CtEDO 08.10.2012 Auto

DEMCHUK AND SHPARTAK v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.10.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DEMCHUK AND SHPARTAK v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 34782/10 Sofiya Filippovna DEMCHUK și Valeriy Valentinovich SHPARTAK împotriva României depusă la 4 iunie 2010 DECLARAȚII DE FACTE Sofiya Filippovna Demchuk și Valeriy Valentinovich Shpartak, sunt resortisanți ucrainieni, care s-au născut în 1946 și, respectiv, 1951 și trăiesc în Rovno. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: evenimentele din 24 decembrie 1989 La 24 decembrie 1989, reclamanții, soțul și soția, ambele cetățeni ai URSS în acel moment, conduceau prin sudul României, se îndreptau spre casă după o călătorie în Republica Socialistă Federală Iugoslavia. Au condus într-o coloană de cinci mașini, toate aparținând cetățenilor sovietici. În același timp, o unitate a armatei române a fost notificată că o coloană de mașini străine conducea de la Drobeta Turnu Severin către Craiova. La momentul evenimentelor, regimul totalitar tocmai a fost răspândit și au existat știri persistente că teroriști încearcă să reintegreze regimul. Suspectând că mașinile străine aparțin la așa-numitele teroriști, o echipă de soldați a fost trimisă pentru a bloca drumul din comuna Bradesti. Unitatea a fost condusă de locotenentul colonel S.F. Drumul a fost blocat cu două dubițe blindate, între care o singură mașină a putut trece. Când coloana de mașini a ajuns la blocaj, soldații au cerut pasagerilor de mai multe ori, în română, să iasă din mașini și să se predea. Deoarece turiștii nu au înțeles ce se petrece, ei au încercat să se întoarcă înapoi mașinile, la care punctul ofițerul a ordonat personalului militar să deschidă focul. Reclamanții au susținut că tragerea a început fără nici un avertisment prealabil. Pasagerii din mașini au început să țipe în rusă că erau turiști sovietici. După o scurtă pauză, soldații au început să tragă din nou. Reclamanții au fost împușcați și răniți de gloanțe. Persoanele care nu au fost rănite au început să fugă de mașini și au încercat să se ascundă pe marginea drumului. În acel moment, a început o a treia rundă de împușcături. Apoi, împușcarea s-a oprit și soldații s-au apropiat de mașini. După un timp, reclamanții au fost duși la spital. Al doilea reclamant, care a fost împușcat în umărul stâng, ar putea trăi spitalul și să se întoarcă acasă, în Rivne, la 29 decembrie 1989. La 9 ianuarie 1990, prima reclamantă, rănită în coloana vertebrală, a fost transferată la spitalul din Moscova din cauza stării sale medicale grave. Nu s-a recuperat niciodată complet și este recunoscută ca fiind o persoană cu handicap. Din investigația efectuată de autoritățile românești se pare că primul reclamant a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijire medicală. Investigarea penală a evenimentelor la Bradesti la 24 decembrie 1989 După evenimentele menționate mai sus, Procuratura Militară la Craiova a deschis o anchetă penală sub dosarul nr. 211/P/1990. Se pare că, din documentele prezentate de Guvernul respondent, au fost luate mai multe măsuri de investigație în cursul anului 1990. A fost elaborat un raport tehnic care a evaluat daunele aduse mașinilor implicate în incident. Certificate medicale au fost pregătite și predate autorităților de investigație în ceea ce privește rănile infligite turiștilor. Nu a fost pregătit un astfel de raport în ceea ce privește al doilea reclamant. Cu ajutorul ambasadei URSS, toate victimele au fost intervievate de un procuror sovietic și declarațiile lor au fost transmise autorităților române. Pe baza acestor dovezi, prin decizia din 14 august 1991, procurorul a hotărât să nu instituie nici o procedură penală pe motivul faptului că împușcarea a avut loc ca urmare a unei circumstanțe fortuite: soldații au fost induși să creadă că turiștii sunt teroriști, astfel încât, atunci când turiștii nu au reușit să-și oprească mașinile, acesta a dat apariția unui pericol iminent. Decizia menționată anterior a fost supusă automat revizuirii de către secțiunea relevantă a Procuraturii Militare atașată de Curtea Înaltă de Casare și Justiție. Într-o decizie din 30 mai 1994, Procurorul a anulat decizia din 1991 de a nu iniția proceduri penale. În această hotărâre, procurorul a constatat că nu a existat nici o justificare pentru a da ordinul de tragere, ținând seama că turiștii nu sunt înarmați și nu prezintă niciun pericol imediat. A fost subliniat că a doua rundă de tragere a avut loc atunci când mașinile erau staționate și pasagerii încearcă să se ascundă în mediul înconjurător. El a considerat că ordinul de concediu constituie un act penal și că frica pe care ar fi putut fi avută soldații nu poate constitui o circumstanță care să poată înlătura răspunderea penală. Prin urmare, s-a ordonat să inițieze o anchetă penală împotriva locotenentului colonel S.F. pentru crimă agravată. Dosarul a fost trimis înapoi la Procurorul Militar din Craiova. La 13 ianuarie 1997, Biroul Procurorului Militar din Craiova a constatat că nu era competent să decidă în acest caz și a trimis-o la Biroul Procurorului Militar atașat de Curtea Contului Militar. Din dosarul de caz rezultă că în 1997 au fost luate mai multe măsuri de investigație în ceea ce privește locotenentul colonel S.F.: el a fost supus unei evaluări psihice și a dat mai multe declarații. După examinarea unei plângeri depuse de locotenentul colonel S.F., Procuratura Militară atașată Curții Înalte de Casare și Justiție, prin decizia din 12 august 1998, a ordonat anularea parțială a deciziei din 13 ianuarie 1997. S-a considerat că ancheta penală nu ar fi trebuit să se limiteze locotenentului colonel S.F. Procurorul a indicat că ancheta penală necesară pentru a elucida toate circumstanțele evenimentelor și, pe baza rezultatelor obținute astfel, ar trebui inițiată o procedură penală împotriva tuturor persoanelor relevante. Prin urmare, s-a ordonat ca ancheta penală să fie în rem . S-a mai indicat că decizia ar trebui comunicată tuturor părților interesate. Ancheta s-a încheiat la 13 ianuarie 2005, când Procurorul a atașat Curtea de Conturi Militare a ordonat discontinuarea anchetei penale, având în vedere că răspunderea penală a fost limitată la timp, ținând cont de faptul că ancheta a fost în reușire A.C. și K.C. (doi dintre pasagerii implicați în evenimente) au depus o plângere penală împotriva acestei decizii la procurorul superior. Un nou dosar (n. 43/P/2007) a fost constituit de secțiunea relevantă a Procurorului Militar atașat la Curtea Înaltă de Casare și Justiție. Prin decizia din 4 aprilie 2007, procurorul militar șef a anulat ordinul procurorului din 13 ianuarie 2005, indicând că, având în vedere faptul că în 1994 a fost instituită o procedură penală împotriva S.F. și au fost luate mai multe acte de procedură în legătură cu acestea, rularea termenului statutar a fost întreruptă și, prin urmare, răspunderea penală nu a fost limitată la timp. De asemenea, s-a hotărât că dosarul de anchetă ar trebui atașat principalului dosar de anchetă penală privind evenimentele din decembrie 1989, și anume 97/P/1990. La 18 decembrie 2010, procurorul militar responsabil al anchetei a decis să întrerupă procedura în ceea ce privește evenimentele care au avut loc la 24 decembrie 1989 la Bradesti. La 15 aprilie 2011, hotărârea menționată anterior a fost, de asemenea, anulată și un nou caz a fost înregistrat în temeiul nr. 706/P/2011 cu Procurorul atașat de Curtea Înaltă de Casare și Justiție. În prezent, anchetele sunt încă în așteptare. Se pare că la începutul anchetei, comunicarea cu victimele, inclusiv cu reclamanții, a fost efectuată prin Ambasada Sovietică. Diferitele decizii luate pe parcursul procedurii nu au fost comunicate reclamanților. Reclamanții au susținut că au aflat de la jurnaliști că ancheta a fost închisă fără a fi pedepsit pe nimeni. Au susținut, de asemenea, că au încercat să afle mai multe informații despre rezultatul anchetei atât din partea autorităților române și ucrainene, dar fără succes. Legislația internă relevantă privind investigațiile penale este citată în judecată în cazul Asociației 21 decembrie 1989 și alții c. România (n. 33810/07 și 18817/08, §§ 95-100, 24 mai 2011). COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 3 că au fost supuse torturei și tratamente inumane la 24 decembrie 1989, deoarece au fost împușcate și grave rănite de către soldați care le-au numit în mod nedrept teroriști, și se plâng în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție că la 24 decembrie 1989 libertatea lor de circulație a fost restricționată ilegal. Ele se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că nimeni nu a fost pedepsit pentru uciderea rudei lor apropiate și că ancheta penală nu a condus la rezultate concrete. Ele susțin o încălcare a articolelor 1 și 17 din Convenție. pentru a analiza plângerile reclamanților în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Șandru și alții c. România, nr. 22465/03, §§§ 51-54, 8 decembrie 2009) cu privire la lipsa unei anchete eficace privind împușcarea lor și prejudiciul grav? Dacă este cazul, reclamanții au depus cererea în termenul de șase luni (a se vedea Bulut și Yavuz c. Turcia) (dec.), nr. 73065/01, 28 mai 2002; Bayram și Yıldırım c. Turcia (dec.), nr. 38587/97, CEDH 2002-III, și Stanimirović c. Serbia , nr. 26088/06, §§ 30-33, 18 octombrie 2011)? Dacă da, ancheta efectuată de autoritățile interne a îndeplinit condițiile de adecvare și promptitudine necesare în temeiul articolului 2 din Convenția?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă