CtEDO 24.03.2015 Auto

CASE OF POP AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
24.03.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF POP AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamanții s-au născut în 1967, 1974, 1953 și, respectiv, 1961 și trăiesc în Baia Mare. La 1 aprilie 2001, Departamentul de Securitate Militară Cluj a început să monitorizeze în secret conversațiile telefonice ale reclamanților pe baza unei ordine emise de Procuratura Militară atașată Biroului Național de Procuror Anti-Corupție (“Oficiul Procurorului Militar”). Ordinea de supraveghere eliberată de Procuratura Militară a fost bazată pe Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională („Legea privind securitatea națională”). Reclamanții au fost suspectați că fac parte dintr-un trafic de vize de rețea Schengen. Primii doi solicitanți au fost la timpul material ofițerilor armatei române, în timp ce ultimii doi solicitanți au fost civili. La 2 octombrie 2002, primii doi solicitanți au fost interogați pentru prima dată la Procuratura Militară în cadrul anchetei inițiate de către autoritățile interne împotriva unei rețele de trafic de persoane vize Schengen. În momentul material, cele două solicitanți nu au fost acuzați de nicio infracțiune și nu au fost asistați de un avocat. Primul reclamant a fost presupus de procuror să semneze o declarație scrisă. Al doilea reclamant a fost reținut de către Procuratura Militară timp de douăzeci de ore, presupus că fără mandat de arestare în numele său și fără a fi informat despre motivele de detenție. La 3 octombrie 2002, al doilea reclamant a fost auzit de Procuratura Militară pentru a doua oară. La data de 12 decembrie 2002, nu au fost acuzate împotriva lui. El a fost informat de dreptul său de a fi asistat de un reprezentant juridic și a fost de acord că unul ar putea fi numit pentru el. 10. La 12 decembrie 2002, al treilea reclamant a fost interogat la Procuratura Militară pentru prima dată. În momentul în care nu a fost informat cu privire la acuzațiile aduse împotriva lui și nu a fost asistat de un avocat. 11. La 13 decembrie 2002, al patrulea reclamant a fost interogat pentru prima dată la Procuratura Militară. La momentul în care el nu a fost acuzat de nicio infracțiune și nu a fost asistat de un reprezentant juridic. Declarația sa scrisă conține doar confirmarea că utilizase o companie de telefon mobil și numărul de telefon atașat la telefon din mai 2000. În aceeași zi a patra reclamant a fost convocat să apară la Procuratura Militară la 16 decembrie 2002. 12. Prin ordinul procurorului militar emis în aceeași dată, s-a deschis o anchetă penală împotriva primelor trei solicitări de complicitate în ceea ce privește supunerea și ajutarea unui infractor. Ordinea procurorului nu a afirmat în mod expres că o anchetă penală a fost deschisă și împotriva celui de-al patrulea reclamant, deși numele său și actul ilegal la care a fost suspectat a fost menționat în ordin. 13. În aceeași dată, în prezența reprezentantului juridic ales al primelor doi solicitanți și a reprezentantului juridic al treilea reclamant, cele trei solicitanți menționate anterior au fost acuzați de autoritățile interne cu complicitate în ceea ce privește supunerea și ajutarea unui infractor și au fost auziți în ceea ce privește acuzațiile formulate împotriva acestora. Ei au menținut și au reiterat declarațiile lor anterioare și au fost prezentate cu dovezile disponibile în dosar. În plus, au declarat că nu au solicitat alte dovezi. 14. La 16 decembrie 2002, în prezența unui reprezentant legal oficial numit, al patrulea reclamant a fost acuzat de complicitate în mită și a fost interogat în ceea ce privește acuzațiile aduse împotriva lui. El și-a reiterat declarația anterioară. El a fost prezentat cu dovezile disponibile în dosar. 15. La 20 decembrie 2002, Oficiul Procurorului Militar a inculpat cele patru reclamante și-a trimis cazul în judecată în fața Curții Militare a Județeanului de la București. Oficiul Procurorului Militar se bazează în principal pe transcripcionele înregistrărilor discuțiilor telefonice ale reclamanților, declarațiile martorilor de către unele dintre persoanele solicitante au contribuit ilegal la obținerea vizelor, precum și declarațiile proprii ale reclamanților. 16. La 23 și 24 decembrie 2002, trei articole de ziar au fost publicate într-un ziar național și pe site-uri web de știri care raportează acuzațiile celor patru reclamante și infracțiunile pe care le-au suspectat. 17. În ședința din 4 martie 2003, reclamanții au solicitat suspendarea procedurii pentru a le permite să se familiarizeze cu conținutul dosarului secret al cauzei pentru a pregăti apărarea. 18. La ședința din 11 martie 2003, cele patru reclamanți au fost auziți de Curtea Militară din București. Toate acestea au menținut declarațiile date în fața autorităților interne în cursul anchetei penale. Curtea de primă instanță a ordonat, de asemenea, convocarea persoanelor care au fost ajutate ilegal de către solicitanți să obțină vize, deși reclamanții au declarat în mod expres că nu insistă asupra acestor persoane fiind ascultate. 19. În ședința din 18 martie 2003, instanța de primă instanță a auzit unele dintre martorii convocați la 11 martie 2003 și a ordonat reluarea martorilor care nu au participat la ședință, deși reclamanții au declarat încă o dată în mod expres că nu insistă asupra audiției martorilor rămasi. 20 21. În ședința din 8 aprilie 2003, instanța de primă instanță a permis reclamanților să prezinte dovezi documentare și să adere la cererea lor de a dispune de audiere a martorilor rămasi, așa cum nu este necesar pentru caz. În plus, acesta a remarcat că nu au fost depuse alte cereri sau cereri de probă de către solicitanți și a declarat că ancheta judiciară a cazului a fost închisă. Curtea a suspendat audierea pentru a permite părților să prezinte observații scrise. 22. Prin hotărârea din 22 aprilie 2003, Curtea Militară a Județeanului de la București a condamnat toți reclamanții de complicitate în mită și în sprijinirea unui infractor și le-a condamnat la termeni de închisoare cuprinși între șase luni și trei ani și șase luni. Acesta a susținut că al doilea reclamant a fost iertat și suspendat condamnarea celor trei solicitanți rămasi pentru o perioadă de patru ani. A constatat, printre altele, că, după ce au fost prezentate transcriptionele conversațiilor telefonice ale acestora, reclamanții au admis să comite infracțiunile de care au fost acuzați. În plus, transcriptionele conversațiilor telefonice ale reclamanților conțin dovezi privind implicarea lor în activități ilegale, deși instanța a susținut că monitorizarea secretă a conversațiilor telefonice ale reclamanților nu a îndeplinit cerințele formale prevăzute de normele aplicabile privind procedura penală. În special, în ciuda cererilor repetate ale instanței, acuzația nu a depus: Ordinul Procurorului Militar de autorizare a apariției telefoanelor reclamanților între 17 aprilie 2001 și 2 octombrie 2002; transcripțiile complete a înregistrărilor; certificarea autenticității înregistrărilor; și înregistrările care conțin lista numerelor de telefon monitorizate de autoritățile. La 11 noiembrie 2003, Curtea Militară de Apel, care a stat într-un grup de judecători care includea judecătorul P.P., a permis apelul reclamanților, a anulat hotărârea din 22 aprilie 2003, și a ordonat un proces de reluare din momentul deliberării. Curtea de recurs a susținut că instanța de primă instanță nu a respectat normele aplicabile privind procedura penală și a deliberat asupra cazului într-o formație de un singur judecător, în timp ce cerința juridică este o formare de două judecăți. 24. Prin hotărârea interlocutivă din 5 martie 2004, Curtea de Conturi Militare din București a permis solicitarea de audiere a martorilor C.C., M.P. și A.M., după ce reprezentantul lor legal a luat-o însuși să prezinte la instanță adresele martorilor menționat anterior. În plus, instanța a permis părților să prezinte observații cu privire la admisibilitatea ca dovadă a tranșelor de înregistrare a conversațiilor telefonice ale reclamantului incluse în dosarul secret de supraveghere. În plus, acesta a remarcat că reprezentanții legali ai reclamanților au susținut că înregistrările menționate anterior au fost efectuate ilegal și nu au putut fi considerate drept dovezi în acest caz. Curtea a ordonat, de asemenea, convocarea prin ordine de a apărea (mandate de aducre) a tuturor martorilor menționate de Procuratura Militară în ordinea de acuzare care nu au fost auzite anterior de instanță, inclusiv a celor trei martori solicitați în mod expres de către solicitanți. În sfârșit, acesta a ordonat Procurorului Militar să furnizeze explicații suplimentare privind legalitatea interceptării conversațiilor telefonice ale reclamanților, ale căror înregistrări au fost atașate la dosarul secret de supraveghere al cazului. 25. În aceeași dată, reprezentantul legal al reclamanților a prezentat Curții adresele martorilor C.C., M.P. și A.M. 26. La auzul din 23 martie 2004, Curtea de Primă Instanță a remarcat că doar unii dintre martorii convocați au fost prezenti și au continuat să le audă. Martorii C.C., P.M. și M.A. nu au participat la auz. În plus, a ordonat reluarea unor martori dispăruti, dar nu a martorilor C.C., P.M. și M.A. 27. Prin hotărârea interlocutivă din 6 aprilie 2004, instanța de primă instanță a recunoscut hotărârea reclamanților de a nu insista în audierea martorilor absenți. În plus, acesta a remarcat că, în conformitate cu prezentarea reclamanților, înregistrările conversației telefonice ale acestora nu ar putea fi aduse dosarului deoarece erau ilegale. De asemenea, Ordinea Procurorului din 13 decembrie 2002 nu a afirmat în mod expres că a fost deschisă ancheta penală împotriva celui de-al patrulea reclamant, probabil deoarece a existat confuzie între numele celui de-al patrulea și numele celui de-al treilea reclamant. 