Melnichuk și alții împotriva României

Primii doi solicitanți s-au născut în 1939 și, respectiv, în 1964. Sunt tată și fiică. Ultimii doi solicitanți, soț și soție, s-au născut în 1951 și, respectiv, în 1946. Toți cei patru solicitanți locuiesc în Rivne, Ucraina. În dimineața de 24 decembrie 1989, prima reclamantă și soția sa, dna Nadejda Stepanovna Melnichuk, care a fost mama celui de-al doilea reclamant – în acel moment ambii cetățeni ai Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice („USSR”) – conduceau prin sudul României, se îndreptau spre casă după o călătorie în Republica Federală Socialistă Iugoslavia, împreună cu cei de-al treilea și al patrulea reclamant. Au condus într-o coloană de cinci mașini care transportau 15 cetățeni sovietici în total.

În același timp, o unitate de armată română din Craiova a fost notificată de o persoană neidentificată din Poliția de Frontieră a Drobeta Turnu Severin că o coloană de mașini străine conducea de la Drobeta Turnu Severin către Craiova. La momentul evenimentelor, fostul președinte Ceaușescu tocmai a fost răsturnat și se presupune că au existat știri persistente că teroriști încercau să restabilească regimul. Suspectând că mașinile străine au aparținut așa-numitelor teroriști, o echipă de soldați a fost expediată de colonel C. – comandantul unității armatei din Craiova, care mai târziu a devenit general și comandant-în-șef al armatei românești – să blocheze drumul în apropierea satului Brădești, pe viaductul pe nume Valea rea.

Unitatea a fost condusă de locotenentul colonel S. Drumul a fost blocat de două dubițe blindate, între care doar o singură mașină putea trece. Coloana mașinilor a ajuns la blocare, urmată de un autobuz local. Soldații au cerut pasagerilor de mai multe ori, în română, să iasă din mașini și să se predea. Deoarece turiștii nu înțelegeau ce se întâmpla, nu ieseau din mașini. În cursul anchetei interne, reclamanții și celelalte persoane din mașini au susținut că împușcarea a început fără nici un avertisment prealabil. Pasagerii din mașini au început să țipe în rusă că erau turiști sovietici. Reclamanții și celelalte persoane care călătoresc în coloana au încercat să reîntoarcă mașinile. După o scurtă pauză, soldații au început să tragă din nou.

Soția primului reclamant a fost împușcată în cap și pasagerul care stătea în spatele ei – și anume cel de-al treilea reclamant – a fost rănit de gloanțe, așa cum a fost al patrulea reclamant. 10. Cei care nu au fost răniți au început să fugă de mașini și au încercat să se ascundă pe marginea drumului. În acel moment a început o a treia rundă de împușcături. Una dintre cele cinci mașini a luat foc. Apoi împușcătura s-a oprit și soldații s-au apropiat de mașini. Primul reclamant a încercat să explice că erau turiști. 11. Mai multe gloanțe au lovit și autobuzul local și au rănit un pasager care se ducea la locul de muncă în Craiova. 12. După o vreme, primul reclamant și soția sa, împreună cu cei de-al treilea și al patrulea reclamant, au fost duși la un spital din apropiere.

Primul reclamant susține că a fost numit terorist de către soldații români, care l-a împins în jurul valorii de. 13. Dna Melnichuk a fost operată în aceeași zi, dar a căzut în comă. La 9 ianuarie 1990 a fost transferată într-un spital din București, unde a murit în cele din urmă la 8 februarie 1990. Certificatul medical emis în legătură cu moartea ei a declarat că a fost cauzat de răni provocate de focuri de armă. 14. Al doilea reclamant a călătorit la București pentru a aduce înapoi corpul mamei ei. 15. La 9 ianuarie 1990, a treia solicitantă, rănită în coloana vertebrală, a fost transferată la spitalul din Moscova, datorită stării sale medicale grave. Ea nu s-a recuperat niciodată complet și este recunoscută ca o persoană cu handicap.

