CtEDO 19.05.2015 Auto

DEĞERLİ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.05.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEĞERLİ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 4779/06 Sami DE Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la date diferite, ale căror detalii sunt prezentate în anexă, După ce au intenționat să facă următoarea decizie, lista părților reclamante este prezentată în anexă. Circumstanțele din acest caz Faptele prezentelor cauze, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții dețineau titluri de proprietate pe terenuri toate situate pe coasta turcească. La diferite date, aceste titluri de proprietate au fost anulate, în beneficiul Trezoreriei Publice, prin hotărâri judecătorești. Reclamanților nu li s-au acordat despăgubiri. Mai multe detalii cu privire la fapte se găsesc în anexă. În decizia Altunay c. Turcia ((dec.), nr 42936/07, § 20-27, 17 aprilie 2012). 6384 privind regulamentul, prin acordarea unei despăgubiri de către comisia de despăgubire, a anumitor hotărâri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (Avrupa A fost adoptată de Marele Parlament Național la 9 ianuarie 2013 și a intrat în vigoare la 19 ianuarie 2013. Dispozițiile privind funcționarea comisiei de despăgubire sunt prevăzute la punctele 19-26 din Decizia Turgut și altele (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de anularea titlurilor lor de proprietate în beneficiul Trezoreriei Publice și al absenței de la lit. (a) respectiv. Pe teritoriul articolelor 6 și 13 din convenție, unii solicitanți se plâng că nu au beneficiat de un proces echitabil în fața instanțelor interne și denunță lipsa unor căi de atac în legătură cu cererile lor de despăgubire. În plus, reclamanții care au depus cererea nr. 29088/07 se plâng de durata procedurii civile. Pe reunirea cererilor Curtea decide, în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, să unească cererile, având în vedere similitudinea acestora cu privire la faptele și aspectele juridice pe care le ridică. Cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție Reclamanții se plâng că au fost privați de titlurile lor de proprietate în beneficiul Trezoreriei Publice fără a fi fost despăgubiți în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, unii reclamanți se plâng, de asemenea, de o lipsă de echitate a procedurii și de o lipsă de căi de atac în ceea ce privește cererile lor de despăgubire. Curtea va examina aceste obiecțiuni sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă în speță Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. (...) Curtea reamintește că, în termenii articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. În această privință, Curtea subliniază că orice reclamant trebuie să fi acordat instanțelor interne posibilitatea ca art. 35 alineatul (1) să aibă drept scop de a proteja în principiu statele contractante: evitarea sau corectarea presupuselor încălcări ale acestora ( Vučković și alții c. Serbia [GC], n 17153/11, § 72, 25 martie 2014). Curtea constată că o examinare a dreptului și a jurisprudenței interne relevante în speță arată existența unui recurs în despăgubire pentru persoanele private de bunurile lor, în special în ceea ce privește cele situate ca și în cazurile prezente pe banda de coastă. În plus, Curtea a avut ocazia de a observa, în exemplele de jurisprudență supuse examinării sale în cadrul cererii Altunay Curtea de Casație și anumite instanțe interne se refereau la propria jurisprudență privind necesitatea de a compensa persoanele private de dreptul lor de proprietate în favoarea Trezoreriei publice, pentru a menține echilibrul corect între protecția proprietății și cerințele de interes general. Aceasta ia act de faptul că, în conformitate cu art. 1007 din Codul civil, statul a fost responsabil pentru neregulile din registrele de proprietate și că această răspundere a statului era angajată atunci când funcționarii responsabili cu actualizarea cadastrului au întocmit registre care nu corespund realității situațiilor juridice sau nefondate sau au făcut greșeli în ceea ce privește natura bunurilor imobile ( Altunay , decizie menționată anterior, § 26). 10. Curtea constată, de asemenea, că, în cadrul interpretării și aplicării acestei dispoziții, Curtea de Casație a revenit și asupra problemei termenului de prescripție pentru introducerea unei acțiuni în despăgubire în fața instanțelor interne, precum și asupra modului de calculare a sumei de plată. În plus, potrivit jurisprudenței recente, o persoană privată de titlul său de proprietate în beneficiul Trezoreriei Publice, pe motiv de proprietate asupra litoralului său, poate introduce o acțiune pentru a solicita o despăgubire corespunzătoare valorii reale a bunului respectiv, în termen de 10 ani de la data la care hotărârea de anulare a titlului său de proprietate a devenit definitivă. În plus, din jurisprudența națională rezultă că instanța competentă trebuie să evalueze valoarea landului în funcție de natura și valoarea bunului imobil în cauză, de eventualele venituri pe proprietate aferente și de prețul terenurilor similare (Altunay, decizia menționată anterior, punctul 27). 