STEFOGLU v. ROMANIA

Comunicat la 10 iulie 2015 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 54607/14 Ecaterina STEFOGLU împotriva României depusă la 28 iulie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Ecaterina Stefoglu, este un național român, născut în 1954 și locuiește în București. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Matei, un avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, sunt legate de aceleași evenimente și procese penale precum cele descrise în cazul Asociației “21 decembrie 1989” și alții c. România (n. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011) și Alecu și alții c. România (n. 56838/08 și 80 alte cazuri, 27 ianuarie 2015). Acestea pot fi rezumate după cum urmează.

După demonstrații împotriva Guvernului, la 17 decembrie 1989, operațiunile militare au fost desfășurate la Timișoara și în zilele următoare în alte orașe, provocând numeroase victime civile. Mai mult de 1.200 de persoane au murit, peste 5.000 de persoane au fost rănite și câteva mii de persoane au fost ilicite de libertate și supuși unui tratament nepotrivit, în mai multe orașe din România. Mii de servitori, echipați cu tancuri de luptă și alte vehicule înarmate, au fost desfășurați în București și în alte orașe. În perioada 17-30 decembrie 1989, au folosit cantități considerabile de muniție. La 21 decembrie 1989, reclamantul – care a participat la demonstrațiile de la București ( Piața Universităii) ) – a fost arestat, împreună cu zeci de alți manifestanți și adusă la sediul Poliției din București.

A fost legată cu frânghii și bătută de polițiști cu târcoale de cauciuc timp de o oră înainte de sosirea ministerului de Interne. A fost ulterior adusă la închisoarea Jilava. În ziua următoare, la prânz, a fost eliberată fără explicații. În cursul anului 1990, procurorul militar a deschis anchete privind utilizarea forței și privarea ilegală a libertății în zilele de închidere a lunii decembrie 1989. La 8 februarie 1990, reclamantul a fost auzit de un procuror militar din biroul procurorului militar de la București, ca parte rănită într-un caz legat de evenimentele care au avut loc la București la 21 decembrie 1989. La 28 octombrie 1994, procurorul S. din biroul procurorilor militari din București a emis o decizie de dezbatere a procedurilor în cazul reclamantului.

În decizia sa, procurorul a recunoscut că reclamantul a fost bătut de forțele de poliție, dar a declarat că procedurile ar trebui să se încheie din cauza unei legi de amnistia. Această decizie a fost notificată reclamantului la 4 octombrie 2001. Până la sfârșitul anului 2004, biroul procurorului militar de la Curtea Înaltă de Cassare și Justiție („HCCJ”, aici, după) a pus deoparte, drept ilegal și nefondat, un număr mare de decizii de închidere a anchetei, inclusiv cel din cauza principală nr. 97/P/1990 și cea cu privire la reclamant. Mai multe anchete penale privind reprimarea fatală a demonstrațiilor din decembrie 1989, care au fost inițial efectuate separat, în calitate de cea cu privire la reclamant, au fost aderate la ancheta care a fost subiectul cauzei nr. 97/P/1990.

Prin decizia din 7 decembrie 2004, procurorul militar a ordonat inculparea a 102 de persoane, în esență ofițeri de rang înalt din armată, poliție și forțe de securitate, pentru crimă, tratament inuman, încercare, ajutor și abținere în comisia acestor infracțiuni și participarea lato sensu în ele, acte comise „în perioada între 21 și 30 Decembrie 1989. 16 civili, inclusiv un fost președinte al României și un fost șef al Serviciului de Informații din România, au fost de asemenea acuzați. La 17 mai 2005, reclamantul a fost auzit de un procuror militar ca partid rănit în cazul nr. 97/P/1990. Apoi și-a exprimat dorința de a participa la procedura ca partid civil. Prin decizia din 15 ianuarie 2008, autoritățile militare de la HCCJ au hotărât să separe ancheta privind șaisprezece acuzați civili de ancheta care implică personalul militar și să renunțe la jurisdicția sa în favoarea biroului procurorului la HCCJ.

Prin decizia din 18 aprilie 2011, autoritățile militare de acuzare au hotărât să renunțe la jurisdicția lor, de asemenea, în favoarea personalului militar în favoarea autorităților de acuzare la HCCJ. Investigația penală pare să fie încă în suspensie înaintea autorităților interne (a se vedea Alecu și altele, citată mai sus, §§ 13-14). În baza articolelor 2 și 3 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei anchete penale eficace deschise de autoritățile pentru a pedepsi persoanele responsabile de tratamentul ei bolnav în timpul reprimarii demonstrațiilor antiguvernamentale care au început la 21 decembrie 1989 la București, în care a participat, susține că viața ei era în pericol din cauza utilizării forței letale împotriva manifestanților.

Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii penale deschise după evenimentele din decembrie 1989 în care s-a alăturat ca partid civil. În baza articolului 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește determinarea cererilor sale. Întrebări către părți având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000-IV), a fost ancheta de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? A fost lungimea procedurii interne în acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?

Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru stabilirea plângerilor în temeiul articolelor 3 și 6 din convenție, conform articolului 13 din convenție?

Communicated on 10 July 2015

THIRD SECTION

Application no. 54607/14 Ecaterina STEFOGLU against Romania lodged on 28 July 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Ecaterina Stefoglu, is a Romanian national, who was born in 1954 and lives in Bucharest. She is represented before the Court by Mr I. Matei, a lawyer practising in Bucharest. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, are linked to the same events and criminal proceedings as those described in the cases of the Association “21 December 1989” and Others v. Romania (nos. 33810/07 and 18817/08, §§ 12-41, 24 May 2011) and Alecu and Others v. Romania (no. 56838/08 and 80 other cases, 27 January 2015). They can be summarized as follows. Following demonstrations against the Government, on 17 December 1989, military operations were conducted in Timișoara and in the following days in other towns, causing many civilian victims.

More than 1,200 people died, more than 5,000 people were injured and several thousand people were unlawfully deprived of their liberty and subjected to ill treatment, in several towns in Romania. Thousands of servicemen, equipped with combat tanks and other armed vehicles, were deployed in Bucharest and other cities. During the period of 17 to 30 December 1989 they used considerable quantities of ammunition. On 21 December 1989, the applicant – who was participating in the demonstrations in Bucharest ( Piața Universității ) – was arrested, together with dozens of other demonstrators and brought to the headquarters of the Police in Bucharest. She was tied with ropes and beaten by policemen with rubber truncheons for about an hour before the arrival of the ministry of Interior.

She was subsequently brought to Jilava Prison. The following day, at noon, she was released without any explanation. During 1990 the military prosecutor’s offices opened investigations into the use of force and unlawful deprivation of liberty in the closing days of December 1989. On 8 February 1990, the applicant was heard by a military prosecutor from the military prosecutor’s office in Bucharest, as an injured party in a case related to the events that had taken place in Bucharest on 21 December 1989. On 28 October 1994, prosecutor S. in the military prosecutors’ office in Bucharest issued a decision discontinuing proceedings in the applicant’s case. In his decision, the prosecutor acknowledged that the applicant had been beaten by police forces but stated that the proceedings should be brought to an end because of an amnesty law.

This decision was notified to the applicant on 4 October 2001. By the end of 2004, the military prosecutor’s office at the High Court of Cassation and Justice (“HCCJ”, here after) set aside, as unlawful and unfounded, a large number of decisions to close the investigation, including the one in the main case no. 97/P/1990 and the one concerning the applicant. Several criminal investigations into the fatal crackdown on the demonstrations of December 1989, which had initially been conducted separately, as the one concerning the applicant, were joined to the investigation that was the subject matter of case no. 97/P/1990.

By a decision of 7 December 2004, the military prosecutor’s office ordered the indictment of 102 persons, essentially high ‑ ranking officers from the Army, police and Securitate forces, for murder, inhuman treatment, attempting, aiding and abetting in the commission of these offences and participation lato sensu in them, acts committed “during the period from 21 to 30 December 1989”. Sixteen civilians, including a former President of Romania and a former Head of the Romanian Intelligence Service, were also charged. On 17 May 2005, the applicant was heard by a military prosecutor as an injured party in the case no. 97/P/1990. She then expressed her willingness to join the proceedings also as a civil party.

By a decision of 15 January 2008, the military prosecuting authorities at the HCCJ decided to separate the investigation concerning the sixteen civilian defendants from the investigation involving military personnel, and to relinquish its jurisdiction in favour of the prosecutor’s office at the HCCJ. By a decision of 18 April 2011, the military prosecuting authorities decided to relinquish their jurisdiction also concerning the military personnel in favor of the prosecuting authorities at the HCCJ. The criminal investigation appears to be still pending before the domestic authorities (see Alecu and Others, cited above, §§ 13-14).

COMPLAINTS Relying on Articles 2 and 3 of the Convention, the applicant complains of the lack of an effective criminal investigation opened by the authorities in order to punish those responsible for her ill treatment during the crackdown on the anti-government demonstrations which started on 21 December 1989 in Bucharest, in which she had participated. She claims that her life was at risk because of the use of lethal force against demonstrators. Invoking Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complains of the length of the criminal proceedings opened after the events of December 1989 in which she has joined as a civil party. Relying on Article 13 of the Convention, the applicant complains of the lack of an effective remedy in respect of the determination of her claims.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment (see paragraph 131 of Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, ECHR 2000-IV), was the investigation by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention? 2. Was the length of the domestic proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 3. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for the determination of her complaints under Articles 3 and 6 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?