Din raportul legist din 6 februarie 1990, se pare că cel de-al treilea reclamant are nevoie de 25-30 de zile de îngrijire medicală. 16. Al patrulea solicitant, care a fost împușcat în umărul stâng, a reușit să părăsească spitalul și să se întoarcă acasă la Rivne la 29 decembrie 1989. Din raportul legist din 6 februarie 1990, se pare că cel de-al patrulea reclamant are nevoie de 8-10 zile de îngrijire medicală. 17. Din investigația efectuată de autoritățile românești se pare că, în această ocazie, două persoane au murit – primii doi solicitanți rude apropiate și B.M.K – și șapte persoane din coloana auto, și anume ultimii doi solicitanți, N.G.S., I.A.L., A.C., S.F.D. și S.K. 18. La 28 decembrie 1989 cetățenii URSS implicați în evenimentele menționate mai sus, inclusiv al treilea și al patrulea reclamant, au adresat o plângere autorităților consulare ale Ambasada URSS în Republica Socialistă Federală Iugoslavia.

De asemenea, o plângere a fost prezentată în numele primului reclamant și al soției sale, care au fost încă spitalizate în România și nu au putut semna personal. 19. Biroul procurorului militar din Craiova a deschis o anchetă penală cu dosarul nr. 211/P/1990. 20. În urma documentelor prezentate de Guvernul respondent, se constată că în cursul anului 1990 au fost instituite mai multe măsuri de investigare. Unele dintre victime, inclusiv primul reclamant și unii martori, au fost interogați de autoritățile de investigare între 28 decembrie 1989 și 12 februarie 1990. 21. Ofițerul care a dat ordinul de a deschide foc a scris un raport despre evenimentele care au fost incluse în dosar. 22. La 20 februarie 1990, Ambasada URSS din București a adresat o anchetă autorităților românești privind progresul investigațiilor.

23. La 27 februarie 1990, colonelul C. – comandantul unității militare din Craiova, care a dat ordinea de intervenție a armatei de la Brădești – a fost interogat ca martor în ceea ce privește aceste evenimente. El a declarat că, după apelul telefonic primit de la Poliția de Frontieră a Drobeta Turnu Severin în legătură cu coloana de mașini care se îndreaptă spre Craiova, el ar fi presupus („am bănuit”) că acestea sunt teroriști și le-a ordonat să fie oprite înainte de a ajunge la Craiova. 24. Certificatele medicale au fost predate autorităților de anchetă în ceea ce privește rănile infligite turiștilor. A fost elaborat un raport tehnic care a evaluat daunele aduse mașinilor implicate în incident.

25. Declarațiile au fost luate de personalul militar implicat în incident, și anume unitatea armată care a trimis echipa de soldați la Brădești. 26. Între 11 și 26 aprilie 1990, cu ajutorul Ambasada URSS, toate victimele au fost intervievate în țara lor de către un procuror sovietic și declarațiile lor au fost predate autorităților române la 16 mai 1990. 27. În această ocazie, toate victimele au solicitat compensarea civilă pentru cele afectate suferite în incident. 28. La 22 august 1990, un procuror militar a ordonat măsuri suplimentare de investigare, însă se pare că nici unul nu a fost luat.

29. Prin decizia din 14 august 1991, procurorul a hotărât să nu inițieze o procedură penală din cauza faptului că împușcarea a avut loc ca urmare a unor circumstanțe fortuite: soldații au fost duși să creadă că turiștii sunt teroriști, astfel încât, atunci când turiștii nu au răspuns la ordinea de a ieși din mașini și de a se preda, ei au dat soldaților o impresie de pericol iminent. 30. Decizia menționată mai sus a fost supusă automat revizuirii de către secțiunea relevantă a secțiunii militare a biroului procurorului de la Curtea Supremă de Justiție (Secția Parchetelor Militare, „SPM”). La 28 septembrie 1992, SPM a solicitat măsuri suplimentare de investigare. 31. La 11 aprilie 1994, biroul procurorului militar din Craiova a cerut SPM îndrumări în ceea ce privește efectuarea anchetelor impugnate.

32. Într-o decizie din 30 mai 1994, SPM a anulat decizia din 1991 de a nu institui proceduri penale. În această hotărâre, procurorul a constatat că nu s-a justificat ordinul de a deschide focul, ținând seama că turiștii nu sunt înarmați și nu au prezentat niciun pericol imediat. S-a subliniat faptul că a doua rundă de împușcare a avut loc atunci când mașinile erau statice și pasagerii încercau să se ascundă în mediul imediat. El a considerat că ordinul de a trage a constituit un act penal și că orice teamă pe care soldații le-ar fi putut experimenta nu ar fi putut constitui o circumstanță care să poată înlătura răspunderea penală. Prin urmare, s-a ordonat instituirea unei proceduri penale împotriva locotenentului colonel S. pentru crimă agravată.

33. Dosarul a fost trimis înapoi la procurorul militar din Craiova la 22 iunie 1994. 34. La 29 iunie 1994, biroul procurorului militar a scris comandantului unității armatei Craiova cerându-i să se asigure că locotenentul colonel S. ar fi prezent pentru interogatoriu la 5 iulie 1994, și pentru a preda ultimele sale trei rapoarte de evaluare. 35. Colonelul S. Nu s-a reușit să apară în fața procurorului militar la 5 iulie 1994. Rapoartele de evaluare au fost trimise în biroul procurorului militar. Au arătat că S. au fost actualizate la colonel. 36. La 13 ianuarie 1997, Biroul Procurorului Militar din Craiova a constatat că nu era competent să decidă cazul și l-a trimis la procurorul militar la Curtea Militară (Tribunalul Militar Teritorial).

37. La 31 martie 1997, biroul procurorului militar a scris din nou comandantului unității armatei Craiova reamintind-i de scrisoarea sa anterioară din 29 iunie 1994 și cerându-i să se asigure că ofițerul S. să fie prezent pentru interogatoriu la 7 aprilie 1997. 38. La 7 aprilie 1997, colonelul S. a fost notificat oficial de acuzația penală acuzată împotriva lui și a dat o declarație în fața procurorului militar. El a declarat că nu a ordonat inițial împușcarea, dar că a fost o reacție spontană de către un alt soldat. El a declarat, de asemenea, că s-a alăturat la prima rundă de tragere, că a cheltuit personal 14 cartușe și că a comandat ulterior a doua rundă de tragere. 39. De asemenea, din dosarul de procedură apare că, în 1997, colonelul S. a efectuat o evaluare psihiatrică.

Un raport medical a fost transmis în acest sens la 28 mai 1997 declarând că colonelul S. avea o reprezentare normală a consecințelor faptelor sale. 40. După examinarea unei plângeri depuse de Colonelul S., prin decizia din 12 august 1998 secțiunea militară a biroului procurorului de la Curtea Supremă de Justiție a ordonat anularea parțială a deciziei din 13 ianuarie 1997. S-a considerat că ancheta penală nu ar fi trebuit să se limiteze colonelului S., deoarece ar fi putut fi implicate și alte persoane. Procurorul a indicat că investigația penală necesară pentru a elucida toate circumstanțele evenimentelor și, pe baza rezultatelor obținute astfel, ar trebui inițiată o procedură penală împotriva tuturor persoanelor relevante.

Prin urmare, s-a ordonat ca ancheta penală să fie în rem. În plus, s-a indicat că decizia ar trebui comunicată tuturor părților interesate. 41. Decizia a fost comunicată colonelului S, dar nu victimelor. 42. În urma hotărârii din 12 august 1998, din dosarul prezentat de Guvernul care răspunde nu au fost luate măsuri de investigare între septembrie 1998 și decembrie 2004. 43. La 13 ianuarie 2005, biroul procurorului militar de la Curtea Militară a ordonat întreruperea anchetei penale, având în vedere că răspunderea penală a fost interzisă. 44. La 2 septembrie 2005, A.C. și K.C., două dintre victimele împușcării din 24 decembrie 1989, au depus o plângere împotriva deciziei din 13 ianuarie 2005 la procurorul superior.