11. Curtea a constatat că această cale de atac este exercitată în mod regulat și că instanțele interne aplică adesea dispoziția menționată anterior, referindu-se la art. 1 din Protocolul nr. 1 și la propria sa jurisprudență. Prin urmare, se poate afirma că jurisprudența internă care merge în acest sens este în prezent bine stabilită (Altunay, decizia menționată anterior, punctul 33). Prin urmare, Curtea consideră că, în prezent, acțiunea în despăgubire întemeiată pe art. 1007 din Codul civil a dobândit un grad suficient de certitudine juridică pentru a putea și trebuie utilizată în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție (a se vedea exemplele deciziilor interne menționate în Decizia Altunay, citată anterior, § 26-27). 13. Prin urmare, în prezentele cauze, reclamanții pot beneficia de această evoluție judiciară pentru a solicita despăgubiri în temeiul articolului 1007 din Codul civil. În această privință, Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, Curtea nu descoperă nicio împrejurare excepțională de natură să scutească reclamanții de obligația de a epuiza această cale de atac. 15. Prin urmare, acest fapt trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție, pentru a nu epuiza căile de atac interne. Cu privire la încălcarea temeiului articolului 6 alineatul (1) din Convenție privind durata procedurii civile (solicitarea nr. 29088/07) 16. Reclamanții care au introdus cererea nr. 29088/07 denunță durata procedurii civile în fața instanțelor interne. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 17. Curtea reamintește că este pronunțată în cauza Turt și în alte cauze ale Turciei. (Decizia menționată mai sus) privind un motiv similar celui prezentat de solicitanți și a concluzionat că reclamanții, care susțin că durata procedurii nu a respectat principiul În conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție, trebuie să se sesizeze în instanță cu privire la durata excesivă a unei proceduri. 6384 din 9 ianuarie 2013 privind regulamentul, prin acordarea unei despăgubiri, a anumitor cereri introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care este vorba, a priori, de o acțiune accesibilă și care le-ar putea oferi perspective rezonabile de redresare a obiecțiunilor lor (Turgut și altele, decizia menționată anterior, punctul 56). Curtea observă că, în speță, tribunalele nu au epuizat această cale de atac. Aceasta nu arată niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Prin urmare, acest Ö trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 Õ§ 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, să se alăture cererilor Declară cererile inadmisibile. Făcută în limba franceză și apoi comunicată în scris la 11 iunie 2015. Abel Campos Paul Lumports Modululr Presedinte Anexă Cerere N Introduse Requenant Data nașterii Locul de reședință Reprezentat prin Note 4779/06 09/01/2006 Sami DEprecum 16/09/1949 zmir Müjgan ADALI Hotărâre pronunțată de Curtea de Casație la 5 octombrie 2004 a devenit definitivă la 12 iulie 2005. 18541/07 18/04/2007 Güzide çEV Ayșe Naime ÖZçêkeK Zübeyde Șebnem TALAYMAN Ethem Ufuk TALAYMAN Saba Zeynep GÜNEYL Hasan EGEL Sevgi ARAZ Meral YAZGAN AYSE Türkan AKALIN Türkan TUNCAY Altan C Hatay Züheyir EM mai 2007 a devenit definitivă la 7 iunie 2007. 53828/07 29/11/2007 Nursel YILMAZ 01/01/1969 Hatay Zeynel KADAYIFÇI Hotărârea Curții de Casație din 14 mai 2007 a devenit definitivă la 24 noiembrie 2007. 55049/07 12/12/2007 Ömer KOS 15/10/1947 ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Sibel EnergeLLA 08/11/1966 Cenova / Serap Serap YAȘAR 17/09/1969 Bursa șerif TOPUZ Hotărâre pronunțată de Curtea de Casație la 12 noiembrie 2007 devenită definitivă la 12 ianuarie 2008. 24674/08 02/05/2008 Keziban COȘGUN 01/01/1924 Konya Ayse AVCI 01/10/1957 Hotărârea Curții de Casație din 26 decembrie 2007 a devenit definitivă la 28 februarie 2008. 30757/08 24/06/2008 Ali DÖNMEZ 02/04/1951 Hatay Ekrem DÖNMEZ Hotărâre pronunțată de Curtea de Casație la 31 iulie 2007 devenit definitivă la 25 decembrie 2007. 2150/09 19/12/2008 Neriman YASEVER 01/01/1925 Octombrie 2008. 3596/09 02/01/2009 YENPORT DEPOCULUK VE TAȘIMACILIK T

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-09-12
0,95
KOÇER c. TURQUIE
s renseignements sur l’évolution jurisprudentielle de la Cour de cassation, voir la décision Mehmet Altunay c. Turquie (n o 42936/07, §§ 20-28, 17 avril 2012), et l’affaire Dinç et autres c. Turquie, (n o 34098/05, § 12, 13 novembre 2014).
CtEDO 2012-12-11
0,94
DİȘLİOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 39149/04 Osman Yaşar DİŞLİOĞLU contre la Turquie et 82 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 décembre 2012 en une chambre com
CtEDO 2013-12-10
0,94
KABADAYI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 11971/12 Fatma KABADAYI et autres contre la Turquie et 3 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 décembre 2013 en un comité com
CtEDO 2012-12-11
0,94
AYKAÇ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 2089/05 Reşat Nuri AYKAÇ et autres contre la Turquie et 201 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 décembre 2012 en une Chambr
CtEDO 2013-12-10
0,94
TOPÇU ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43560/07 Zikrullah TOPÇU et Hayrettin KOҪ contre la Turquie et 32 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 décembre 2013 en un C
Sursă