CtEDO 05.06.2018 Auto

CASE OF IORDAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
05.06.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF IORDAN v. ROMANIA (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE IORDAN c. ROMANIA (Aplicații nos. 43899/13 și 43903/13) JUDGMENT STRASBOURG 5 iunie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Iordan c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, Președinte, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători, și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 15 mai 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDIU Cazul a fost originat în două cereri (nus. 43899/13 și 43903/13) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni români, dl Florea Iordan („prima reclamantă” și dna Veronica Iordan („a doua reclamantă”), la 28 iunie 2013. Reclamanții au fost reprezentați de dl I. Matei, avocat care practică la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 14 februarie 2014, plângerile privind eficacitatea anchetei penale, durata procedurii penale și lipsa unui remediu intern eficace au fost comunicate guvernului, iar părțile rămase ale cererilor au fost declarate inadmisibile în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul de procedură. Întrucât Iulia Antoanella Motoc, judecătorul ales în ceea ce privește România, s-a retras din ședință în acest caz (art. 3 din Regulamentul Curții), președintele a decis să numească Krzysztof Wojtyczek drept judecător ad hoc (art. 29 § 2 din Regulamentul Curții). FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1939 și, respectiv, 1944 și trăiesc în Dumbrăvița, județul Timiș. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, se referă la același context și la procedurile penale interne descrise în Asociația “21 decembrie 1989” și alții c. România (n. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011) și Șandru și alții c. România (n. 22465/03, §§ 7-47, 8 decembrie 2009). Între 17 și 28 decembrie 1989, mulți oameni, inclusiv fiul reclamanților, au participat la manifestații anticomuniste la Timișoara, București și alte orașe din România. Fiul reclamantului a fost ucis de focuri de armă la Timișoara la 23 decembrie 1989. În 1990 biroul procurorului militar a deschis mai multe anchete cu privire la reprimarea armată a demonstrațiilor anti-comunismului din decembrie 1989. O principală investigație penală privind utilizarea violenței împotriva civililor din București și alte orașe a fost înregistrată și la cel mai înalt birou procuror – secțiunea procurorilor militari – sub nr. 97/P/1990 (numărul actual 11/P/2014). În cazurile cu privire la evenimentele din Timișoara, s-a efectuat o anchetă separată în dosarul nr. 11/P/1996, care a culminat cu trimiterea la instanță și condamnarea ulterioară a ofițerilor militari în funcție de o decizie a Curții Înalte de Casare și Justiție din 3 aprilie 2007, care a devenit finală la 15 octombrie 2008. După cum rezultă din documentele depuse de părți, moartea fiului reclamant nu a făcut parte din această anchetă, ci în cadrul procedurii de judecată primul reclamant a depus, totuși, o cerere civilă cu privire la moartea fiului său în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Curtea a respins-o din cauza faptului că nu a depus documente care susțin această cerere. 10. După cum a fost recunoscută de Guvern, ambele reclamante sunt părți în dosarul principal al anchetei penale. La 26 iunie 2013 au adus reclamații civile în fața procurorului care solicită dreptul de a participa, fiind partide civile în acest dosar. Reclamanții au făcut în primul rând declarații și au ridicat reclamații civile în dosarele anchetei penale, altele decât dosarul nr. 97/P/1990 (numărul curent 11/P/2014) la 11 ianuarie 1990 și 1 martie 2000. Părțile nu au informat Curtea dacă aceste dosare au fost aderate la ancheta penală principală (a se vedea punctul 8 de mai sus). Cele mai importante măsuri luate de procurori în cadrul anchetei penale principale sunt rezumate în Asociația “21 decembrie 1989” și altele (citate mai sus, §§ 12-41) și Anamaria Loredana Orașanu și alții c. România ([Comitetul] nos. 43629/13 și 74 altele, §§§ 11, 7 noiembrie 2017). Următoarele evoluții sunt următoarele. 12. La 14 octombrie 2015 biroul procurorului a închis principala investigație, descoperind că infracțiunile de omucidere și instigarea la crimă a cărora fiul reclamantului a fost victimă au devenit obligații statutului. 13. Deși părțile nu au comunicat nici o informație privind depunerea unui recurs împotriva acestei decizii, este evident de la site-ul de procuror al procurorului că a fost ulterior anulat și până în prezent principala anchetă penală este încă în curs de desfășurare (a se vedea Anamaria Loredana Orașanu și alții , citat mai sus § 11). II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 14. Legile interne relevante sunt menționate în Asociația „21 decembrie 1989” și alții (citată mai sus, §§ 95-100); Mocanu și alții c. România ([GC] nos. 10865/09 și alții 2, §§ 193 196, CEDH 2014 (extracte)); și Anamaria Loredana Orașanu și alții (citată mai sus, §§ 14). DREPTUL CAUZULUI 15. Curtea remarcă că cererile se referă la aceleași circumstanțe de fapt și susține aspecte juridice similare. În consecință, consideră oportun să se trimită aderarea acestora, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 2 AL CONVENȚIEI 16. Reclamanții se plângea că ancheta penală efectuată de autoritățile în cadrul evenimentelor din decembrie 1989 nu a putut fi considerată eficientă și capabilă să conducă la identificarea și pedeapsa persoanelor responsabile pentru moartea fiuului lor. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat în mod intenționat de viață ...” Admisibilitatea 17. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Guvernul s-a referit la măsurile luate până în prezent de autoritățile naționale în cursul principalei anchete penale pentru a stabili faptele și a identificați cei responsabili, și a concluzionat că procurorii militari care îl desfășoară au fost independenți în ceea ce privește adoptarea deciziilor lor (a se vedea punctul 11 de mai sus). 