45. Prin decizia din 4 aprilie 2007, secțiunea militară a biroului procurorului de la Curtea Înaltă de Casare și Justiție a anulat decizia din 13 ianuarie 2005, indicând că, având în vedere faptul că în 1994 au fost instituite proceduri penale împotriva colonelului S. și au fost luate mai multe acte procedurale în legătură cu aceasta – durata termenului statutar a fost întreruptă și, prin urmare, răspunderea penală nu a fost interzisă. De asemenea, s-a decis că dosarul de anchetă ar trebui să fie alăturat la dosarul principal de anchetă penală privind evenimentele din decembrie 1989, și anume dosarul nr. 97/P/1990. În cele din urmă, s-a decis că acuzațiile penale introduse anterior împotriva colonelului S. ar trebui să fie reluate și să continue investigațiile în acest sens.

46. Potrivit faptelor constatate de Curte în cazul Asociației „21 decembrie 1989” și alții c. România (nus. 33810/07 și 18817/08, §§ 34-41, 24 mai 2011), mai multe anchete penale privind represia fatală a demonstrațiilor din decembrie 1989, care au fost inițial desfășurate separat, au fost aderate la ancheta care a fost subiectul cauzei nr. 97/P/1990. În acest caz, prin o decizie anterioară din 7 decembrie 2004, procurorul militar a ordonat inculparea a 102 de persoane, în principal ofițeri din armată, poliție și forțe securizate – inclusiv unele de rang înalt – pentru crimă (articolele 174-176 din Codul Penal), genocid (art. 357 din Codul Penal), tratament inuman (art. 358 din Codul Penal), încercați să comite aceste acte, complicitate și instigare în comisia actelor de mai sus și participarea la acestea, acte comise „în perioada între 21 și 30 decembrie 1989”.

De asemenea, au fost acuzați 16 civili, inclusiv un fost președinte al României și un fost șef al Serviciului de Informații din România. 47. O scrisoare din 22 mai 2009 din partea autorităților militare de urmărire penală indică faptul că 126 de decizii de întrerupere a procedurii, emise în cadrul anchetelor separate, au fost anulate și dosarele relevante aderate la cazul nr. 97/P/1990. După ce au fost anulate deciziile inițiale de întrerupere a procedurii, investigațiile privind mai multe sute de victime care au fost ucise sau rănite în cursul perioadei între 21 și 30 decembrie 1989 în diferite zone ale țării au fost, de asemenea, aderate la cazul nr. 97/P/1990. 48. Într-o scrisoare anterioară din 5 iunie 2008, procurorul șef al procurorului militar de la Curtea Înaltă de Casare și Justiție a indicat că în perioada 2005-2007 au fost interogate 6.370 persoane în cazul nr. 97/P/1990.

În plus, au fost elaborate 1 100 de rapoarte balistice, au fost instituite peste 10.000 de măsuri de investigație și au fost efectuate 1.000 de anchete la fața locului. El a afirmat, de asemenea, că „ printre motivele întârzierii [în cadrul anchetei] ar trebui menționate măsurile repetitive... privind transferul cazului de la un procuror la altul..., faptul că procurorii nu au informat imediat părțile rănite cu privire la deciziile de a întrerupe procedura... și faptul că ancheta a fost redeschisă la câțiva ani după ce persoanele în cauză și-au depus plângeri...; lipsa cooperării din partea instituțiilor implicate în reprimarea din decembrie 1989..., complexitatea extremă a anchetei... având în vedere faptul că măsurile de investigație necesare nu au fost efectuate imediat după omuciderile și maltraturile încurcate...”.