28. Prin hotărârea din 15 aprilie 2004, Curtea Militară a Județeanului București a condamnat reclamanții de complicitate în supunere și în ajutorul unui infractor și le-a condamnat la condamnare la închisoare cuprinsă între șase luni și doi ani. Acesta a susținut că al doilea reclamant a fost iertat și a suspendat condamnarea celor trei reclamanți pentru o perioadă de patru ani. În prezentarea condamnării, instanța se bazează în principal pe declarațiile martorilor și reclamanților, susținând, de asemenea, că tranșele înregistrărilor conversațiilor telefonice ale reclamanților nu au îndeplinit cerințele formale prevăzute de normele aplicabile privind procedura penală. În special, după înregistrarea conversației, autoritățile investigatoare au trebuit să producă înregistrări care conțin informații cu privire la autorizarea de supraveghere, nume și numere ale telefonilor utilizați pentru conversațiile înregistrate, data și ora fiecărei conversații și numărul dispozitivului pe care a fost înregistrată conversația. De asemenea, conținutul complet al conversației a trebuit să fie reprodus în scris și certificat ca autentic. În plus, dispozitivul original care conține conversația cu sigiliul organismului de investigare a trebuit să fie pus la dispoziție. Cu toate acestea, Procurorul Militar nu a reușit să prezinte conținutul complet al înregistrărilor la instanță, deși a fost solicitat în mod repetat să facă acest lucru. În plus, instanța a solicitat biroului procurorului să prezinte informații privind dacă înregistrările conversațiilor telefonice ale reclamanților atașate dosarului au îndeplinit cerințele legale ale Codului de procedură penală, fără succes. În sfârșit, instanța nu a examinat argumentul reclamantului al patrulea cu privire la eșecul ordinii procurorului de a declara în mod expres că o anchetă penală a fost deschisă și împotriva lui. Reclamanții au apelat împotriva hotărârii. 29. Acestea au susținut că instanța de primă instanță a evaluat în mod greșit dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile și că autoritățile interne nu au deschis o anchetă penală împotriva celui de-al patrulea reclamant. 30. Audierile din fața Curții Militare de Apel au fost suspendate de trei ori, la 13 septembrie, 18 octombrie și 22 noiembrie 2004, din cauza nevoia autorităților de a convoca unele dintre părți. Fondurile cazului nu au fost examinate de către instanța internă la datele menționate mai sus. Judecătorul P.P. a fost membru al comitetului judecătorilor în toate cele trei ocazii. Nu există dovezi în dosarul că reclamanții au contestat compoziția instanței sau că au formulat acest argument în fața instanțelor interne într-o etapă ulterioară a procedurii. 31. Prin hotărârea din 31 ianuarie 2005, Curtea Militară de Apel a respins recursul reclamanților. Printre altele, aceasta a reținut că, deși multe dintre persoanele care au fost ajutate de solicitanți să obțină vize nu au putut fi identificate pentru a fi ascultate de instanțe, tranșele înregistrărilor conversațiilor telefonice ale reclamanților au dovedit că reclamanții au cerut sume de bani ca plată pentru presupusa influență, indiferent dacă acțiunea promisă a fost luată sau nu. Reclamanții au apelat la punctele de drept (recursuri) împotriva hotărârii. 32. Reclamanții au reiterat argumentele că instanțele inferiore au evaluat în mod greșit dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile. Pe baza unei hotărâri finale din 22 decembrie 2005, Curtea de Casație, care a stat în calitate de instanță penală obișnuită, a respins recursul reclamanților în privința punctelor de drept. Acesta a susținut că instanța inferioară a evaluat corect dovezile disponibile și a stabilit vina reclamanților, argumentând că infracțiunile nu au avut loc au fost examinate în detaliu de către instanțele inferioare, au fost respinse prin propriile acțiuni și nu au niciun motiv legal. Deși multe dintre persoanele care au fost ajutate de solicitanți să obțină vize nu au putut fi identificate pentru a fi ascultate de instanțe, instanțele inferiore au stabilit corect că transcriptionele înregistrărilor conversațiilor telefonice ale reclamanților au dovedit că reclamanții au cerut sume de bani ca plată pentru presupusa influență, indiferent dacă acțiunea promisă a fost luată sau nu. În acest context, nu a putut fi ignorată obstrucția anchetei de către cel de-al doilea reclamant. La 2 octombrie 2002, al doilea reclamant a telefonat soția unuia dintre co-acusați pentru a o cere să "ascunde și distrugă un jurnal" care conține o defalcare a banilor luate de victime de co-acusatul menționat anterior. În consecință, vina celui de-al doilea reclamant a fost, de asemenea, stabilită corect. Nu există dovezi în dosar că instanța de ultima instanță a examinat punctul de apel ridicat de către cel de-al patrulea reclamant. 34. Reclamanții au prezentat Curții o serie de reclame de ziare publicate presupus de mai multe părți terțe care oferă să acționeze ca intermediari pentru cererile de viză.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă