CtEDO 20.03.2013 Auto

DOBRE AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
20.03.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DOBRE AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 34160/09 Petre DOBRE și alții împotriva României depusă la 16 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, dl Petre Dobre, dna Stela Iotcovici, dna Rodica Iezdici, dna Victoria Balogh, dl Ioan Tomesc, dl Virgil Prodan, dna Daniela-Oxana Radu și dl Vasile-Adrian DrÄgulescu sunt resortisanți români născuți în 1959, 1964, 1938, 1945, 1953, 1958, 1955 și, respectiv, 1945. Locuiesc în Timișoara, cu excepția dlui Dobre și doamna Iezdici, care trăiesc în George Bacovia și Variaș, respectiv. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dna Ana Daniela Iordan, avocat practicant în Timișoara. Contextul cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 decembrie 1989, la Timișoara a început o demonstrație împotriva regimului comunist. La 17 decembrie 1989, la ordinul Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste a României în acel moment, unii ofițeri militari de rang înalt, inclusiv generalii Victor Atanasie Stînculescu și Mihai Chițac, au fost trimiși la Timișoara pentru a strânge demonstrația prin forță. După intervenția armatei, primul reclamant a fost rănit în cap, în brațe și picioare după ce a fost lovit cu un obiect dur. Soțul celui de-al doilea reclamant, fiica celui de-al treilea reclamant, soțul celui de-al patrulea reclamant; și sora celui de-al șaptelea reclamant au fost ucise. Al cincilea solicitant, al șaselea reclamant și al optulea reclamant au fost grave răniți de gloanțe. La 12 ianuarie 1990, Procurorul Militar Timișoara (“Oficiul Procurorului Militar”) a deschis o anchetă penală împotriva mai multor civili și ofițeri militari, inclusiv generalii S.nculescu și Chițac, ca urmare a violentului scădere a demonstrației anticomuniste în decembrie 1989. Între ianuarie și aprilie 1990, Procuratura Militară a auzit numeroși martori ai evenimentelor. Mulți ofițeri militari, inclusiv cei doi generali, au fost interogați în timpul anchetei. La 30 decembrie 1997, Procurorii Militari au emis o acuzație și au acuzat generalii St.Nculescu și Chițac cu crimă și tentativă de crimă. Procedura penală privind toate reclamanții și procedurile civile care implică primele șase reclamanți Procedințe în fața Curții de Casație La o dată neespecificată, dosarul a fost depus la camera militară a Curții de Casație. La 6, 7 și 8 aprilie 1998, instanța a auzit mai multe victime ale evenimentelor violente din decembrie 1989. La 12 și 13 și 14 mai 1998; 18 ianuarie, 8 februarie, 19 aprilie și 17 mai 1999, Curtea a auzit mai mulți martori și alte victime ale evenimentelor. 10. La 9 noiembrie 1998, cazul a fost îndreptat spre secțiunea penală a Curții de Casație. 11. La date neespecificate, dl Dobre, dna Iotcovici, dna Iezdici, dna Iezdici, dna Prin hotărârea din 15 iulie 1999, Curtea de Casație, care a stat în primă instanță, a condamnat generalii St.nculescu și Chițac la 15 ani de închisoare pentru crimă și tentativă de crimă pe baza documentelor și a dovezilor de testimonizare. De asemenea, a considerat că acestea au fost civile responsabile și le-a ordonat să plătească, împreună cu Ministerul Apărării, în calitate de terț civil responsabil: 200 milioane lei (ROL) (aproximativ 12.000 euro (EUR)) la primul reclamant; ROL 150 milioane (aproximativ 9.000 EUR) la al doilea reclamant; ROL 200 milioane (aproximativ 12.000 EUR) la al treilea reclamant; ROL 400 milioane (aproximativ 24.000 EUR) la al patrulea reclamant; ROL 300 milioane (aproximativ 18.000 EUR) la al cincilea solicitant; și ROL 100 milioane (aproximativ 6,000 EUR) la al șaselea solicitant, ca prejudiciu material și moral. 13. Acuzatul și Ministerul Apărării au apelat împotriva hotărârii privind punctele de drept (recursurile). 14. La 7 februarie 2000, Procuratura a cerut suspendarea procedurii. 15. Prin o hotărâre finală din 25 februarie 2000, Curtea de Casație, care a stat în calitate de instanță de a doua instanță, a respins recursul asupra punctelor de drept ca fiind nefondate, din motivele că, pe baza dovezilor furnizate în cursul procedurii, acuzatul a fost implicat activ în evenimentele violente de la Timișoara în decembrie 1989 și a fost conștientă de actele de represiune și de numărul victimelor. În plus, statul membru a susținut că valoarea prejudiciilor materiale și morale acordate părților civile a fost determinată pe baza daunelor suportate efectiv de fiecare parte civilă, astfel cum rezultă din dovezile furnizate și prin referință la gravitatea rănilor dovedite. La 7 august 2001, Procurorul General a interzis un recurs de anulare (recurs δn anulare) împotriva hotărârilor din 15 iulie 1999 și 25 februarie 2000, din cauza faptului că judecătorii au încălcat drepturile de apărare ale acuzaților și au aplicat în mod incorect dispozițiile juridice relevante. Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Casație, care a stat în calitate de Marea Camera (reunitatea secțială). 17. Prin hotărârea din 22 martie 2004, Curtea de Casație, care a stat în calitate de Marea Camera, a permis recursul procurorului general de anulare. Afirmă că prin respingerea unei cereri de depunere a unei obiecții de neconstituționalitate, precum și cererea de suspendare făcută de avocatul dlui St.nculescu, judecătorii au încălcat drepturile de apărare ale acuzatului. În consecință, a anulat cele două hotărâri și a trimis dosarul de reexaminare a fondului în instanța de primă instanță. Al doilea set de proceduri în fața Curții de Casație 18. La o dată neespecificată, dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Casație. 19. La 6 decembrie 2004, a fost suspendată procedura pentru a permite unuia dintre acuzați să își pregătească apărarea. 20. La 5 octombrie, 2 noiembrie și 14 decembrie 2005, a fost suspendată procedura deoarece citațiile pentru părțile civile erau neregulate. 21. La 11 septembrie 2006, s-a auzit un număr mare de martori. La 12 octombrie 2006, procedurile au fost suspendate din motive procedurale. La ședințele din 7 noiembrie și 5 decembrie 2006, 9 ianuarie și 5 ianuarie. În februarie 2007, Curtea de Casație a auzit mai mulți martori și a examinat dovezile. 22. La 6 martie 2007, s-au auzit propunerile finale și cazul a intrat în dezbateri. Eliberarea hotărârii a fost programată mai întâi pentru 20 martie și apoi pentru 3 aprilie 2007. 23. Prin hotărârea din 3 aprilie 2007, Curtea de Casație a condamnat generalii St.nculescu și Chițac la 15 ani de închisoare pentru că au organizat și coordonat reprimarea demonstrațiilor anticomuniste din Timișoara. Acesta a susținut că acuzații au comis infracțiunile penale pe care le-au fost acuzați și că prin acțiunile lor au facilitat uciderea și prejudiciul unui număr mare de persoane. De asemenea, a existat o acțiune combinată a acuzaților și a persoanelor care au folosit direct armele de foc pentru a reduce demonstrațiile în decembrie 1989. În plus, acesta a menținut hotărârea din 15 iulie 1999 privind plata daunelor civile și a recunoscut că sumele au fost deja plătite de Ministerul Apărării. 24. La 4 aprilie și 27 noiembrie 2007, Curtea de Casație a rectificat unele erori importante în hotărârea. 25. Acuzații, Ministerul Apărării și mai multe părți civile, inclusiv prima, a treia, a patra, a cincea și a șasea reclamanți au apelat la puncte de drept împotriva hotărârii. 26. Prin hotărârea finală din 15 octombrie 2008, Curtea de Casație a respins că nu a fundamentat apelurile asupra punctelor de drept. Acesta a susținut că activitatea complexă desfășurată de cei doi acuzați în timpul represiei demonstrației din decembrie 1989 prin utilizarea tuturor categoriilor de persoane forțate armate, care a dus la uciderea de 72 de persoane și a prejudiciului de 253 de persoane, calificate ca crimă și tentative de crimă în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală român. La 28 februarie 2001, tatăl celui de-al șaptelea reclamant, dl Angelco Sava, a deschis proceduri civile împotriva generalilor StÄnculescu și Chițac, cerând prejudiciu material și moral în numele fiicei sale care au fost uciși în timpul evenimentelor violente din decembrie 1989. 28. Prin hotărârea din 23 mai 2001, Curtea județului Timiș a anulat procedurile deschise de dl Sava pentru lipsa cauțiunii, astfel cum prevede legea. 29. Prin hotărârea din 2 octombrie 2001, Curtea de Apel Timișoara a permis recursul dlui Sava, a anulat hotărârea de primă instanță a instanței și, în urma reexaminării cauzei, a permis procedurile civile deschise de dl Sava împotriva celor doi generali. În consecință, acesta a ordonat acuzaților în comun cu Ministerul Apărării să plătească 200 de milioane ROL (aproximativ 8.000 EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale ale dlui Sava și a remarcat că dl Sava și-a eliminat cererea de prejudiciu material. 31. Ambii generali și Ministerul Apărării au apelat la puncte de drept împotriva hotărârii. 32. La 29 octombrie 2002, procedurile au fost suspendate până la decederea rezultatului recursului de anulare (recursul în anulare) depus de procurorul general împotriva hotărârii din 15 iulie 1999. 33. La 29 septembrie 2004, dl Sava a murit. 34. La 2 decembrie 2009, al șaptelea reclamant a devenit parte la procedură în numele tatălui său și a solicitat reluarea procedurii. 35. La 26 ianuarie 2010, Curtea de Casație a permis cererea celui de-al șaptelea reclamant și a reluat procesul din moment ce nu mai existau motivele pentru suspendarea procesului. 36. Prin o hotărâre finală din 27 aprilie 2010, Curtea de Casație a respins în calitate de timp interzis (perimat) recursul privind punctele de drept introdus de generalii și de Ministerul Apărării, din cauza inactării acesteia pentru o perioadă de mai mult de un an. Procedura civilă care implică reclamantul a opta 37. La 25 ianuarie 2001, a opta reclamantă a deschis proceduri civile împotriva generalilor St.nculescu și Chițac și a Ministerului Apărării din România, încercând să fie acordată prejudiciu material și moral. 38. Prin hotărârea din 19 aprilie 2002, Tribunalul județului Timiș a respins cererea celui de-al optulea reclamant ca fiind nefondat pentru că el nu a demonstrat că cerințele privind răspunderea la tort au fost îndeplinite. Curtea a susținut că, deși s-a desfășurat din dosar că reclamantul a fost rănit la 17 decembrie 1989, persoanele care au cauzat prejudiciul nu au fost identificate și reclamantul nu a demonstrat relația de subordonare, precum și perpetrarea infracțiunii de către inculpați ca parte a sarcinilor lor încredințate. 39. Nu au fost furnizate informații suplimentare de către a opta reclamant în ceea ce privește setul de proceduri civile deschise împotriva celor doi generali. În baza articolului 2 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de promptitudine a anchetei penale deschise de autoritățile pentru a pedepsi pe cei răspunzători pentru violenta deplasare a demonstrației anticomuniste din Timișoara la 17 decembrie 1989. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii penale deschise la 12 ianuarie 1990. În baza articolului 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește determinarea cererilor lor. Invocând art. 14 din Convenție, reclamanții se plâng de tratamentul discriminatoriu al plângerilor lor în ceea ce privește aplicarea legilor relevante la cazurile lor specifice. Întrebări către părți Este Curtea competentă ratione temporis să analizeze plângerile reclamanților în temeiul articolului 2 din Convenție? Dacă este cazul, investigația efectuată de autoritățile interne a îndeplinit condițiile de adecvare și promptitudine, astfel cum este necesar în temeiul articolului 2 din Convenție? A fost lungimea procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „temp rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-02-23
0,94
CASE OF ELENA APOSTOL AND OTHERS v. ROMANIA
(“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. 3. In so far as Ms Iulia Antoanella Motoc, the judge elected in respect of Romania, withdrew from sitting in the case (Rule 28 § 3 of th
CtEDO 2015-03-24
0,94
STĂNCULESCU AND CHIȚAC v. ROMANIA
1. The applicant in application no. 22555/09, Mr Victor Atanase Stănculescu, is a Romanian national who was born in 1928 and lives in Bucharest. He was represented before the Court by Mr C. R. Dancu, a lawyer practising in Bucharest. 2. The
CtEDO 2015-12-16
0,94
MATEI v. ROMANIA and 31 other applications
Communicated on 16 December 2015 FOURTH SECTION Application no. 30357/15 Alexandru Petrișor MATEI against Romania and 31 other applications (see list appended) 1. The applicants are all Romanian nationals. The applicants’ personal details,
CtEDO 2014-02-14
0,93
TINTARU v. ROMANIA and 59 other applications
Communicated on 14 February 2014 THIRD SECTION Application no. 43624/13 Angela ȚINTARU against Romania and 59 other applications (see list appended) STATEMENT OF FACTS The applicants are all Romanian nationals. The applicants’ personal deta
CtEDO 2014-10-10
0,93
ALEXOAIE v. ROMANIA
Communicated on 10 October 2014 THIRD SECTION Application no. 24090/14 Dumitru ALEXOAIE against Romania and 78 other applications (see list appended) STATEMENT OF FACTS THE FACTS 1. The applicants are all Romanian nationals. The applicants’
Sursă