STOICAN AND NEAGA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
STOICAN AND NEAGA v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
DECIZIA nr. 36892/09 Violel STOICAN și Iuliana NEAGA împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 24 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, Președintele Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 mai 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 martie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Viorel Stoican și dna Iuliana Neaga, sunt cetățeni români, care s-au născut în 1952 și, respectiv, 1956 și trăiesc în Videle. Au fost reprezentați în fața Curții de dl Gh. Ciobotaru, avocat practicant la București. Guvernul României (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale în care au fost implicați. Procedura a durat șase ani și zece luni pentru trei niveluri de competență. La 17 septembrie 2013, plângerea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 12 Martie 2014, Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a face o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Le Gouvernement classé - au moyen de la préparation declaration unilatérale - qu’il reconnaît la dure excesiv de la procédure interne qui fait l’objet de la prix requéte devant la Cour. Le Gouvernement classé prêt à verser à chacun des bénéficiaires, Stoican Viorel et Neaga Iuliana, à titre de la satisfaction équitable la somme de 1 080 EUR, montant qu’il conseil comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira le préjudice mathériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par les bénéficiaires, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convenție européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit delai, le Gouvernement s’engagement à versr, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37 § c) de la Convention.” Prin scrisoarea din 9 aprilie 2014, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă de Guvern este prea scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013 . Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) ). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului