- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 august 2018
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Damage - claim dismissed
Dickmann și Gion împotriva României
Traducere în română Auto
CAUZUL CU DICKMANN ȘI GIONA v. ROMANIA (Aplicații nr. 10346/03 și 10893/04) JUGEMENT (Reviziunea [1] STRASBOURG 28 august 2018 FINAL 28/11/2018 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dickmann și Gion c. România (solicitarea revizuirii hotărârii din 24 octombrie 2017), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), constituită într-o Cameră compusă din: Ganna Yudkivska, președintele, Vincent A. De Gaetano, Paulo Pinto de Albuquerque, Faris Vehabović, Georges Ravarani, Péter Paczolay, judecători, Bianca Andrada Gutan, judecător ad hoc, și Marialena Tsirli, grefierul Secțiunii având deliberat în particular, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la 10 iulie 2018: PROCEDURA Cazul a fost originat în două cereri (nus.
10346/03 și 10893/04) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanți ai României și Germaniei. Numele și alte detalii, precum și data la care au fost depuse cererile, sunt specificate în apendicele hotărârii din 24 octombrie 2017. Întrucât Iulia Motoc, judecătorul ales în ceea ce privește România, s-a retras din ședință în acest caz (art. 28 § 3 din Regulamentul Curții), președintele a decis să numească Bianca Andrada Guțan ca judecător ad hoc (art. 2 din Regulamentul Curții). Într-o hotărâre pronunțată la 24 octombrie 2017, Curtea a susținut că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza incapacității reclamanților de a obține restituirea proprietăților lor naționalizate sau de a obține compensații.
Curtea a acordat doar acorduri de satisfacție în ceea ce privește fiecare cerere. În ceea ce privește cererea nr. 10346/03, la 20 martie 2018, Guvernul a informat Curtea că au aflat că dl Dickmann, soțul și moștenitorul reclamantului decedat Dora Dickmann, care a continuat procedura în locul ei, a murit la 12 martie 2016. Prin urmare, ei au solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului La 10 aprilie 2018, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să acorde potențiali moștenitori ai dlui Dickmann trei săptămâni în care să prezinte orice observații în acest sens. Comunicarea a fost trimisă la ultima adresă cunoscută a dlui Dickmann. Nu au fost primite observații de către Curte.
Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 24 octombrie 2017 în ceea ce privește premiile acordate în temeiul articolului 41 din Convenție în ceea ce privește aplicarea nr. 10346/03. Ele susțin că nu au fost în măsură să fie executate această parte a hotărârii deoarece dl Dickmann a murit înainte de adoptarea hotărârii. Niciun moștenitor nu a făcut observații cu privire la această chestiune (a se vedea punctul 5 în amendă de mai sus). Curtea consideră că hotărârea din 24 octombrie 2017 ar trebui revizuită în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre…
” Curtea reiterează că a fost practica sa de a elimina cererile din lista cazurilor în absența oricăror moștenitori sau rude apropiate care au exprimat dorința de a continua cererea (a se vedea, de exemplu, Eremiášová și Pechová c. Republica Cehă (revision), nr. 23944/04, § 10, 20 iunie 2013, cu alte referințe, și Silášová și alții c. Slovacia (reviziunea), nr. 36140/10, § 9, 30 ianuarie 2018). Cu toate acestea, Curtea a afirmat că „judecățile sale de fapt servesc nu numai să decidă aceste cazuri aduse în fața Curții, ci, în mod mai general, să elucidate, să protejeze și să elaboreze normele instituite de convenție, contribuind astfel la respectarea de către state angajamentelor întreprinse de acestea ca părți contractante” (a se vedea Karner v. Austria nr. 40016/98, § 26, CEDH 2003 IX).
10. Curtea constată că subiectul prezentei cereri, privind neapărarea autorităților de a oferi reclamantului compensații adecvate pentru privarea bunurilor sale (a se vedea, de asemenea, punctul 3 de mai sus), a implicat o chestiune importantă de interes general pentru România.
În acest sens, aceasta se referă la hotărârea sa din 24 octombrie 2017, în care a considerat că, având în vedere numărul semnificativ de cereri pe care le așteaptă și ridicarea unei chestiuni juridice similare ca cele examinate în acest caz, a fost necesară efectuarea unei evaluări cuprinzătoare a măsurilor luate de stat în vederea abordării chestiunilor reclamate (a se vedea Dickmann și Gion c. România) În consecință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, precum și interesul bunei administrații a justiției, necesită continuarea examinării cazului, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă a Convenției (a se vedea mutatis mutandis Manushaqe Puto și alții c. Albania (reviziunea), nr. 604/07 și altele 3, § 11, 4 noiembrie 2014). Cu toate acestea, în absența unei părți rănite, premiile acordate în temeiul articolului 41 din Convenție în ceea ce privește aplicarea nr. 10346/03 ar trebui revizuite și, prin urmare, respinse în întregime (a se vedea Karner , citat mai sus, § 47). Cererea guvernului de revizuire a hotărârii din 24 octombrie 2017 admisibilă; în consecință, decide revizuirea hotărârii din 24 octombrie 2017 în ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție în ceea ce privește aplicarea nr. 10346/03; respinge cererile de satisfacție echitabilă în ceea ce privește cererea nr. 10346/03.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 august 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Ganna Yudkivska Președintele grefierului [1] Revizuire a hotărârii din 24 octombrie 2017.
FOURTH SECTION
CASE OF DICKMANN AND GION v. ROMANIA (Applications nos. 10346/03 and 10893/04) JUDGMENT (Revision [1] ) STRASBOURG 28 August 2018 FINAL 28/11/2018 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Dickmann and Gion v. Romania (request for revision of the judgment of 24 October 2017), The European Court of Human Rights (Fourth Section), constituted in a Chamber composed of: Ganna Yudkivska, President, Vincent A. De Gaetano, Paulo Pinto de Albuquerque, Faris Vehabović, Georges Ravarani, Péter Paczolay, judges, Bianca Andrada Gutan, ad hoc judge, and Marialena Tsirli, Section Registrar , Having deliberated in private, Delivers the following judgment, which was adopted on 10 July 2018: PROCEDURE
The case originated in two applications (nos. 10346/03 and 10893/04) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by nationals of Romania and Germany. Their names and other details, as well as the date on which the applications were lodged, are specified in the appendix to the judgment of 24 October 2017.
As Iulia Motoc, the judge elected in respect of Romania, withdrew from sitting in the case (Rule 28 § 3 of the Rules of the Court), the President decided to appoint Bianca Andrada Guțan to sit as an ad hoc judge (Rule 29 § 2 of the Rules of the Court). 3 . In a judgment delivered on 24 October 2017, the Court held that there had been a violation of Article 1 of the Protocol No. 1 to the Convention on account of the applicants’ inability to obtain restitution of their nationalised properties or to secure compensation. The Court made just satisfaction awards in respect of each application.
Concerning application no. 10346/03, on 20 March 2018 the Government informed the Court that they had learned that Mr Dickmann, the husband and heir of the deceased applicant Dora Dickmann who had pursued the proceedings in her stead, had died on 12 March 2016. They accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court in so far as the awards under Article 41 were concerned. 5 . On 10 April 2018 the Court considered the request for revision and decided to grant Mr Dickmann’s potential heirs three weeks in which to submit any observations thereto. The communication was sent to the last known address of Mr Dickmann. No observations were received by the Court. THE LAW
THE REQUEST FOR REVISION
6. The Government requested revision of the judgment of 24 October 2017 as regards the awards made under Article 41 of the Convention in respect of application no. 10346/03. They argue that they had been unable to have this part of the judgment executed because Mr Dickmann had died before the judgment had been adopted.
No heir made observations on the matter (see paragraph 5 in fine above).
The Court considers that the judgment of 24 October 2017 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide: “A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment… ”
The Court reiterates that it has been its practice to strike applications out of the list of cases in the absence of any heir or close relative who has expressed a wish to pursue the application (see, for example, Eremiášová and Pechová v. the Czech Republic (revision), no. 23944/04, § 10, 20 June 2013, with further references, and Silášová and Others v. Slovakia (revision), no. 36140/10, § 9, 30 January 2018). However, the Court has also stated that its “judgments in fact serve not only to decide those cases brought before the Court but, more generally, to elucidate, safeguard and develop the rules instituted by the Convention, thereby contributing to the observance by the States of the engagements undertaken by them as Contracting Parties” (see Karner v. Austria , no. 40016/98, § 26, ECHR 2003 ‑ IX).
The Court notes that the subject matter of the present application, concerning the authorities’ failure to provide the applicant with appropriate compensation for the deprivation of her possessions (see also paragraph 3 above), involved an important question of general interest for Romania. In this respect it refers to its judgment of 24 October 2017, in which it considered that, in view of the significant number of applications pending before it and raising similar legal issue as the one examined in the present case, it was necessary to conduct a comprehensive assessment of the measures taken by the State aiming to address the matter complained of (see Dickmann and Gion v. Romania , nos. 10346/03 and 10893/04, § 92, 24 October 2017).
Consequently, the Court considers that respect for human rights, as defined in the Convention and the Protocols thereto as well as the interest of the good administration of justice, requires a continuation of the examination of the case, pursuant to Article 37 § 1 in fine of the Convention (see, mutatis mutandis , Manushaqe Puto and Others v. Albania (revision), nos. 604/07 and 3 others, § 11, 4 November 2014). However, in the absence of an injured party, the awards made under Article 41 of the Convention in respect of application no. 10346/03 should be revised and consequently rejected in whole (see Karner , cited above, § 47). FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the Government’s request for the revision of the judgment of 24 October 2017 admissible; accordingly, 2. Decides to revise its judgment of 24 October 2017 as regards the application of Article 41 of the Convention in respect of application no. 10346/03; 3. Dismisses the claims for just satisfaction in respect of application no. 10346/03. Done in English, and notified in writing on 28 August 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Marialena Tsirli Ganna Yudkivska Registrar President [1] . Revision of the judgment of 24 October 2017.