BUICAN AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BUICAN AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Decizia nr. 79737/12 Mihaela BUICAN și alții împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 23 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 decembrie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 18 decembrie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și absența unui răspuns al reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna Mihaela Buican, dna Mioara Halchias, dna Florentina Stan și dna Ana Constantina Stan, sunt resortisanți români, care s-au născut în 1969, 1959, 1962 și 1931 și trăiesc în București. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna M.E. Marzavan, avocat practicant la București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care au fost implicate. Procedura a durat zece ani pentru trei niveluri de competență. La 22 mai 2013, plângerea a fost comunicată guvernului DREPTUL După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin o scrisoare de 18 ani. Decembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Le Gouvernement classé - au moin de la prix déclaration unilatérale - qu’il reconnaît l’existence d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui découle de la durée excesive de la procédure. Le Gouvernement classé prêt à verser aux părți recunoscentes au titre de satisfacție împreună echitabil la somme totale de 2 430 EUR, montant qu’il conseil comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice mathériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suis suvant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention.” Reclamanții nu au prezentat niciun comentariu la declarația unilaterală a Guvernului în termenul indicat, adică 3 aprilie 2014. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V și Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului