SHANIDZE v. GEORGIA

Comunicat la 6 mai 2015 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 60867/08 Shota Shanidze împotriva Georgiei depusă la 2 decembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Shota Shanidze, este un național georgian, născut în 1989 și locuiește în Tbilisi. El este reprezentat în fața Curții de către mama sa, dna N. Shanidze. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2006 reclamantul, care era minor la acea vreme, a fost acuzat de jaf agravat și alte două infracțiuni. La 18 septembrie 2006, Curtea de oraș Tbilisi l-a retras în detenție anterioară. La o dată neespecificată, reclamantul a fost plasat în sediul medical de la Tbilisi. La 27 decembrie 2006, Curtea din orașul Tbilisi a ordonat o examinare medicală expertă a reclamantului să fie condusă de psihiatrii Biroului Național de Forense din Georgia. În raportul din 31 ianuarie 2007, experții au concluzionat că la momentul comisiei infracțiunilor incriminate, reclamantul, care deși avea trecutul unor condiții mentale, nu a suferit nici un fel de tulburare psihotică și a fost în deplină control asupra acțiunilor sale; totuși, după arestarea sa, a dezvoltat o tulburare mentală temporară – psihoză reactivă; având în vedere că a suferit de simptome precum, printre altele , halucinații, panica, iluzii distructive, experții au concluzionat că reclamantul nu a putut să dea declarații sau să participe în alte moduri semnificative în procedura penală; în plus, orice propoziție posibilă impusă asupra acestuia nu ar avea impactul corectiv preconizat asupra acestuia; astfel, experții au recomandat închiderea reclamantului într-o clinică psihiatrica de custodie pentru tratamentul obligatoriu în așteptarea redresării sale. La 17 martie 2007, Tribunalul Tbilisi a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la nouă ani de închisoare. Luând în considerare tulburarea mentală temporară a reclamantului și raportul medical de experți din 31 ianuarie 2007, instanța și-a suspendat condamnarea în timp ce s-a îmbunătățit starea medicală și l-a angajat în tratamentul obligatoriu în clinica psihiatrică Poti închisă. 16 mai 2007 reclamantul a fost transferat acolo de la unitatea medicală închisă din Tbilisi. La 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Tbilisi, declarând reclamantul nevinovat în celelalte două acuzații, și-a susținut condamnarea pentru jaf agravat și a redus condamnarea la cinci ani de închisoare. Referindu-se la amendamentele recente din Codul de Procedură Penală, care au eliminat, printre altele, dispozițiile privind , suspendarea unei condamnare și a izolației pentru tratamentul medical obligatoriu al unui inculpat care a suferit de o tulburare mentală, instanța de apel a ordonat transferul reclamantului, care a fost deja în vârstă deplină până atunci, la o închisoare obișnuită – și anume, nr. 5 de închisoare din Tbilisi. La cererea avocatului reclamantului, o echipă de psihiatru a unei clinice private a efectuat a doua examinare medicală a reclamantului. În raportul din 13 octombrie 2007 („al doilea raport”), care a evaluat istoria medicală a reclamantului, experții au concluzionat că, atunci când comiterea infracțiunilor incriminate, reclamantul nu a putut să înțeleagă sau să-și preia controlul asupra acțiunilor sale din cauza tulburării psihice; ei au concluzionat, de asemenea, că reclamantul a continuat să sufere de această tulburare mentală până la data examinării medicale și a confirmat necesitatea închiderii reclamantului într-o clinică psihiatrică de custodie pentru tratamentul obligatoriu. La 20 mai 2008, Curtea Supremă a Georgiei a considerat inadmisibilă cererea de casare a reclamantului ca fiind nesubstanțiată și, prin urmare, condamnarea și plasarea în instituția de închisoare nr. 5 la Tbilisi au devenit finale. Potrivit reclamantului, al doilea raport medical a fost prezentat Curții Supreme înainte de a lua decizia privind inadmisibilitatea. Invocând substanța art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că modalitatea de execuție a sentinței sale era incompatibilă cu această dispoziție invocată. Având în vedere tulburarea mentală a reclamantului, modalitatea de execuție a sentinței reclamantului a fost compatibilă cu cerințele de la art. 3 din Convenție?

Communicated on 6 May 2015

FOURTH SECTION

Application no. 60867/08

Shota Shanidze

against Georgia

lodged on 2 December 2008

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Shota Shanidze, is a Georgian national, who was born in 1989 and lives in Tbilisi. He is represented before the Court by his mother, Ms N. Shanidze.

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

In 2006 the applicant, who was a minor at the time, was charged with aggravated robbery and two other offences. On 18 September 2006 the Tbilisi City Court remanded him in pre-trial detention. On an unspecified date the applicant was placed in the prison medical establishment in Tbilisi.

4.

On 27 December 2006 the Tbilisi City Court ordered an expert medical examination of the applicant to be conducted by the psychiatrists of the National Forensics Bureau of Georgia. In their report of 31 January 2007, the experts concluded that at the time of commission of the incriminated offences, the applicant, who although had had the history of certain mental conditions, did not suffer from any kind of psychotic disorder and was in full control of his actions; however, after his arrest, he developed a temporary mental disorder – reactive psychosis; considering that he suffered from symptoms like,

inter alia

, hallucination, panic, destructive delusions, the experts concluded that the applicant was unable to give statements or participate in other meaningful way in the criminal proceedings; moreover, any possible sentence imposed on him would not have the intended correctional impact on him; thus, the experts recommended the applicant’s confinement in a custodial psychiatric clinic for mandatory treatment pending his recovery.

5.

On 17 March 2007 the Tbilisi City Court convicted the applicant as charged and sentenced him to nine years in prison. Taking into consideration the applicant’s temporary mental disorder and the aforementioned expert medical report of 31 January 2007, the court suspended his sentence pending improvement of his medical condition and committed him to mandatory treatment in the Poti closed psychiatric clinic. 16 May 2007 the applicant was transferred there from the prison medical establishment in Tbilisi.

6.

On 17 September 2007 the Tbilisi Court of Appeal, finding the applicant innocent in the two other charges, upheld his conviction for the aggravated robbery and reduced his sentence to five years’ imprisonment. Referring to the recent amendments in the Code of Criminal Procedure, which had removed the provisions on,

inter alia

, suspension of a sentence and confinement for mandatory medical treatment of a defendant who suffered from a mental disorder, the appellate court ordered the transfer of the applicant, who was already of full age by that time, to an ordinary prison – namely, No. 5 prison establishment in Tbilisi.

7.

At the motion of the applicant’s lawyer, a team of psychiatrist of a private clinic conducted second expert medical examination of the applicant. In their report of 13 October 2007 (“the second report”), assessing the applicant’s medical history, the experts concluded that when committing the incriminated offences, the applicant was unable to comprehend or take control over his actions due to his mental disorder; they also concluded that the applicant continued to suffer from this mental disorder to the date of the medical examination and confirmed the need for the applicant’s confinement in a custodial psychiatric clinic for mandatory treatment.

8.

On 20 May 2008 the Supreme Court of Georgia found the applicant’s cassation claim inadmissible as being unsubstantiated and thus his conviction and placement in No. 5 prison establishment in Tbilisi became final. According to the applicant, the second medical report had been submitted to the Supreme Court before the decision on the inadmissibility was made.

COMPLAINT

9.

Invoking in substance Article 3 of the Convention, the applicant complains that the manner of execution of his sentence was incompatible with this invoked provision.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

In which exactly custodial institutions did the applicant serve his sentence?

2.

In view of the applicant’s mental disorder, was the manner of execution of the applicant’s sentence compatible with the requirements of Article 3 of the Convention?