Stoican și Neaga împotriva României

DECIZIA nr. 36892/09 Violel STOICAN și Iuliana NEAGA împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 24 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, Președintele Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 mai 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 martie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Viorel Stoican și dna Iuliana Neaga, sunt cetățeni români, care s-au născut în 1952 și, respectiv, 1956 și trăiesc în Videle.

Au fost reprezentați în fața Curții de dl Gh. Ciobotaru, avocat practicant la București. Guvernul României (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale în care au fost implicați. Procedura a durat șase ani și zece luni pentru trei niveluri de competență. La 17 septembrie 2013, plângerea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 12 Martie 2014, Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a face o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Le Gouvernement classé - au moyen de la préparation declaration unilatérale - qu’il reconnaît la dure excesiv de la procédure interne qui fait l’objet de la prix requéte devant la Cour. Le Gouvernement classé prêt à verser à chacun des bénéficiaires, Stoican Viorel et Neaga Iuliana, à titre de la satisfaction équitable la somme de 1 080 EUR, montant qu’il conseil comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira le préjudice mathériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par les bénéficiaires, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convenție européenne des droits de l’Homme.

Apartament de reglement dans ledit delai, le Gouvernement s’engagement à versr, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37 § c) de la Convention.” Prin scrisoarea din 9 aprilie 2014, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă de Guvern este prea scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013 . Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) ). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 36892/09 Viorel STOICAN and Iuliana NEAGA against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24 June 2014 as a committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 May 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 12 March 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Mr Viorel Stoican and Ms Iuliana Neaga, are Romanian nationals, who were born in 1952 and 1956 respectively and live in Videle. They were represented before the Court by Mr Gh. Ciobotaru, a lawyer practising in Bucharest. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings in which they had been involved. The proceedings lasted for six years and ten months for three levels of jurisdiction. On 17 September 2013, the complaint was communicated to the Government . THE LAW After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 12 March 2014, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “Le Gouvernement déclare - au moyen de la présente déclaration unilatérale - qu’il reconnaît la durée excessive de la procédure interne qui fait l’objet de la présente requête devant la Cour. Le Gouvernement déclare être prêt à verser à chacun des requérants, Stoican Viorel et Neaga Iuliana, à titre de la satisfaction équitable la somme de 1 080 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt.

Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par les requérants, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention.” By a letter of 9 April 2014, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the amount proposed by the Government was too low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Vlad and Others v. Romania , nos.

40756/06, 41508/07 and 50806/07, § 146, 26 November 2013 ). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President