 2015
În cauza Vlad și alții împotriva României
(Cererile nr. 21386/02, 22030/05,
30830/08,
25855/09, 40992/10, 45172/10, 13537/13,
27928/13, 31279/13 și 46681/13)
Strasbourg
Prezenta hotărâre este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În cauza
Vlad și alții împotriva României
,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popoviæ, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Marialena Tsirli, grefier adjunct de secție,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 17 februarie 2015,
pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1
. La originea cauzei se află zece cereri (nr. 21386/02, 22030/05, 30830/08, 25855/09, 40992/10, 45172/10, 13537/13, 27928/13, 31279/13 și 46681/13) îndreptate împotriva României, prin care zece resortisanți români au sesizat Curtea în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). Numele acestora și alte detalii, precum și data depunerii și data comunicării către Guvern a fiecărei cereri sunt menționate în tabelul anexat.
2
. Guvernul român („Guvernul”)
a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Catrinel Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3
. În conformitate cu Protocolul nr. 14, după informarea Guvernului pârât, cererile au fost repartizate unui comitet format din trei judecători.
ÎN FAPT
I. Circumstanțele cauzei
4
. La datele menționate în tabelul anexat, instanțele interne au pronunțat decizii potrivit cărora reclamanții aveau dreptul la anumite sume și/sau dreptul de a beneficia de anumite acțiuni întreprinse în favoarea lor de autoritățile statului. Cu toate acestea, reclamanții nu au putut obține în timp util punerea în executare a deciziilor pronunțate.
II. Dreptul intern relevant
5
. Dispozițiile legale interne relevante și procedurile referitoare la executarea hotărârilor judecătorești definitive împotriva autorităților statului sunt descrise în cauza-pilot
Fundația de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și Stanomirescu împotriva României
(nr. 2699/03 și 43597/07, pct.
36-40, 7
ianuarie 2014).
ÎN DREPT
I. Cu privire la conexarea cererilor
6
. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră că este adecvată conexarea acestora într-o singură hotărâre.
II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1
7
. Reclamanții s-au plâns că neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, și, de asemenea, dreptul la proprietate, astfel cum este prevăzut la art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. În măsura în care sunt relevante, aceste articole se citesc după cum urmează:
Art.
6
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...], de către o instanță [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...]”.
Art. 1 din Protocolul nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.”
8
. Curtea observă că hotărârile în speță dispuneau ca autoritățile competente să execute diferite obligații în natură sau să plătească reclamanților anumite sume de bani.
9
. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenție și ale art.
1 din Protocolul nr.
1 în cauze care au ridicat probleme similare celor din prezentele cereri, reținând că hotărârile obligatorii și executorii pronunțate împotriva autorităților statului, indiferent dacă impun efectuarea unor plăți sau adoptarea unor măsuri specifice, trebuie să fie executate
ex officio
și cu promptitudine (a se vedea, de exemplu,
Fundația de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și Stanomirescu
, citată anterior, pct.
78, și toate referințele din aceasta).
10
. Jurisprudența sa se bazează pe principiul potrivit căruia dreptul la o instanță, protejat de art. 6, ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie – care dă naștere unui drept consacrat la o plată sau la anumite acțiuni care trebuie întreprinse în favoarea reclamantului, care ar trebui considerate ca un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 – să rămână inoperantă în detrimentul unei părți [a
se
vedea, printre multe alte autorități,
Burdov împotriva Rusiei (nr. 2)
, nr. 33509/04, pct.
65 și
87, CEDO
2009].
11
. După ce a examinat toate probele care i-au fost prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt și niciun argument care să poată conduce la o altă concluzie privind admisibilitatea și fondul în prezentele cauze.
Prin urmare, ținând seama de complexitatea procedurilor de executare, comportamentul părților și natura reparațiilor, Curtea constată că autoritățile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa pe deplin și în timp util hotărârile pronunțate în favoarea reclamanților.
12
. Considerentele anterioare sunt suficiente pentru a-i permite Curții să concluzioneze că au fost încălcate art.
6
§
1 din Convenție și art.
1 din Protocolul nr.
1 la Convenție în toate cererile.
III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Convenției
13
. Unii reclamanți au formulat și alte capete de cerere în temeiul mai multor articole din Convenție.
14
. Totuși, în lumina tuturor elementelor de care dispune și în măsura în care este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor și a libertăților prevăzute în Convenție sau în protocoalele la aceasta.
Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul art.
35 §
3 și art.
35 §
4 din Convenție
.
IV. Cu privire la aplicarea art.
41 din Convenție
15
. Art.