19. Curtea reiterează că o investigație trebuie să fie eficace în sensul că este capabilă să conducă la determinarea circumstanțelor de fapt și la identificarea și pedeapsa celor responsabile. Aceasta nu este o obligație de rezultat, ci de mijloace (a se vedea Kelly și alții c. Regatul Unit , nr. 30054/96 , § 96, 4 mai 2001, și Anguelova Bulgaria , nr. 38361/97, § 139, CEDO 2002-IV). Obligația statului în temeiul articolului 2 din Convenție nu va fi îndeplinită dacă protecția acordată de dreptul intern există doar în teorie: mai presus de toate, aceasta trebuie, de asemenea, să funcționeze efectiv în practică și care necesită o examinare promptă a cazului fără întârzieri inutile. Orice deficiență din investigație care își subminează capacitatea de a stabili cauza decesului sau persoana responsabilă va risca să scadă de acest standard (a se vedea Šilih v. Slovenia [GC], nr. 71463/01, § 195, 9 aprilie 2009; Varnava și alții v. Turcia [GC], nr. 16064/90 și alte 8, § 191, CEDH 2009; și Asociația “21 decembrie 1989” și alții v. România (n. 33810/07 și 18817/08, § 134, 24 mai 2011). 20. În acest caz, luând în considerare perioada după 20 iunie 1994, când a intrat în vigoare Convenția pentru România, și indiferent de faptul că ancheta a fost efectuată de procurorii militari (a se vedea Ecaterina Mirea și alții c. România , nr. 43626/13 și 69 alții, §§ 36-37, 12 aprilie 2016), Curtea remarcă că, chiar dacă ancheta penală principală în dosarul nr. 97/P/1990 (numărul curent 11/P/2014) a fost deschis de către autoritățile interne de propunerea lor, lungimea excesivă și lipsa de activitate − precum și nerespectarea implicării următoarei rude ale victimelor și de informare a publicului – sunt caracteristici ale acestei anchete, care se desfășoară încă după mai mult de 28 de ani (a se vedea Asociația “21 decembrie 1989” și altele , menționată mai sus § 136-145). În plus, ancheta nu s-a dovedit până acum capabilă să conducă la stabilirea circumstanțelor de fapt sau la identificarea celor răspunzători pentru moartea fiului reclamantului. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că ancheta penală deschisă în evenimentele din decembrie 1989 nu a corespuns principiilor consemnate în jurisprudența Curții cu privire la eficacitatea unei anchete. În consecință, a existat o încălcare a art. 2 din Convenție, în conformitate cu elementele sale de procedură. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 A CONVENȚIEI 22. Reclamanții se plângea de durata procedurii penale și de absența unui remediu intern eficace pentru determinarea cererilor lor, care se bazează pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție. 23. Având în vedere concluziile referitoare la art. 2 (a se vedea punctul 21 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și/sau al articolului 13 din Convenție (a se vedea, printre altele, Asociația “21 decembrie 1989” și altele, menționate mai sus, § 181). IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Fiecare reclamant a solicitat 100.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 26. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind excesive. 27. Curtea consideră, pe de o parte, că reclamanții nu au demonstrat existența unei legături cauzale dintre încălcarea constatată și prejudiciu material presupuse; prin urmare, respinge aceste afirmații. Pe de altă parte, Curtea consideră că încălcarea șefului de procedură a articolului 2 a cauzat reclamanților daune substanțiale morale, cum ar fi deteriorarea și frustrarea. Deciziile pe o bază echitabilă, le conferă în comun valoarea de 15.000 EUR, sub acest cap, plus orice impozit care poate fi impugnabil. Costuri și cheltuieli 28. Reclamanții nu au prezentat o cerere pentru costuri și cheltuieli. Prin urmare, Curtea nu este invitată să realizeze o atribuire în acest sens. Dobânzile implicite 29. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. aderarea cererilor; declară că cererile în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 2 din Convenție sunt admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în temeiul membrului său de procedură; deține că nu este necesar să examineze admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție; deține literele (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în termen de trei luni, 15.000 EUR (cincătre mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 iunie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-07-03
0,96
CASE OF BĂNUȚOIU AND STEFOGLU v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF BĂNUȚOIU AND ȘTEFOGLU v. ROMANIA (Applications nos. 64752/13 and 54607/14) JUDGMENT STRASBOURG 3 July 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Bănuțoiu and Ștefoglu v. Ro
CtEDO 2018-09-13
0,94
IORDACHE AND OTHERS v. ROMANIA
FOURTH SECTION DECISION Application no. 5735/15 Florică IORDACHE against Romania and 17 other applications (see appended table) The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13 September 2018 as a Committee composed of: Ge
CtEDO 2018-12-18
0,94
CASE OF URSU v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF URSU v. ROMANIA (Application no. 44497/09) JUDGMENT STRASBOURG 18 December 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ursu v. Romania, The European Court of Human Rights (F
CtEDO 2018-08-28
0,94
CASE OF DICKMANN AND GION v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF DICKMANN AND GION v. ROMANIA (Applications nos. 10346/03 and 10893/04) JUDGMENT (Revision [1] ) STRASBOURG 28 August 2018 FINAL 28/11/2018 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may
CtEDO 2016-02-23
0,94
CASE OF ELENA APOSTOL AND OTHERS v. ROMANIA
FOURTH SECTION CASE OF ELENA APOSTOL AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 24093/14 and 16 other applications) (See list appended) JUDGMENT This version was rectified on 22 March and 6 June 2016 under Rule 81 of the Rules of Court STRASB
Sursă