Scrisoarea susținută menționează un alt motiv pentru întârziere, și anume decizia nr. 610/2007 a Curții Constituționale din 16 iulie 2007, care a retras competența de a efectua investigații în cazul nr. 97/P/1990 de la autoritățile militare de urmărire la Curtea Înaltă de Casare și Justiție și a transferat-o procurorilor civili, adică la biroul procurorului de la Curtea Înaltă de Cassie și Justiție. În opinia șefului biroului procurorului militar, așa cum se menționează în scrisoarea citată din 5 iunie 2008, transferul cazului a fost suficient pentru a provoca noi întârzieri în cadrul procedurii, având în vedere volumul semnificativ al dosarului, complexitatea cazului și timpul care a trecut de la evenimentele examinate.

49. Prin decizia din 15 ianuarie 2008, autoritățile militare de urmărire de la Curtea Înaltă de Cassare și Justiție au hotărât să anuleze ancheta cu privire la șaisprezece acuzați civili (inclusiv un fost președinte al României și un fost șef al Serviciului de Informații din România) din cadrul anchetei care implică personalul militar și să renunțe la jurisdicția sa în favoarea biroului procurorului de la Curtea Înaltă de Cassare și Justiție. 50. Potrivit unui comunicat de presă emis la 10 februarie 2009 de către Oficiul de Informare Publică de la Înaltul Consiliu al Magistraturii, președintele Consiliului a intenționat să ceară Comitetului de Inspecție Judiciară să identifice motivele care au împiedicat investigația penală să se desfășoare rapid.

51. În august 2008, reclamanții au solicitat Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei și Procuraturii Generale pentru a obține informații despre anchetă. Cererea lor a rămas fără răspuns. 52. Două hotărâri ulterioare din 18 octombrie 2010 și 15 aprilie 2011 menționate de Guvern, dar nedepuse Curții, au fost emise de autoritățile române. Aceste decizii nu au fost comunicate reclamanților. 53. Potrivit Guvernului, la 18 octombrie 2010, procurorul militar responsabil cu investigația a decis să înceteze procedurile privind evenimentele care au avut loc la 24 decembrie 1989 la Brădești. La 15 aprilie 2011, decizia menționată anterior a fost, de asemenea, anulată și un nou caz a fost înregistrat la Procurorul la Curtea Înaltă de Casare și Justiție în temeiul nr. 706/P/2011.

54 Potrivit informațiilor prezentate de Guvern, investigațiile sunt încă în așteptare.

5. The first two applicants were born in 1939 and 1964 respectively. They are father and daughter. The last two applicants, who are husband and wife, were born in 1951 and 1946 respectively. All the four applicants live in Rivne, Ukraine. 6. Early on the morning of 24 December 1989, the first applicant and his wife, Ms Nadejda Stepanovna Melnichuk, who was the mother of the second applicant – at that time both citizens of the Union of Soviet Socialist Republics (“USSR”) – were driving through southern Romania, heading home after a trip to the Socialist Federal Republic of Yugoslavia, together with the third and fourth applicants. They were driving in a column of five cars which were transporting fifteen Soviet citizens in total.

7. At the same time, a Romanian army unit from Craiova had been notified by an unidentified person from the Border Police of Drobeta Turnu Severin that a column of foreign cars was driving from Drobeta Turnu Severin towards Craiova. At the time of the events, the former President Ceaușescu had just been toppled and there were allegedly persistent news reports that terrorists were trying to reinstate the regime. 8. Suspecting that the foreign cars belonged to the so-called terrorists, a team of soldiers was dispatched by Colonel C. – the commander of the army unit of Craiova, who later became general and commander-in-chief of the Romanian Army – to block the road in the nearby of the village of Brădești, on the viaduct named Valea rea.

The unit was led by Lieutenant Colonel S. The road was blocked by two armoured vans, between which only a single car could pass. 9. The column of cars reached the blockade, followed by a local bus. The soldiers asked the passengers several times, in Romanian, to get out of the cars and surrender. As the tourists did not understand what was happening, they did not get out of the cars. During the domestic inquiry, the applicants and the other persons in the cars submitted that the shooting had started without any prior warning. The passengers in the cars started screaming in Russian that they were Soviet tourists. The applicants and the other persons travelling in the column tried to turn back the cars.

After a brief pause, the soldiers started shooting again. The first applicant’s wife was shot in the head and the passenger sitting behind her – namely the third applicant – was wounded by bullets, as was the fourth applicant. 10. Those who were not wounded started to run away from the cars and tried to hide by the side of the road. At that moment a third round of shooting started. One of the five cars caught fire. Then the shooting stopped and the soldiers approached the cars. The first applicant tried to explain that they were tourists. 11. Several bullets also hit the local bus and wounded a passenger who was going to his workplace in Craiova. 12. After a while, the first applicant and his wife, together with the third and fourth applicants, were taken to a nearby hospital.

The first applicant submits that he was called a terrorist by the Romanian soldiers, who pushed him around. 13. Ms Melnichuk was operated on the same day but fell into a coma. On 9 January 1990 she was transferred to a hospital in Bucharest, where she eventually died on 8 February 1990. The medical certificate issued in respect of her death stated that it had been caused by wounds inflicted by gunfire. 14. The second applicant travelled to Bucharest to bring back her mother’s body. 15. On 9 January 1990 the third applicant, who had been wounded in her spine, was transferred to a hospital in Moscow, due to her serious medical condition. She never recovered completely and is recognised as a disabled person.

From a forensic report dated 6 February 1990, it appears that the third applicant needed 25-30 days of medical care. 16. The fourth applicant, who was shot in his left shoulder, was able to leave hospital and go back home to Rivne on 29 December 1989. From a forensic report dated 6 February 1990, it appears that the fourth applicant needed 8-10 days of medical care. 17. From the investigation carried out by the Romanian authorities it appears that on this occasion two persons died – the first two applicants’ close relative and B.M.K – and seven persons from the car column were wounded, namely the last two applicants, N.G.S., I.A.L., A.C., S.F.D. and S.K. 18. On 28 December 1989 the USSR citizens involved in the abovementioned events, including the third and fourth applicants, addressed a complaint to the consular authorities of the USSR Embassy in the Socialist Federal Republic of Yugoslavia.

A complaint was also brought on behalf of the first applicant and his wife, who were still hospitalised in Romania and could not personally sign it. 19. The military prosecutor’s office in Craiova opened a criminal investigation with file no. 211/P/1990. 20. It appears from documents submitted by the respondent Government that during 1990 several investigative measures were instituted. Some of the victims, including the first applicant and some witnesses were questioned by the investigative authorities between 28 December 1989 and 12 February 1990. 21. The officer who gave the order to open fire wrote a report on the events which was included in the file. 22. On 20 February 1990, the USSR Embassy in Bucharest addressed an inquiry to the Romanian authorities concerning the progress of the investigations.

23. On 27 February 1990, Colonel C. – the commander of the military unit of Craiova, who had given the order for the army intervention at Brădești – was questioned as a witness with regard to these events. He stated that, following the phone call received from the Border Police of Drobeta Turnu Severin concerning the column of cars heading towards Craiova, he had supposed (“am bănuit”) that they were terrorists and had ordered them to be stopped before they reach Craiova. 24. Medical certificates were handed over to the investigation authorities in respect of the wounds inflicted on the tourists. A technical report was drawn up evaluating the damage to the cars involved in the incident. 25. Statements were taken from the military staff involved in the incident, namely the army unit which had dispatched the team of soldiers to Brădești.

26. Between 11 and 26 April 1990, with the assistance of the USSR Embassy, all the victims were interviewed in their country by a Soviet prosecutor and their statements were handed over to the Romanian authorities on 16 May 1990. 27. On this occasion, all the victims requested civil compensation for the damaged suffered in the incident. 28. On 22 August 1990, additional investigative measures were ordered by a military prosecutor, but it appears that none was taken. 29. By a decision of 14 August 1991, the prosecutor decided not to institute criminal proceedings on the grounds that the shooting had taken place as the result of fortuitous circumstances: the soldiers had been led to believe that the tourists were terrorists, so that when the tourists failed to respond to the order to get out of the cars and surrender, they had given the soldiers an impression of imminent danger.

30. The above-mentioned decision was automatically subject to review by the relevant Section of the military section of the prosecutor’s office at the Supreme Court of Justice (Secția Parchetelor Militare, “SPM”). On 28 September 1992, the SPM requested additional investigative measures. 31. On 11 April 1994, the military prosecutor’s office in Craiova asked SPM for guidance in conducting the impugned investigations. 32. In a decision of 30 May 1994, the SPM quashed the 1991 decision not to institute criminal proceedings. In so ruling, the prosecutor found that there had been no justification for the order to open fire, taking into account that the tourists were not armed and had not presented any immediate danger.

It was emphasised that the second round of shooting had taken place when the cars were stationary and the passengers were trying to hide in the immediate surroundings environment. He considered that the order to shoot had constituted a criminal act and that any fear that the soldiers might have experienced could not have amounted to a circumstance capable of removing criminal liability. It was therefore ordered to institute criminal proceedings against Lieutenant Colonel S. for aggravated murder. 33. The file was sent back to the military prosecutor’s office in Craiova on 22 June 1994. 34. On 29 June 1994, the military prosecutor’s office wrote to the commander of the army unit of Craiova asking him to ensure that Lieutenant Colonel S. would be present for questioning on 5 July 1994, and to hand over his last three appraisal reports.

35. Colonel S. failed to appear before the military prosecutor on 5 July 1994. The appraisal reports had been sent to the military prosecutor’s office. They showed that S. had been upgraded to colonel. 36. On 13 January 1997, the Military Prosecutor’s Office in Craiova found that it was not competent to decide the case and referred it to the military prosecutor’s office at the Military Court (Tribunalul Militar Teritorial). 37. On 31 March 1997, the military prosecutor’s office wrote again to the commander of the army unit of Craiova reminding him of his previous letter of 29 June 1994 and asking him to ensure that officer S. be present for questioning on 7 April 1997. 38. On 7 April 1997, Colonel S. was formally notified of the criminal charge brought against him and gave a statement before the military prosecutor.

He stated that he had not initially ordered the shooting but that it had been a spontaneous reaction by another soldier. He also stated that he had joined in the first round of firing, that he had personally spent 14 cartridges and that he had subsequently ordered the second round of firing. 39. It appears also from the case file that in 1997 Colonel S. underwent a psychiatric evaluation. A medical report was delivered in this respect on 28 May 1997 stating that Colonel S. had a normal representation of the consequences of his acts. 40. After considering a complaint lodged by Colonel S., by a decision of 12 August 1998 the military section of the prosecutor’s office at the Supreme Court of Justice ordered the partial annulment of the decision of 13 January 1997. It was considered that the criminal investigation should not have been limited to Colonel S., as other persons might also have been involved.

The prosecutor indicated that the criminal investigation needed to elucidate all the circumstances of the events and, on the basis of the results thus obtained, criminal proceedings should be initiated against all relevant persons. It was therefore ordered that the criminal investigation should be in rem. It was further indicated that the decision should be communicated to all interested parties. 41. The decision was communicated to Colonel S, but not to the victims. 42. Following the decision of 12 August 1998, it appears from the case file submitted by the responding Government that no investigative measures were taken between September 1998 and December 2004. 43. On 13 January 2005, the military prosecutor’s office at the Military Court ordered the discontinuation of the criminal investigation on the grounds that the criminal liability was timebarred.

44. On 2 September 2005, A.C. and K.C., two of the victims of the shooting of 24 December 1989, lodged a complaint against the decision of 13 January 2005 with the higher prosecutor. 45. By a decision of 4 April 2007, the military section of the prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice quashed the decision of 13 January 2005, indicating that – given the fact that in 1994 criminal proceedings had been instituted against Colonel S. and several procedural acts had been taken in connection therewith – the running of the statutory time-limit had been interrupted and criminal liability was therefore not time-barred. It was also decided that the investigation file should be joined to the main criminal investigation file concerning the December 1989 events, namely case file no. 97/P/1990.