41 din Convenție prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acorda părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”
16
. Având în vedere documentele pe care le are la dispoziție și jurisprudența în materie (a
se
vedea
Fundația de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și Stanomirescu
, citată anterior, pct. 90-91), Curtea consideră rezonabil să acorde reclamanților sumele menționate în tabelul anexat.
17
. În plus, Curtea consideră că Guvernul trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, punerea în executare deplină a hotărârilor neexecutate încă.
18
. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive,
CURTEA
în unanimitate,
Decide
să conexeze cererile;
Respinge excepțiile preliminare ale Guvernului;
Declară admisibile capetele de cerere formulate în temeiul art. 6 § 1 și al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în ceea ce privește neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor, pentru toate cererile, și inadmisibile celelalte capete de cerere.
hotărăște că au fost încălcate art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;
hotărăște
(a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, punerea în executare a hotărârilor neexecutate încă;
(b) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele menționate în tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății;
c) că, de la expirarea termenului de trei luni menționat anterior și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
respinge
cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 17 martie 2015, în temeiul art.
77
§
2 și § 3 din Regulamentul Curții.
Marialena Tsirli
Ján Šikuta
Grefier de secție
Președinte
Nr.
Cererea
nr.
Data introducerii
data comunicării către Guvern
Numele reclamantului
Data nașterii
Decizia internă relevantă
Durata procedurii de executare
Art.
41
(EUR)
21386/02
30/07/2001
30/03/2009
Tiberiu VLAD
13/06/1932
Decizia din 7 octombrie 2002,
Judecătoria Buzău
1 an și 4 luni
Prejudiciu moral: 600
Cheltuieli de judecată: 5
22030/05
28/04/2005
17/10/2011
Ion POPOVICI
22/02/1948
Decizia din 30 martie 2004,
Tribunalul Caraș-Severin,
rămasă definitivă la 30 iunie 2004
10 ani și 5 luni
pe rol
Prejudiciu moral: 4
700
Cheltuieli de judecată: -
30830/08
16/06/2008
10/04/2012
Teodora Gabriela SANDU
14/10/1959
Decizia din 10 octombrie 2007, Tribunalul București
rămasă definitivă la 21 ianuarie 2008
6 ani și 10 luni
pe rol (plăți)
Prejudiciu moral: 4
700
Cheltuieli de judecată: -
25855/09
29/04/2009
10/04/2012
Vasile SOFRONI
22/02/1940
Decizia din 17 octombrie 2002, Tribunalul Maramureș
rămasă definitivă la 21 ianuarie 2003
7 ani și 4 luni
Prejudiciu moral: 3
318
Cheltuieli de judecată: 780
40992/10
07/07/2010
10/04/2012
S.C. AGROMEC S.A. FRUMUȘICA
Decizia din 22 martie 2006,
Curtea de Apel Suceava,
rămasă definitivă la 17 octombrie 2006
8 ani și o lună
pe rol
Prejudiciu moral: 3
600
Cheltuieli de judecată: 450
45172/10
23/07/2010
10/04/2012
Nicolae LUȚU
16/02/1943
Decizia din 17 februarie 2009,
Tribunalul Galați,
rămasă definitivă la 28 ianuarie 2010
4 ani și 10 luni
pe rol (plăți)
Prejudiciu moral: 3
900
Cheltuieli de judecată: 750
13537/13
13/02/2013
14/02/2014
Ligia Victoria MANDA
08/08/1958
Decizia din 18 ianuarie 2008, Judecătoria Craiova, rămasă definitivă la 5 noiembrie 2008
3 ani și 8 luni
pe rol
Prejudiciu moral: 2
000
Cheltuieli de judecată: 75
27928/13
17/04/2013
14/02/2014
Mihail GRIGORE
17/12/1929
Decizia din 18 aprilie 2007,
Judecătoria Răcari
6 ani și 9 luni
pe rol
Prejudiciu moral: 3
600
Cheltuieli de judecată: -
31279/13
29/04/2013
14/02/2014
Georgeta IANĂȘ
01/01/1958
Decizia din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinți
rămasă definitivă la 8 aprilie 2008
Decizia din 8 decembrie 2009, Tribunalul Mehedinți
rămasă definitivă la 7 mai 2010
6 ani și 8 luni
pe rol (plăți)
2 ani și o lună
Prejudiciu moral: 4
700
Cheltuieli de judecată: -
46681/13
01/07/2013
14/02/2014
Elena BULIGA
06/06/1962
Decizia din 22 martie 2011,
Tribunalul Timiș,
rămasă definitivă la 28 martie 2012
2 ani și 6 luni
Prejudiciu moral: 1
100
Cheltuieli de judecată: -