Lastly, it decided that the criminal charges previously brought against Colonel S. should be resumed and that investigations continue in this respect. 46. According to the facts established by the Court in the case of the Association “21 December 1989” and Others v. Romania (nos. 33810/07 and 18817/08, §§ 34-41, 24 May 2011), several criminal investigations into the fatal crackdown on the demonstrations of December 1989, which had initially been conducted separately, were joined to the investigation that was the subject matter of case no. 97/P/1990.

In this case, by a previous decision of 7 December 2004, the military prosecutor’s office had ordered the indictment of 102 persons, principally officers from the Army, police and Securitate forces – including some high-ranking ones – for murder (Articles 174-176 of the Criminal Code), genocide (Article 357 of the Criminal Code), inhuman treatment (Article 358 of the Criminal Code), attempts to commit those acts, complicity and instigation in the commission of the above acts and participation in them, acts committed “during the period from 21 to 30 December 1989”. Sixteen civilians, including a former President of Romania and a former Head of the Romanian Intelligence Service, had been also charged.

47. A letter of 22 May 2009 from the military prosecuting authorities indicates that 126 decisions to discontinue proceedings, issued in the separate investigations, were set aside and the relevant files joined to case no. 97/P/1990. After the initial decisions to discontinue proceedings had been set aside, investigations concerning several hundred victims who had been killed or injured during the period from 21 to 30 December 1989 in various areas of the country were also joined to case no. 97/P/1990. 48. In a previous letter of 5 June 2008, the head prosecutor of the military prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice indicated that during the period from 2005 to 2007, 6,370 persons had been questioned in case no. 97/P/1990.

In addition, 1,100 ballistics reports had been prepared, more than 10,000 investigative measures had been instituted and 1,000 onsite inquiries had been conducted. He also stated that “among the reasons for the delay [in the investigation], mention should be made of the repetitive measures... concerning the transfer of the case from one prosecutor to another..., the fact that the prosecutors did not promptly inform the injured parties about the decisions to discontinue proceedings... and the fact that the investigation had been reopened several years after the persons concerned had filed their complaints...; the lack of cooperation on the part of the institutions involved in the crackdown of December 1989..., the extreme complexity of the investigation...

given that the necessary investigative measures had not been conducted immediately after the impugned homicides and ill-treatment...”. The above-cited letter mentioned another reason for the delay, namely decision no. 610/2007 of the Constitutional Court of 16 July 2007, which withdrew jurisdiction to conduct investigations in case no. 97/P/1990 from the military prosecuting authorities at the High Court of Cassation and Justice and transferred it to the civil prosecutors, that is, to the prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice. In the opinion of the head of the military prosecutor’s office, as stated in the above-cited letter of 5 June 2008, the transfer of the case was sufficient to cause new delays in the proceedings, given the significant volume of the case file, the complexity of the case and the time that had elapsed since the events under investigation.

49. By a decision of 15 January 2008, the military prosecuting authorities at the High Court of Cassation and Justice decided to sever the investigation concerning the sixteen civilian defendants (including a former President of Romania and a former Head of the Romanian Intelligence Service) from the investigation involving military personnel, and to relinquish its jurisdiction in favour of the prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice. 50. According to a press release issued on 10 February 2009 by the Public Information Office at the High Council of the Judiciary, the President of the Council intended to ask the Judicial Inspection Board to identify the reasons which had prevented the criminal investigation from being conducted rapidly.

51. In August 2008, the applicants petitioned the Ministry of Foreign Affairs of Ukraine and the General Prosecutor Office in order to get information about the investigation. Their petition remained unanswered. 52. Two subsequent decisions of 18 October 2010 and 15 April 2011 mentioned by the Government, but not submitted to the Court, were delivered by the Romanian authorities. These decisions were not communicated to the applicants. 53. According to the Government, on 18 October 2010 the military prosecutor in charge of the investigation decided to discontinue the proceedings in respect of the events that had taken place on 24 December 1989 in Brădești. On 15 April 2011, the aforementioned decision was also quashed and a new case was registered with the prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice under no. 706/P/2011.

54 According to the information submitted by the Government, the investigations are still pending.